Bate vântu’, latră câinii

Era chiar imposibil să-mi reprim pornirea publicării acestui comentariu cu puţin timp înainte de a fi tipărit în Mesagerul de Neamţ. Justificarea vine după lectură:

Deciziile luate de Camera Deputaţilor în legătură cu cercetarea penală şi încătuşarea temporară a blondei naţionale sunt la fel de excepţionale ca şi propria-i situaţie. Adică, nu e cazul. Semnificaţii şi interpretări sunt, e plină piaţa ca de promisiuni electorale. Şi încă se fabrică, se distilează. Cele debitate de Nuţi - foc cu foc sau în serii scurte, eventual şi-n reluare - fac un deliciu nemaipomenit. Iau ochii, înfierbântă minţile, dar nu spun nimic concret, la obiect. Ca generatoare de povestioare captivante, în lipsa accesului la butoanele puterii şi cu aroganţa-i străpunsă de panică, ar merita în continuare o libertate mai presus de lege. Aşa cum i-a fost cariera publică, în coasta sau pe orbita lui Băsescu. De la „adăpostul” zăbrelelor, mai greu însă cu furnizarea, în ciuda distribuţiei adecvate şi consumului garantat.

foto: stiripesurse.ro

Cu Udrea în colimator, ca etapă premergătoare a tulburării libertăţii lui Traian Băsescu, s-a insistat vârtos pe ideea că n-are cum fi dreptate-n ţară până n-o vedem legată. La fel se zicea despre Viorel Hrebenciuc, fluturându-se anvergura sa naţională, multianuală şi transpartinică. În Neamţ, n-a fost şi nu e un secret, etalonul era reprezentat de Gheorghe Ştefan. Şi dacă-i leagă, ce? Până la condamnări e cale lungă, ca să nu mai vorbim de recuperarea daunelor atribuite, configurate preponderent, de-a lungul anilor, din alte surse decât documentările şi anchetele oficiale. Iluziile servite pe altarul statului de drept, al justiţiei se consumă, spre desosebire de tirul Elenei Udrea, la foc automat.

Şocante nu sunt încrengătura de combinaţii de putere, jefuirea sistematică a ţării după eliberarea de Ceauşeşti sau deloc surprinzătoarea ingerinţă a „informaticienilor”, ca numai trei izvoare de esenţă ale răului. Erau ştiute, supravieţuiam cu ele. Cu adevărat şocant este că în jurul Puterii se dezvoltă autentice reţele de crimă organizată, sabotaj şi trădare. Aşa rezultă, dacă nu judeci cu mintea altuia. Altfel spus, ori e luptă pentru a ajung la Putere şi a prelua reţelele, ori reţelele decid cine conduce. De dezvoltarea subiectului la scară naţională nu se apucă nimeni. E frate cu achitarea datoriilor, cade în sarcina viitorimii. În faţa Puterii şi reţelelor, avem statut concret de exploataţi, de pierderi planificate. Făţoasa etichetă „contribuabil şi alegător” râvneşte la a fi inscripţionată pe cruci. La ce contribuie, ce alege românul, e în contradicţie zguduitoare cu dreptul la o viaţă decentă, care drept nu suferă nici el de singurătate. E cel puţin frate bun cu statul de drept de pe buzele lui Băsescu, Macovei & Asociaţii.

Astfel, Udrea cu ale ei şi-ai ei se califică peste rând să presteze ca o tură de coriştii la „De când ne-a aflat mulţimea”, şlagărul lui Zavaidoc. Bine-a mai nimerit-o cu „Bate vântu’, latră câinii!”...

Cheia comentariului e următoarea: am început a-l scrie sâmbătă. Zi de zi am adăugat câte ceva până a-l livra la redacţie. Multe îmi treceau prin cap, dar în nici un caz că se apucă pietreanca Ana Maria Topoliceanu s-o livreze toarne pe Nuţi la procurori. Vai, ce urale greţoase erau consemnate de prea-onesta presă locală după adunături politice PDL ţinute laCasa de Cultură cu ani în urmă!...

Din partea mea, repede, amintiţi-vă ce am scris în octombrie anul trecut. 

Inspiraţia textului are legatură directă cu Vali Crăciunescu şi povestea lui de acordeon dusă de la Zavaidoc la Queen. Ne topim după Bohemian Rhapsody şi Freddie Mercury, dar ramânem cu titlul comentariului. 

P.S. Să vedeţi ce surpriză aveţi mâine.

Încă un bandit de-al lui Pinalti în libertate?...

Dacă se confirmă informaţia difuzată pe un portal local de ştiri, Viorel Pleşcan, infractor consacrat ca Viorel Andrei prin segmentul de presă declasată din judeţul Neamţ, ar urma să fie pus în libertate. Câte ceva rapide pentru amintire aici şi aici.

