Mesagerii Anului Nou

 Fetiţa de alături e de loc din comuna Ştefan cel Mare şi face parte dintr-un veritabil ansamblu care prezintă datini şi obiceiuri de Anul Nou de rămîi fără aer şi cuvinte. Ştiam de ei, îi văzusem în reprize scurte, dar niciodată ca în urmă cu cîteva zile, într-un spectacol ţinut la Girov, în curtea dragului meu fermier Vasile Pop Silaghi.

 Acest Moş Crăciun cu goarnă e nimeni altul decît Costache Lupu, organizatorul şi promotorul spectacolelor copiilor din Ştefan cel Mare.

Soarta a făcut să întîlnesc şi un flăcău mîndru, talentat foc, care cîntă şi "ţopăie" de-alea populare autentice cu o naturaleţe pe care "profesioniştii" de storc lacrimi şi bani cu aşa-zisele talente şi voci naţionale n-or s-o descopere curînd.



La Mulţi Ani!

Generalului meu, de Crăciun...

Să nu credeţi că l-am uitat vreo clipă pe colonelul în rezervă Ion Mierlici, adevărat general al României, potrivit inimii şi minţii mele. Vali Bălănescu a făcut, în urmă cu cîteva minute, un gest în spiritul adevărat al Crăciunului şi a postat pe site , la Mesagerul de Neamţ, ultimul meu comentariu.

Iată-l şi aici, plin de emoţia Crăciunului:

Rătăciţi în tradiţie 

Mierlici 

Din peisajul acestui decemrbie de Piatra Neamţ, poate n-aţi obervat şi aş fi tare dezamăgit, lipsesc colegii mei revoluţionari. N-au avut curaj să protesteze împotriva umilirii şi pedepsirii prin suspendarea unor drepturi perfect legale de către sinsitrul regim Boc în strîns parteneriat cu acoliţii din Parlament şi nu mă miră. Parte dintre ei, cei din aşa-zisul „lot Trapiel”, au fost potoliţi şi au încheiat conturile cu resursa de nesupunere de prin 2010. Evaluarea lor nu s-a făcut în arginţi, ci în palme. Pentru două palme de pămînt, aranjate trapieliştilor pe blat şi în bătaie de joc, cu sprijinul a doi vestiţi comici ai aplicării legilor din primăria pietreană, nimeni alţii decît secretarul Vasile Vişan şi şefa de birou Carmen Căpitanu, s-a făcut linişte. Cu puţină atenţie, n-ar fi ocolit dezbaterea despre solidaritate, corectitudine şi reducerea unor costuri sociale, ba ar fi fost poate cei mai în măsură să susţină nu suspendarea, ci eliminarea definitivă a „indemnizaţiilor reparatorii” primite de parlamentari pentru mandatele „comise” sub pulpana imunităţii. Dacă tot e să vorbim despre impostură, hai să mergem pînă la capăt, nu? În alţi ani, măcar de sufletul lui decembrie 1989 şi de dragul sincerităţii celor ce crezuseră în Revoluţia Română, se mai vorbea despre adevăr, despre onoare - se pare însă că mulţi regretă şi le e ruşine că au avut curaj.

Despre onoare am primit toţi o lecţie din partea colonelui (r) Ion Mierlici. Îi pierdusem urma, credeam că s-a retras în Oltenia, pînă a ni-l (re)prezenta Victor Ciutacu pe blogul său şi la Antena 3. Ultimul comandant al Regimentului de la Piatra Neamţ, unitate desfiinţată pe fondul reformelor cerute de agenda aderării la NATO, trăieşte uitat de opinia publică, uitat şi batjocorit de statul a cărui haină militară a purtat-o cu demnitate. Singurele sale certitudini care decurg din viaţa pusă pe altarul carierei militare sînt pensia măcelărită, programul de dializă şi orarul administrării insulinei.

Colonelul Mierlici rămîne un reper de eleganţă şi profesionalism în armată, un autentic senior străin de maleficul spirit APV. Ar fi vrut, după cum mărturiseşte, să ajungă general, dar n-a mai avut unde. La 51 de ani, în 2005, a fost trimis acasă. Astăzi, cu un curaj şi o demnitate specifice oamenilor puternici, vorbeşte şi scrie despre responsabilitate, despre adevăr şi onoare.

Într-o seară, după ce îi telefonasem şi îi lăsasem mesaje, am fost sunat de domnul colonel. Prima mea reacţie a fost să mă ridic în picioare. Nu vrea favoruri, nu vrea atenţie sau asistenţă medicală specială. Vrea linişte, vrea înapoi drepturile de care a fost jefuit. Cum de la Oprea, Boc şi Băsescu sînt slabe speranţe să primească o veste bună, îl informez eu – în Ajunul Sfintelor Sărbători – pe domnul Mierlici că în inima şi mintea mea e un adevărat general al României. Şi nu de azi, de ieri.

Crăciun fain, dragilor!

Cum reni, moşi şi brazi, găsiţi peste tot, eu va ofer o poză cu un portorican tare drag.

Şi vă invit să ascultaţi unicul Feliz Navidad aici. Cred că pe Jose Feliciano încă nu l-a întrecut nimeni.
Crăciun fain, dragilor!

ATENTAT LA SĂNĂTATE!

"Maltezul" Frăţilă trebuie dat afară!

Am semnalat şi am demonstrat în lunile din urmă cum nişte dubioşi, nişte impostori care-şi spun Cavaleri de Malta ocupă nestingheriţi şi în mod organizat, zi după zi, poziţii publice importante, de decizie şi influenţă inclusiv în judeţul Neamţ. Degeaba, nu ne-a luat nimeni în seamă. Am arătat şi cum aceşti „cavaleri de baltă” au pus stăpînire, pentru cîţiva bănuţi otrăviţi, pe Cetatea Neamţ, să-şi ţină acolo ritualurile secrete. Prezidentul Vasile Pruteanu şi slugile din subordine au muşamalizat totul. Am prezentat cu nume, prenume şi grad un individ din Neamţ, în uniforma Poliţiei Române, surprins cînd depunea jurămînt de credinţă sub steag străin. Poliţistul-şef Tablan zice că e normal. Le-am arătat, apoi, obrazul cîtorva lideri judeţeni, făcuţi peste noapte „baltezi de onoare”, şi nici unul nu a avut demnitatea şi curajul să returneze dubioasa diplomă. Onoare a demonstrat, în schimb, prof. Costache Lupu, starostele Bazei Hipice din Piatra Neamţ, care i-a fugărit din preajma cailor pe „cavalerii de baltă” cu tot cu steagurile şi diplomele lor.

Acuma l-am prins pe Valerică Frăţilă, teribilul şef al Casei de Sănătate, introducînd ilegal medicamente în circulaţie sub formă de donaţie. Frăţilă se prezintă în stînga şi-n dreapta ca şef al „cuibului” nemţean al Ordinului Sf. Ioan de Ierusalim – Cavalerii de Malta. După cum e datina, în loc să fie scuturat „baltezul”, ar urma represalii asupra cîtorva curajoşi din Sănătatea nemţeană.

 Pentru aducere aminte, cîteva linkuri spre cele scrise despre "baltezi": 1, 2 , 3 , 4 , 5 , 6 . Şi o poză:

De mîine dimineaţă, la chioşcuri, găsiţi dureroasa investigaţie realizată împreună cu mai tînara colegă Oana Iosub Toma. Pe blog - pînă în Ajunul Crăciunului.








23 decembrie - a venit şi continuarea:


La sfîrșitul săptămînii trecute, sub forma unei generoase informații de presă, se aducea la cunoștința opiniei publice cum „Seful Casei de Asigurări de Sănătate Neamț a decis să intervină direct în ajutorarea bolnavilor internați la Spitalul Neamț care au de suferit din cauza bugetului de criză pe care-l are unitatea sanitară. Valerică Frățilă, în calitate de membru al Ordinului Cavalerilor de Malta, a donat la începutul acestei săptămîni 20 de cutii mari cu mii de folii de medicamente. Acestea au fost destinate pacienților din secțiile Oncologie, Cardiologie și Boli Infecțioase (…)”.
 Mai aflam că Frățilă nu e la prima acțiune de acest gen și că se pregătește să aducă un camion de medicamente. Realitatea descoperită de noi, însă, în spatele donației, este înfiorătoare și constă cel puțin în abuz de încredere, abuz în funcție, distribuire ilegală de medicamente neavizate pentru punere în piață.
De urma medicamentelor am încercat să dăm luni dimineață, de la prima oră. Se aflase deja în Piatra Neamț că sînt probleme mari cu termenul de valabilitate, despre unele știindu-se cu certitudine că expiră în ianuarie 2012!!! Cîtă minte trebuie să ai, ce caracter mizerabil trebuie să fii pentru a face asemenea donații? Si-o mai faci și pentru bolnavi din secții sensibile… Răspunsul căpăta contur de la un minut la altul. Concret, joi avusese loc ședința Consiliului de Administrație al Spitalului, cadru în care Valerică Frățilă anunță donația și solicită o mașină la sediul Casei de Sănătate pentru ziua următoare. Consiliul dă un acord de principiu pentru acceptarea donației, admițînd din start problema cu termenul de valabilitate. Vineri pleacă „un papuc” după marfă și aceasta este trimisă pe secții în maximă viteză. Frățilă jubilează și se pregătește, probabil, să raporteze șefului său ierarhic, Marele Prior de Moldova (Petru Frăsilă, tot el e!…), reușita operațiunii și naiva mediatizare. Fericirea l-a ținut pînă luni dimineață, cînd noul director de spital și noua director medical rămîn efectiv muți de uimire, puțin lipsind să-și facă cruce cu ambele mîini. Sefa servicului Aprovizionare, Niculina Mareșiu, confirmă cu nonșalanță că nu există nici un inventar al donației, nu se știe valoarea și nu există act de donație din partea președintelui-director-general Frățilă! Tot cu nonșalanță spune directorilor în față – și de față cu martori – că nu a fost preocupată de acte, că și altădată tot așa a procedat cu cele trimise de Frățilă. Lucian Ciobotaru e primul care-și revine din șoc și zice: „Probabil că au acte, nu circulă medicamentele cum vor prin țară”. „Probabil” se traduce imediat prin solicitarea unui act de donație și a documentelor de proveniență a mărfii din partea lui Frățilă. Cel din urmă promite că-ntr-o oră vine cu hîrtiile. Deja e aproape 11 dimineața.
 Mulți stăteau încă de vineri cu ochii pe Oncologie, unde se primiseră cantități generoase dintr-un medicament utilizat extrem de rar și care oricum expiră în ianuarie. Lucrurile sînt tranșate de dr. Corneliu Pop, locțiitor la comanda secției, în jurul 8.30: „Le aruncăm, nu avem de ales!”. Dar bomba-bombelor explodează la Cardiologie. Dr. Carmen Martin, șefa secției, confirmă primirea unui hipotensor, da, ar putea fi administrat, măcar cîțiva bolnavi s-ar bucura, dar trebuie dovedit că medicamentul poate fi distribuit. Cristina Atănăsoaie, noul director medical, confirmă că Benazeprilul e cu probleme, motiv pentru care toată lumea vrea să vadă actele lui Frățilă. Care acte, aflăm noi înaintea spitalului, nu există!
Iată ce-a declară garantul utilizării fondurilor alocate sănătății nemțene: „Le-am luat la grămadă, am luat și unele, și altele. Nu le-am donat cu acte”, după care a adăugat: „Medicamentele nu expiră în cîteva zile, expiră în februarie. Astea care le-am adus acum, expiră în februarie, celelalte s-au terminat deja. S-au adus cantități mici, cîte două-trei cutii, nu mai multe, și expiră în februarie. Medicamentele s-au dat pe secții pentru că s-au dat pe fiecare pacient în parte, și astea se termină în cîteva zile. (…) Se pare că în țara asta nu se poate face nimic. N-o să mai aduc, indiferent dacă o să mai am posibilitatea. Mă deranjează. Cum le-am adus, cum a apărut pe blogul nu știu cui, pe facebook. (…) Dacă nu sînt medicamente, nu trebuie ajutați și cei bolnavi? Eu încerc să fac bine ca un om credincios și întotdeauna ies rău. Dau cuvîntul meu de onoare că nu mai aduc nimic, de nici o culoare, dacă tot se interpretează așa. În ce calitate am fost implicat în această acțiune? Ca membru al Ordinului Cavalerilor de Malta”.