Viorel Pleşcan - Andrei (sursă foto: libertatea.ro)

Escrocul dat în urmărire ani şi ani de zile, capturat abia în 2011, s-a "ascuns" perfect la posturi locale de radio şi televiziune. "Gloria" şi-a consolidat-o pe mâna lui Pinalti. Tupeul nemărginit încă nu a fost uitat.
Dacă se dă cumva adunarea generală a infractorilor şi derbedeilor de presă sub steag de cooperativă politică, oare unde scoate capul neicuşorul ăsta? Poate dă Domnul şi nu se confirmă informaţia.

Autopălitura de osândă a lui Ştefan

Jurnalul personal de pe blog îmi permite să actualizez şi texte mai vechi. Unul, drag de nu se poate, de la finele lunii mai, incredibil de apreciat mai ales în afara judeţului, este următorul:


Când şmecheria ţi-a fost ca o natură suplimentară toată viaţa, e greu să-ţi reprimi tentaţia de-a nu te da jupân subtil în faţa legii ori de câte ori se iveşte ocazia. Este şi cazul primarului Gheorghe Ştefan. Ultima ispravă e reprezentată de interviul transmis presei pentru a fi publicat exact în ajunul votului pentru europarlamentare. Ca să nu cotropească legea, el n-a zis direct supuşilor să voteze cu Elena Udrea, ci şi-a declarat credinţa faţă de Traian Băsescu. De bună seamă, aplaudacii şi fidelii au trăit clipe de extaz, trecând peste indecenţa manevrei.

Inevitabil, mai devreme sau mai târziu, comportamentul de jupân te trădează. Ştefan a uitat că nu-i frumos, nici sănătos să te joci la nesfârşit cu ţinta pusă pe alţii. Nu ştii când se întoarce roata. Spectaculos de-a dreptul e când îţi întorci singur roata. Nu, nu are legătură cu intrarea în colimatorul DNA şi „promovarea” pe noi trepte de investigaţie şi încadrări. Legătura e în acelaşi interviu pârât.

Preocupat de achitarea obligaţiilor faţă de tandemul Băsescu-Udrea, primarul nostru nepereche ori n-a fost atent la ce spune, ori ne-a dat un test de atenţie, dacă nu cumva a bănuit că nimeni nu citeşte mai jos de titlul interviului. După ce regăsim pentru a mia oară formula că „vorbeşte prin fapte”, de-ţi doreşti să nu mai fi vorbit, iată ce mărturiseşte omul:  „Mi-am dorit şi îm doresc ca Piatra Neamţ să redevină Perla Moldovei, să fie un reper pe harta României, un oraş turistic, curat, frumos, liniştit, în care oamenii sunt mulţumiţi să trăiască, un oraş de care să fim toţi mândri”. Citeşti, reciteşti şi nu-ţi vine a crede. Îşi doreşte ca Piatra Neamţ să redevină Perla Moldovei... E în funcţie din 2004, din 2006 i se semnalează – în clar, cu argumente - că distruge Perla Moldovei, şi mai îndrăzneşte să vorbească despre o redevenire, despre turism, curăţenie, frumuseţe, linişte, mulţumire şi mândrie? Uite că îndrăzneşte. Apoi zvâcneşte şi acuză guvernanţii care acordă fonduri pe criterii politice. Păi, nu politic se acordau şi pe vremea în care era în graţiile premierului Tăriceanu sau, mai apoi, odată ce-a ajuns mare ştab de partid portocaliu aflat la guvernare?

Guvernanţii ştiu foarte bine ce s-a ales de acei bani şi ar trebui să fie iresponsabili să aloce alte fonduri aceluiaşi gestionar, chit că lasă o comunitate în suferinţă. Asta pentru a nu mai vorbi despre înjositoarea îndatorare a oraşului, afacere vândută în continuare drept binefacere.

Dar degeaba vorbim, degeaba scriem, cu sau fără fereală – cum şi-a îngropat singur cariera de primar, cu vorbele lui, e greu să-l egalezi pe Ştefan.

Rătăciţi în tradiţie: Despre loturi şi pacea războinică

Comentariul a fost publicat în Mesagerul pe la începutul lunii mai. Am uitat sau n-am avut chef să-l pun atunci pe blog. Nu mai contează. Nu-i deloc târziu nici azi.