După cum se vede, pentru Frățilă e mai important să aducă și din partea cui aduce, decît să vadă legalitatea, rostul și eficiența a ce aduce. Mai clar, poate află acum, dacă nu i-a explicat nimeni pînă azi: este o crimă să schimbi tratamentul unui cardiac, pentru o perioadă scurtă de timp, introducînd un medicament – chiar și dat de pomană! – la care apoi renunță. Pacientul în cauză trebuie reinternat, i se schimbă încă o dată schema de tratament și trebuie reechilibrat. Iar crima este una dublă dacă introduci în tratament un medicament neautorizat în România, pe care și dacă să vrei să-l cumperi, nu ai cum. Este exact cazul Benazeprilului, medicament neautorizat pentru punere în piață prin Agenția Națională a Medicamentului. Asta înseamnă că nu poate fi distribuit oficial nicăieri, nici măcar dat de pomană. Culmea, Frățilă îl dădea fără acte și transfera întreaga răspundere la spital și pe secția Cardiologie. La capătul unui lanț de ilegalități, bolnavul primea un medicament ilegal, dar pentru uz propriu, ceea ce e admis. Pe scurt, pînă aflați cum se închide povestea, e de salutat inspirația dr. Carmen Martin, care a blocat imediat distribuirea hipotensorului clandestin.
 Între timp, ne dumirim cîtă legătură are „cavalerul” Frățilă cu respectarea legilor. Farmaciștii confirmă primii că medicamentul Benazepril nu apare pe nici o listă. (Nu le dăm numele din simplul motiv că se tem de răzbunarea lui Frățilă și nu-și mai văd banii de la CJAS). De la Direcția de Finanțe, însăși șefa peste județ, Delia Călin, ne explică latura fiscală a actului de donație și insistă că trebuie contract și accept de primire, că e obligatoriu să precizezi în clar obiectul, valoarea și datele de identificare ale donatorului real. Una peste alta, spune că ne aflăm în fața unei situații fără precedent. Este exact ce afirmă și Nicolae Fotin, vicepreședinte al Agenției Naționale a Medicamentului. Nu-i vine a crede că este implicat un șef de Casă de Sănătate, este pur și simplu uluit. Reacționează exemplar, eficient și în cîteva minute ne garantează că Benazeprilul nu se poate distrubui în România. Dacă o persoană particulară și-l aduce din altă țară pentru consum propriu, în cantități rezonabile, nu sînt probleme. Faza cea mai tare e că se pot obține derogări, în sensul eliberării unui aviz special – fie pentru nevoi speciale, fie la solicitarea unei companii producătoare – dar numai cu acte de donație. Ceea ce nu este cazul „cavalerului” nostru, în condițiile în care altcineva a obținut – fără probleme – un asemenea aviz special pentru județul Neamț.
Nu mai întrebăm juriștii despre latura penală a celor săvîrșite de Frățilă, o lăsăm în pace – doar se apropie finalul programului – pe Daniela Marcoci (director executiv ajunct al DSP Neamț pe probleme de Sănătate Publică și consultant de nădejde pe durata documentării) și revenim la directorul Lucian Ciobotaru, la Spital. Drept „cadou otrăvit” îi pregătisem o listă de contraindicații, atenționări și efecte adverse ale Benazeprilului.
Un cadou pe cinste avea și el: din dispoziția sa sutele de cutii cu hipotensor-minune fuseseră inventariate și sigilate, urmînd a fi returnate donatorului. Care ar trebui pus să plătească și neutralizarea celorlalte medicamente, odată ce expiră – sînt deșeuri periculoase, le ridică și le incinerează o firmă specializată din Suceava la prețul de 2,30 lei + TVA/kilogram.
A fost lunea neagră a Sănătății nemțene. Marți are loc o ședință a Comitetului Director și se va decide sau nu sesizarea Gărzii Finaciare. Pentru că, de cînd am intrat în UE, a rămas singura instituție ce poate interveni și să-l întrebe de sănătate pe un terorist care plimbă cantități impresionante de medicamente fără acte. Factor agravant este că, potrivit propriei mărturisiri și spuselor șefei de la Aprovizionare, Valerică Frățilă e un fel de donator clandestin cu repetiție. Asta pentru nu-i spune direct juristului din el ce înseamnă recidiva.