Cu paşi repezi ne apropiem de parastasul de-un an de zile al alegerilor locale de anul trecut. Dacă şi următorii trei trec la fel de repede, vorba cuiva, nu-i exclus să fie ceva în neregulă cu axa Pământului... Romanul s-a consacrat prin dulcea pace leoreană colorată de apariţia câte unui investitor. Nuţi, blonda supremă a neamului, deja nu se mai pune la socoteală. La Târg, maestrul Harpa se perfecţionează în vesele ceremonii de zi şi caută oglinzi vorbitoare pe măsura anvergurii pe care şi-o atribuie. Sălăgean ne aduce aminte din când în când că Bicazul figurează în scripte ca oraş, iar Ionel Ciubotaru trăieşte sub ameninţarea regionalizării care ar trebuie să consfinţească întoarcerea Roznovului la ce-a fost, o comună mai răsărită. Suprinzător, pentru diferenţa dintre covârşitoarea populaţie şi minoritatea de oameni, Gheorghe Ştefan n-a avut parte de liniştea cooperatistă care i-a marcat precedentele două mandate de primar. Afrontul consfinţit prin votul consilierilor, când i-au tăiat banii de deşănţată desfătare fotbalistică, avea şansa să marcheze un nou început în politica pietreană, cel al drămuirii responsabile a puţinelor resurse ce mai rămân după ce băncile îşi iau raţia pentru aberantele datorii angajate pe proiecte inutile. N-a fost să fie. Cu cine să schimbi ceva? Cu nişte închipuiţi care tremură şi când văd tabloul lui Pinalti? Cu papagalii de ambe sexe care preferă să se dea bolnavi decât să ceară vreun document interesant din arhiva primăriei? Drept este, un consilier PSD s-a trezit să tulbure apele exact cu problema apei, dar a fost iute cuminţit de propriul partid. Pacea de la Piatra Neamţ nu e ca la Roman – e mai vioaie, mai contorsionată, cu strigături şi blaturi, ca în cazul viceprimăriţei care n-a fost deranjată la incompatibilităţi şi conflicte de interese câtă vreme n-a mişcat în front. Aici, la Piatra, dacă acceptaţi un oximoron, e o pace războinică. Nimic nu e mai bun decât paravanul unui climat tensionat pentru a a-ţi vedea liniştit de cele combinaţii ştiute sau mai puţin ştiute, însă sigur netulburate.

Cu un an în urmă, te întrebai dacă Ştefan şi Tărâţă n-au ajuns să şi doarmă împreună, aşa erau de nedezlipiţi, de nezdruncinat în campania electorală. S-au certat şi s-au făcut în tot felul. Mai ales Tărâţă pe Ştefan. Nu era zi de la Dumnezeu să nu povestească despre jefuirea Pietrei şi despre cât de malefic este domnul cu marca înregistrată. Conflictul a luat imediat proporţii, în colimator intrând şi tandemul Ursărescu - Ţapu de la PNL. Golani era cea mai paşnică încadrare a celor doi pe care o auzeai dinspre etajul 2 al Palatului Administrativ. Şi timpul trecea. Adjudecarea prăbuşitelor firme ale primăriei şi a redutelor bogate sau generatoare de afacerin din curtea CJ nu e tranşată încă. Într-o ceaţă şi mai cumplită sunt socotelile cu întâmplările din anii trecuţi de la Apa Serv şi Spitalul judeţean, pentru a nu mai vorbi despre golănia tot mai evidentă de la Teatrul Tineretului, golănie care înseamnă şi un „parteneriat” pe faţă între CJ şi Primărie.

Lică Vişan, manevrantul din umbră al legilor

S-a vorbit despre loturi de posbili infractori, despre incredibile combinaţii de milioane şi milioane de euro. Culiţă Tărîţă a organizat conferinţe de presă, a distribuit documente. Ştefan a intervenit şi el, dar s-a restrâns la execuţia viceprimăriţei. Exact acea diferenţă dintre covârşitoarea populaţie şi minoritatea de oameni a aşteptat minuni. De unde atâtea minuni? Ce se întâmplă la Piatra Neamţ e unicat în România. Verificaţi şi veţi descoperi că nimeni nu seamănă cu noi. Mâine o să-l vedem pe Pianlti pe aceeaşi scenă cu Tărâţă, iar pe Tărâţă în tribună la fotbal şi nu ar trebui să ne mire. Poimâine, Ursărescu nu va mai fi Mudărescu, ci un distins absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, promotor de seamă al valorilor liberalismului. Chestii de-astea, cu loturi şi acoliţi într-ale prăduirii bănuţului public, tot auzim de pe la 2004 încoace. Atunci a fost sezonul cu „Lotului Publiserv” în prim-plan, dacă n-aţi uitat. Cum mai ştergeau Ştefan şi, mai ales, Ioan Onisei podelele cu Rotaru şi gaşca de la Publiserv!... Ba şi afaceri făcute cu Dan Vasile Constantin fuseseră scoase la iveală. Ce vremuri!... S-a întâmplat ceva? Absolut nimic, jaful a fost şters cu buretele! Sau n-a fost. Fosta directoare plină e recuperată de Rotaru şi plasată şefă la Sanatoriul Bisericani, în timp ce fosta directoare economică s-a dovedit prea tare-n soţ şi soră pentru a fi tulburată. Publiserv, după ani de utilitate brusc redescoperită de administraţia Ştefan, se îndreaptă spre firescul deces al unei societăţi de servicii comunale din Piatra. Culmea-i că blestemul Publiserv a lovit până la urmă, dar în altă parte. Bună de plată pentru tot felul de aventuri-unicat a rămas fosta şefă de la Taxe şi Impozite, cândva director la Publiserv. E povestea aceea cu „Taxa Pinalti” pentru ţevile de gaz, numai că pe Rodica Zelinca n-o caută sau n-o găseşte nimeni. Sau plăteşte cineva în numele ei miliardele aşteptate de E-ON, numai să tacă din gură. De altfel, cam aşa se închid poveştile cu loturile astea infracţionale, cu o convenţie, cu o înţelegere între părţile politice angajate. După caz, unii tac din gură, altora li se închide. Până la viitoarle alegeri.