NOTĂ:
Hipotensorul Benazepril…
…oferă cardiacilor și următoarele: dureri toracice, angină, aritmii, tulburări gastro-intestinale, erupții cutanate, prurit, tuse, oboseală, amețeală, fotosensibilizare, dureri de cap și disfuncții erectile. Se administrează cu precauție în cazul vîrstnicilor! 

Delirul lui Gaţu - tot mai evident

Dacă vreţi să vă cruciţi, serviţi de-aici încă o repriză de delir din partea unui gropar inamovibil, cunoscut publicului ca preşedinte al Federaţie Române de Handbal. Cristian Gaţu a văzut altă competiţie decît Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Brazilia, nu am nici o îndoială.
Dileala iremediabilă l-a făcut să n-aibă răbdare pînă la finala Norvegia - Franţa (32 - 24) şi a sărit de sîmbătă la cafteală cu un interviu penibil rău. Mă resemnez cu gîndul că i-ar fi fost extrem de dificil duminică noaptea să stea treaz pînă-n ultimul minut de joc, să fie martor la un handbal pe care reprezentativa noastră nu-l va juca în timpul vieţii noastre pămîntene.
Îndrăznesc să vă propun ceva de neimaginat cu românce în teren. Cu 20 de secunde înainte de final, avînd 8 goluri în faţă, o jucătoare norvegiană forţează un contraatac pe cont propriu, se zdrobeşte pe semicerc într-o veritabilă fază de trîntă, aruncă la poartă, ratează şi obţine aruncare de la 7 metri. O colegă ratează, Franţa recuperează şi porneşte furioasă în atac de parcă meciul abia începea. Gaţule, un comenatriu competent, ceva? Aud?...
Pietrenilor mei dragi nu-mi rămîne decît să le amintesc cîtă dreptate am avut aici , chit că atunci nu-mi trecea prin cap că Gaţu le va lua şi raţia de bieloruşi...   

Rătăciți în tradiție: Prizonieri de bunăvoie

Ca unul care am fost și la Albița, și la Rotterdam nu pot decît să mă simt intimidat de talentul președintelui Băsescu de-a croi vorbe din topor fără grija concurenței. Nu am grija exportatorilor olandezi de andive, ananas sau roșii cherry, n-am văzut nici droguri, nici prostituate la Rotterdam, însă mă îngrijorează cîteva amănunte care pot scăpa adepților necondiționați ai aprigului jucător, antrenor și arbitru național de la Cotroceni. Pentru că una este să te rățoiești la Olanda pornind de la o decizie politică neconvenabilă României, altceva să compari presupusa mafie din al doilea port al lumii cu mafia certă de la frontiera noastră cu Republica Moldova. Comparația nu rezistă nici pînă scrii informația de presă! Rotterdam e frontieră maritimă, Albița una terestră. Volumul de mărfuri, infrastructura, dezvoltarea generală și nivelul de civilizație conduc repede la modelarea unei comparații ca-ntre-un vapor și-un portbagaj de Lada, ambele pline cu țigări. Just, desigur, ar fi fost ca Băsescu să vorbească despre Constanța, dar ăsta e subiect tabu, deși era în favoarea sa dintr-un motiv simplu: în perspectiva aderării la Spațiul Schenghen, nu avem probleme cu frontiera maritimă. Alte amănunte ar putea fi Universitatea Erasmus și cercetarea medicală de acolo, care e întrecută doar de Universitățile Harvard și John Hopkins, Școala de Management și Afaceri, Casele Cub sau echipa de fotbal Feyenoord, dacă tot ni s-a sugerat să privim cu îngăduință spre decăzuta fostă putere colonială.
Cu grija altora în cuget și simțiri, retrăim parcă vremurile cînd credeam că pacea mondială depinde de regimul de la București. Acuma i se spune mai simplu: euro. Iar Concluziile ultimului Consiliu European, așa cum ne sînt prezentate prin vocea președintelui, nu fac decît să deturneze cu totul atenția de la subdezvoltarea României și ineficiența actului de guvernare.
Am aderat la Uniunea Europeană cu speranța prosperității, pe un proiect bazat pe solidaritate, coeziune socială și reducerea decalajelor. Deși nu se spune în clar, am nimerit într-o arhitectură condamnată să pună competitivitatea în prim-plan. Nu avem absolut nici o șansă. Cînd unele țări, sub amenințarea crizei economice, luau măsuri deștepte de relansare economică, noi am fost îngropați în austeritate fără rost. Acum, eurozona se îndreaptă – prin decizii politice – spre o austeritate și o disciplină financiară fără precedent. Pe-acolo, hop și noi! Solidaritate să fie? Nu, e vis de… convergență.
Cît privește ineficiența guvernării, știm ce ne așteaptă. E vorba despre factura pe care-o va achita fiecare în timp ce Boc & Partenerii definitivează transformarea noastră în prizonieri în propria țară. Consacrarea iremediabilă a prizonieratului se va face, de bună seamă, în cadru comunitar prin agățarea României de Pactul Euro-Plus, o combinație interguvernamentală din care nu am aflat încă ce avem de cîștigat. De parcă i-ar păsa românului…
Politicianism ieftin și corupție, ineficiență și iresponsabilitate întîlnim și la Bruxelles, și în marile capitale din Uniune. Diferența e că unii au de unde scădea, pe cînd noi ne facem că nu recunoaștem fundul sacului. Asta vine cam ca diferența dintre Rotterdam și Constanța.