Rătăciţi în tradiţie: De la Băsescu la Simionică

Ne-am obişnuit cu intervenţiile televizate de la Cotroceni ale preşedintelui. Ne-am obişnuit să nu fie crezut nici când are dreptate. Situaţia, din registrul „Aşa-i trebuie!”, ilustrează de minune starea sufletească reală a poporului, unul sătul de demagogia, făţărnicia şi abuzurile administrate de bocii, de băsiştii neresemnaţi cu eliminarea de pe firmament, urmată de gararea pe linia de aşteptarea a unei promise întâlniri cu rigorile legii. Văzând că-i merge cât de cât, Băsescu nu se sfiişte să amestece argumente solide cu aprecieri aiuritoare. Seamănă a jocuri otrăvite de cuvinte, isonul fiindu-i ţinut cu promptitudine de „organili” consacrate de manipulare şi intoxicare. S-a spus, de pildă, cum că, prin proaspetele modificări cu dedicaţie aduse Codului Penal, scapă de griji clientela şi cei înregimentaţi în USL. Că de acelaşi regim ar ajunge să beneficieze cunoscuţii bandiţii arondaţi PDL, nu se pomeneşte. S-au emis şi alte gogomănii, însă nimic nu întrece faza cu funcţionarii publici. De unde până unde sunt funcţionari publici preşedintele, parlamentarii şi prestatorii de profesii liberale? Băsescu şi „organili” s-or fi gândit la funcţii publice, la serviciu public, ceea ce este altceva, dar au evitat cu talent să elimine confuziile. Ridicolul preluării şi dezvoltării temei la comandă, nu doare, nu generează ruşine.

I se spune Aiurelia...

Manevrele de acest gen, lipsa durerilor şi mai cu seamă imunitatea la ruşine sunt valabile de sus până-n teritoriu, în acest sezon tulbure, indiferent de culoarea politică. În acest sens, o dovadă a fost scoasă recent pe piaţă de primăria nepereche de la Piatra Neamţ. Molipsită parcă de aroganţa fără limite a administraţiei Pinalti, Aurelia Simionică, viceprimar PSD, a găsit o soluţie pentru colectarea boschetarilor din oraş şi depunerea lor într-un adăpost specializat. Se va face prin implicarea asociaţiilor de proprietari. Inutil să-i spui madamei că asociaţiile nu i se subordonează. Inutil să-i desenezi schema de atribuţii legale a aparatului propriu, plătit să gestioneze inclusiv drama boschetarilor. Mai rău, se face a nu observa că e vorba de aceleaşi asociaţii care, când se plâng la primărie – cu necazuri ce merg de la probleme curente la jaful cu reabilitarea termică a blocurilor – sunt trimise la plimbare. A luat-o gura pe dinainte? Posibil, dar îi pasă cuiva? E de mirare că nu ne pune să adunăm maidanezii, însă nu e timpul pierdut.

De fapt, în cazul ei e vorba de-o constanţă în acţiune. Are sau n-are treabă, odată cu retragerea primarului într-un plan discret, Simionică îşi dă cu părerea despre absolut orice, mai puţin chestiunile grave, cele bine dosite, multe dintre ele penale, ale administrării a ce-a rămas dintr-o urbe cândva înfloritoare. Ea ştie că trebuie să ia faţa altora dând din gură. Îi merge de minune, visează la o carieră pe măsură.

Unii se vor grăbi să comenteze că legătura dintre Băsescu şi Simionică e puţin forţată. Absolut deloc. La fel cum urmărim, indiferent de temă, zicerile preşedintele, ar trebui să luăm seama, poate cu mai multă atenţie, la ce vorbe ne serveşte personajul din primărie. Că pietreanul nu ia seama, nu e absolut deloc o noutate, e deja o... tradiţie în care-i bine rătăcit.

Primăria minte și ne ia de proști

Pe 7 noiembrie, când unii încă aniversează Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, primăria pietreană a scos pe piață precizări „în urma informațiilor incomplete vehiculate în presă în ultima perioadă referitoare la numărul de locuri pentru spectatori rezultate în urma restaurării clădirii Teatrului Tineretului”. Suportul este un comunicat de presă asumat de Biroul comunicare și management integrat. Precizările sunt mincinoase cu desăvârșire.

Se spune că furnizorul de scaune a respectat caietul de sarcini întocmit în baza proiectului. Cotidianul „Ceahlăul”-  marcă înregistrată și săptămânalul „Mesagerul de Neamț” au demonstrat cu vârf și îndesat defecțiunile și prostiile din caiet. A te conforma tâmpeniilor nu e subiect de laudă. Chiar și așa nu au reușit să le potrivească. Pentru stal proiectul prevedea 154 de locuri. În comunicat scrie 174, în realitate sunt 156 (renumărate astăzi de directorul Liviu Timuș) și se pot monta încă 6, mai greu 8, din cauza gurilor de ventilație, în spațiul cunoscut ca loja actorilor. Deci, maxim 164 locuri. În caietul de sarcini era vorba de 140 montate plus 16 bucăți de rezervă. În același caiet figurau 96 scaune pentru loje și 82 la balcon. În loje nu încap mai mult de 64, număr reținut în comunicat. Bine reținut e și numărul scaunelor de la balcon (48) fiindcă-s deja montate și altele nu mai încap. Ușor de înțeles cine și ce a respectat. Că unii nu pricep diferența între 96 și 64, respectiv 82 și 48, e problema lor. Greu e și cu adunările. Primăria raportează 286, cu două mai mult ca înainte, în realitate sunt 268. Cu încă maxim 8 ajungem la 276. De unde au scos gogonata cu 284 locuri înainte de renovare? Mister. De fapt și de drept, Teatrul Tineretului a avut 346 locuri: 252 în stal, 62 la lojă și 32 la balcon. Dacă tăiem balconul, nefuncțional de la o vreme, tot rămân 314 locuri. De unde rezultă că numărul de locuri a crescut prin scădere!

La fel s-au încucat cei din primărie cu dimensiunile scaunelor. Lățimea suplimentară de 10 cm nu se referă la scaunele vechi, ci la cele similare cu ale Teatrului „Odeon”, propuse ca model la un moment dat. Oricine poate verificarea la fața locului. Mai mult, se pot viziona „capodoperele” pentru loje. Până la noi, nimeni nu văzut asemenea scaune (vezi foto) cu... înălțător sub șezut. Nici până azi nu le-au nimerit la repararea dimensiunilor, dovadă stând corespondența dintre arh. Smărăndița Gâlea (șefa de proiect) și compartimentul tehnic de la SC Eurodidactica SRL. Pe 6 octombrie le semnala că scaunele din al doilea rând al lojelor sunt mai scurte cu 5 centimentri, la orizont apărând o soluție de „încălțare” a scaunelor. Dar, asupra acestor detalii primăria nu se apleacă absolut deloc.

Neoficial, ni s-a comunicat că minciunile au fost livrate comunicatorilor de ing. Florin Bălușescu, managerul de proiect. E așteptat în continuare să se documenteze la fața locului și e rugat să seama de un amănunt: la teatru se stă cu fața la scenă. Ruletă de măsurat este la secretariat.

MASACRU URBAN la Piatra Neamț

„Endurare, Măria Ta!”, strigă pietrenii de când sunt văduviți de centrul orașului

Începând de sâmbătă, pietrenii sunt văduviți de centrul orașului pe porțiunea dintre Teatrul Tineretului și sensul giratoriu de la Grand Hotel Ceahlău. Lucrările desfășurate de organizatorii Hard Enduro Piatra Neamț - 2013 compromit traficul rutier - și așa cumplit – punând pe asfalt construcții din bușteni grandioși, lemn prelucrat și aglomerări cumplite de bolovani și stânci care vor lăsa răni adânci. Suferă carosabilul, șoferii și un întreg oraș pus în fața faptului împlinit.

● Jupânii orașului

Hard Enduro Piatra Neamț, competiție organizată de Zen World Extreme, a ajuns la a III-a ediție. În ciuda numelui impresionant, afacerea este una românească. Au fost anunțați motocicliști din 11 țări, „care vor descoperi frumusețile județului Neamț, etalându-și aptitudinile într-o cursă extremă”, după cum scrie în pliantul acțiunii. Oficial, se întinde între 10 și 14 septembrie. Dacă în anii precedenți publicul a fost încântat de spectacolul moto de pe traseele desenate prin păduri, în jurul orașului, anul acesta a fost ocupat și centrul Pietrei pentru prologul și calificările competiției. Miercuri, 11 septembrie, începând cu ora 17, participanții vor înfrunta acest veritabil parcurs urban cu obstacole pe urma căruia se va stabili cine și în ce ordine pleacă în zilele următoare pe traseele montane.

Cine a permis blocarea centrului orașului? Bogdan Pușcașu, city-manager, cunoscut ca pasionat de sporturile extreme, răspunde sec: „Primarul a aprobat!” Dată fiind pasiunea, refuză alte comentarii. Solicitarea ar fi venit din partea celor de la Zen World Extreme, prin persoana lui Decebal Draghiș. Când s-a înregistrat solicitarea, când s-a aprobat? Pușcașu nu știe cu precizie. Nu știe „momentul” nici Aurelia Simionică, viceprimar: „Avem un parteneriat, o asociere, nu știu pe de rost. Asocierea este forma noastră de colaborare, de susținere a sportului, a evenimentelor”. Ne trimite la ședința de consiliu local din 29 august a.c., când s-a aprobat combinația. Legat de ședința cu pricina, într-adevăr, se confirmă un punct pe ordinea de zi anunțată în 22 august „privind încheierea unor parteneriate între municipiul Piatra Neamț și unele persoane juridice”. Transparență ca la Piatra Neamț!... S-au dat și bani publici? Aurelia Simionică spune că da, la fel și Cătălin Goldan, boss-ul de la Perla Invest, companie publică parteneră a competiției. Deși e greu de crezut că nu ar fi reținut, dată fiind prioritatea promovării unei stațiuni turistice de importanță națională prin absolut orice mijloace, nu-și amintesc suma.

● Explicații, avize, garanții?

Fără îndoială, dezlănțuirea cailor putere din centrul orașului se bucură și de susținători necondiționați. Spectacolul în sine este unul rar. Cătălin Goldan a declarat că

inclusiv TVR va acorda atenție evenimentului, unul cu buget estimat de el la circa 50.000 euro. Se declară încântat de ocuparea pensiunilor și altor capacități de cazare din oraș și din jur. Consideră că deranjul urban este unul minor prin comparație cu beneficiile ce-or să vină cândva. Ceea ce doare rău de tot este lipsa de respect, dublată de scârba care personalizează comunicarea oficială pentru că aprobarea blocării orașului are nevoie și de explicații, și de avize. Probe similare, chiar în România, se desfășoară în parcări de mall, de preferat în afara orașului. Astfel, uriașa parcare a sălii de sport din Calea Romanului se recomandă de la sine. Grandomania nu este decât o scuză bolnavă pentru indisponibilzarea locurilor de parcare, iar jertfa pe altarul turistic pare a întrece și eventualitatea nedorită a intervenției în caz de incendiu la vreo locație de pe Bara Orizont. Deloc surprinzător, despre garanțiile legate de repararea carosabilului nu vorbește nimeni.

P.S. Fără a lungi povestea, luați măcar de aici ca să vedeți cum s-a amenajat un traseu similar în parcarea de la Shopping City Sibiu, la începutul lunii august.  

 

Chitic și Anton, adjuncții lui Pinalti

Dragoş Chitic şi Monica Anton

Dragoș Chitic (PDL) și Monica Anton (PP-DD) sunt, din această după-amiază, cei doi viceprimari aleși ai municipiului Piatra Neamț. Conform așteptărilor, conform negocierilor. Ședința de constituire a consiliului fost strâns supervizată pentru legalitate de prefectul Ilie Mitea. Contrar speranțelor de viteză, reținute în portofoliul eternului secretar Vasile Vișan, s-a desfășurat mai greoi decât ședința de la consiliul județean.

În prima parte, ședința a fost a fost condusă de consilierul veteran Gheorghe Dumitreasa, de departe cel mai iubit consilier din istoria modernă a urbei. L-au asistat mai tinerii Victor Adrian Marghidan (USL) și Vasile Cătălin Drăgușanu (USL), cel din urmă făcându-se remarcat printr-o intervenție peste rând, sancționată de prefect. Ca o curiozitate, consiliul municipal a fost validat la ora 15:47, exact la patru ore după validarea celui județean. Odată constituit consiliul, Valeriu Andrița (PDL) a fost ales președinte de ședință pentru următoarele trei luni.

Pinalti la panou

Gheorghe Ștefan a depus cel de-al treilea jurământ de credință, ultimul după cum a reafirmat, dar nu arăta a fi în apele lui.

Se numără voturi

Când a venit rândul alegerii viceprimarilor, Vasile Ouatu (PDL) l-a propus pe Dragoș Chitic (PDL), Neculai Timaru (USL) pe colegii Aurelia Simionică și Cătălin Vasile Drăgușanu, iar Cătălin Misăilă (PP-DD) pe colega de partid Monica Anton. A urmat o dezbatere confuză asupra modalității de votare, încheiată cu apostrofări generoase la adresa consilierului Viorel Strungariu (PDL), responsabil cu votarea și comunicarea rezultatului. La final, din cele 23 de voturi disponibile, Chitic și Anton au obținut 12, Simionică și Drăgușanu – 9, două voturi fiind anulate pentru neconformitate cu regula aprobată de consilieri pentru votare, anume a se scrie „DA” în dreptul celor preferați. Comentariile venite din partea consilierului Timaru au fost trecute de primar la capitolul de război.

În încheiere, prefectul Mitea a transmis un mesaj-avertisment legat de pariul real cu bunăstarea pietrenilor, iar primarul a reluat dorința de a lucra cu Partidul Piatra Neamț.

Votarea comisiilor de specialitate a fost o formalitate, una neinteresantă pentru oamenii de presă (inclusiv doamne), care au „digerat” ședința în picioare. De loc rezervat și bine păzit a avut parte Mihaela Stoica, încă deputat, probabil viitoare city-manager.

Ştefan îl poate face deputat pe Drăguşanu

A început să prindă contur, în Piatra Neamţ, ideea cu iz de regret că, dacă ar fi fost un al doilea tur de scrutin pentru primar, Cătălin Drăguşanu îl trimitea pe Gheorghe Ştefan acasă, să se dedice afacerilor, fotbalului şi politicii de vârf în ce va rămâne din PDL. Dacă te uiţi la procentele din dreptul lui Ştefan, eşti tentat să mergi cu ideea. Cine evaluează însă şi numărul de voturi obţinute de cei doi protagonişti, în paralel cu voturile din dreptul USL şi APEL, fără a uita câteva „fineţuri” de campanie, poate ajunge la alte concluzii.

În primul rând, Ştefan a fost net peste APEL, iar Drăguşanu sensibil sub USL. Şi asta în condiţiile în care, pe o evaluare corectă, Ştefan a făcut mai mult campanie pentru Culiţă Tărâţă, cel din urmă având nevoie de garanţia diferenţei favorabile de voturi din zonele urbane pentru a reduce riscul surprizelor din zona rurală. Ştefan, se ştie, are la îndemână o infernală maşinărie electorală (în nume propriu), care în acest sezon nu a fost turată la maxim. Ce echipă competitivă a avut Drăguşanu? Păi, n-a avut deloc, o recunoaşte şi el. Votul politic pentru schimbare, în siajul noului guvern, a fost exploatat cu timiditate, în timp ce APEL a mers clar pe valorificarea a două veritabile vedete cu multă personalitate.

În al doilea rând, trecând cu generozitate peste nebuloasa din care Drăguşanu a fost trimis să candideze la Piatra Neamţ, el a apărut prea târziu pe piaţă. Şi mai târziu şi-a dat seama că îi poate da emoţii serioase lui Ştefan. Dar, pentru o asemenea ispravă, trebuia să cunoască oraşul, profilul alegătorilor pe zone şi secţii de votare şi, mai cu seamă, vulnerabilităţile electorale ale administraţiei Ştefan. Un exemplu doar, unul care reieşea din citirea şi „traducerea” avantajoasă a presei locale. Dacă zona centrală era lesne de întors împotriva primarului, în termeni de campanie electorală, măcar din cauza sensurilor giratorii, a podului peste Cuejdi, a sensului unic de pe „Strada Ouatu” şi a gropii betonate botezată pasaj subteran, Drăguşanu nu a ştiut să joace eficient cartea celor aduşi la disperare de facturile la încălzire, de debranşări şi alte elemente consacrate de disconfort urban. Fireşte, replica lui Ştefan ar fi fost una pe măsură. Avea şi „echipă de intervenţii” în spate, pe când tânărul său concurent nu avea nimic. Pardon, avea ceva: acces la Antenele lui Voiculescu. Oricum, la rigoare vorbind, dincolo de ideea de schimbare, nu cred că alegătorii au reţinut ceva concret din programul său politic.

În fine, în al treilea rând, se pare că nimeni nu i-a explicat candidatului USL cum stă socoteala cu numărul real de alegători din Piatra Neamţ. În listele electorale au figurat 99.366, au votat pentru primar 47.902, 46.678 au fost voturile valabile, iar nule numai 1.410. Faza e că Piatra Neamţ nu mai are de mult peste 100.000 de locuitori. Zice cineva sub 80.000?... De aici încolo, nu e greu de priceput cine şi câţi alegători în plus putea aduce la urne.

Bătălia de la 10 iunie marchează, totuşi, şi o victorie în dreptul lui Drăguşanu. A câştigat o nesperată notorietate, a identificat un electorat favorabil şi mulţi pietreni îl plac pur şi simplu. Nu va surpinde pe nimeni să-l vedem candidând la toamnă în unul dintre cele două colegii de deputat din Piatra Neamţ. Parlamentar scrie pe fruntea lui. Trebuie doar să mai exerseze atacarea lui Ştefan.

P.S. Ştie vreun partid local cum se traduce sondaj de opinie în limba română?...

Cooperativa politică nemțeană: nerușinare și lipsă de onoare

Ţîlică

Se întîmpla în 2007. Februarie să fi fost. La Piatra Neamț se adunase Liga aleșilor locali PNL. Amfitrion, Bebe-Panda Marcoci, marea speranță, marele caracter, președinte de conjunctură al Consiliului județean Neamț. De fapt nu de conjunctură, ci pentru că fusese bine împins de Pinalti în locul nefericitului Dan Vasile Constantin. În rol de vedetă oficială, Ludovic Orban, pe atunci viceprimar la Capitală, în parteneriat cu Adriean Videanu. Primarul Gheorghe Ștefan mergea deja pe mîna lui Teddy Stolojan, rupînd PNL-ul, și forța o excludere din partid. Aparent, era în dizgrație. Peneliștii fuduli, aflați sub pelerina guvernării Tăriceanu, îl persiflau pe fostul lor tătuc oficial, care abia ajungea de-i șoptea cîte ceva la ureche ”gelsoristului” Varujan Vosganian prin intermediului poetului nepereche al neamului nemțean, Adrian Alui Gheorghe. Am făcut atunci, cu greu, sub privirile otrăvite ale nomenclaturii peneliste, un interviu lui Orban. Pentru defunctul săptămînal “Ochiul public”. L-am întrebat dacă există onoare în politică. Mi-a răspuns că în politică sînt și oameni de onoare.

Bebe - Panda

Mi-am amintit de interviu săptămîna trecută, cînd Dorinel Ursărescu l-a prezentat pe Marcoci drept candidatul cert-incert al USL pentru președinția CJ Neamț. Am întrebat despre onoarea lui Bebe-Panda și am aflat că descurcărețul și alunecosul traseist, deținător de nume de familie de referință pentru istoria modernă a plaiurilor noastre, e un om de mare onoare, dacă nu cumva onoarea desăvîrșită. Ce spunea Ludovic Orban, cîndva, cu furie argumentată despre trădătorul Marcoci, care-i lăsase cu peneleu-n soare, nu se mai pune la socoteală. A venit rîndul să ne fie prezentat Pruteanu drept candidat cert-cert al USL la funcția pe care el însuși o deține(a). Am întrebat despre onoare și mi s-a răspuns că onoarea lui nea Țîlică e veche și bună, ca vinul de colecție…
Dacă n-am fi siliți să trăim cum trăim (și) din cauza lor, sub agresiunea combinațiilor politice pe care le instrumentează de ani de zile (indiferent dacă sînt la Putere sau în Opoziție), nu cred că un om normal la cap ar băga în seamă personaje de teapa lui Marcoci sau Pruteanu. Vorbim despre cooperativa politică nemțeană și, de ani buni, îi indicăm pe alții în rol de fruntași, în loc să vedem cum taman cei doi sînt, poate, cei mai de seamă exponenți ai ticăloasei cooperative. E cumplit… Numără cineva anii de cînd Pruteanu e tot pe val, tot pe val și nu mai scpăm de el, indiferent cine guvernează? Trece cineva în revistă palmaresul de combinații și trădări al lui Marcoci, care mai are puțin și va încerca să se pupe în public cu Sorin Vornicu, cu Ion și Șerban Strătilă, ca-n vremurile fericite de odinioară? După calculul hîrtiei, Pruteanu ar avea șanse să ne toace banii încă patru ani, poate chiar cu Marcoci prin preajmă. De la colegii lor cooperatiști am înțeles că au onoare. Dar cu rușinea, cu rușinea cum stau?

PDL Neamț: Vasile Pruteanu l-a trădat pe Pinalti

Președintele CJ Neamț, Vasile Pruteanu, a comis-o! Mesagerul de Neamț anunțase o variantă a trecerii lui la PNL încă de duminică, dar era 1 aprilie... Azi, la prînz, trădarea a devenit oficială, deși adeziunea la PNL mai întîrzie nițel. Pruteanu a fost anunțat drept candidat al USL la președinția consiliului județean din partea USL, în cadrul unei conferințe de presă ținute la sediul PNL împreună cu Dorinel Ursărescu (președinte PNL Neamț), Andrei Ignat (proaspăt președinte interimar la PNL Piatra Neamț) și Vlad Marcoci (candidatul "cert" al USL Neamț pentru președinția CJ în urmă cu o săptămînă).
Cum a urmărit Pruteanu interesul cetățeanului, ce om de caracter este și multe altele găsiți live aici. Despre cine este de fapt Pruteanu și ce jaf a patronat sub pulpana PDL în Neamț, scrie Mesagerul de Neamt de aproape un an. Cît privește poza, o știți de anul trecut.

Update 1: Gheorghe Ștefan - Pinalti vorbește despre trădarea lui Pruteanu aici . E pe drum de la București la Piatra Neamț.
Update 2: Prefectul Mihai Archip urmează să țină o conferință de presă în cîteva minute. Se pariază pe suspendarea lui Pruteanu din funcție.
Update 3: După cum s-a aflat deja de aici, de pe site-ul Mesagerul, lui Vasile Pruteanu i-a încetat "de drept" mandatul. Așa zice don Michele Archip, așa preluăm și preiau. Că mă stric de rîs, e treaba mea. Mă rog, abia aștept să dea Țîlică Pruteanu "pe surse", ca revanșă, interesele prefectului. Ce mai tunet, ce mai vuiet.... O să fie? N-o să fie! Dar, unde ești tu, Mihaela Ignatovici Lazăr?

Update 4: Prefectul Archip e de toată jalea și rușinea

Am ascultat cu atenție înregistrarea conferinței de presă. E bine, e ca la Piatra Neamț. Fenta asta de prefect, cu care am șters podelele într-n comentariu cînd îl proteja pe față pe Pruteanu, a dat cu ordinul pe vorbe, pe ce-a auzit la TV sau de la ziariști. Nu există probe că Pruteanu s-ar fi înscris în alt partid. Cumva, don Michele i-a făcut încă un serviciu. Vedea-l-aș dînd ochii cu Pinalti. Dar, cine știe, poate-l dă Guvernul afară? Motive ar fi.
Ultima oră: Senatorul Ion Chelaru (președintele PSD Neamț) a afirmat într-o discuție privată că ordinul prefectului Archip nu are temei legal.