Misterul fațadei Teatrului Tineretului - minunea de culoare se numește „Maro Ocru 04” (sau „03”)

Culoarea aleasă pentru fațada Teatrului Tineretului a revenit în prim-plan, odată cu punerea în valoare a calității jalnice a lucrării prin iluminatul ambiental al clădirii. Probabil nu trebuie reamintit la această oră că „Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din municipiul Piatra Neamț”, cum se numește măreața lucrare în ansamblul ei, are un constructor pe măsură: Vasile Turcu și al său nu mai puțin vestit ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP. (Sponsorizarea echipelor de fotbal și handbal cu numele Dinamo, pe urma sau în contrapartidă cu bănoase contracte publice, veșnic fie pomenită!) Părerile despre culoarea fațadei au mers în general spre oribilă, după cum a consemnat și presa locală, indiferent de suport. Unele personaje cu însărcinări culturale din politica județeană au apelat la figuri de stil dulci, făcînd trimiteri la fondante, în timp ce cîțiva șugubeți chiar au fost luați în serios după ce, la mișto, au lăudat culoarea aleasă. Cum încăpățînarea și perseverența în greșelile dovedite sînt definitorii pentru administrația pietreană aliată cu cea județeană, nu este lipsit de interes să afle și publicul cine sînt competenții care și-au bătut joc de Teatrul Tineretului.
Pentru început, faceți cunoștință cu… Comisia de avizare a culorilor! La acest obiectiv, desigur. Pe pariu, nu v-a trecut prin cap că există așa-ceva. Si, destul de probabil, e doar o formă penibilă pentru a se acoperi unii cu semnături. Altfel, e greu de închipuit că, la un asemenea proiect, de-o asemenea anvergură, nu figurau culoarea varului și a tencuielii în proiect înainte de fatidica zi de 25 august 2011. In acea zi, sub antetul firmei ieșene de proiectare GENESIS, s-a emis Dispoziția de șantier nr. 28, părtași – măcar în aparență – fiind următorii:
1. arhitect șef Dan Florea din partea Primăriei Piatra Neamț;
2. arhitect șef Nicolae E. (Nicolae Aurelia Elena, în realitate – n.a.) din partea CJ Neamț;
3. Primăria P. Neamț Uip (probabil Unitatea de Implementare a Proiectelor – n.a.) – Lucica Popârda;
4. arhitect Smaranda Gâlea – șef proiect;
5. ing. Teodor Mardiros – reprezentant SC EUROBUILDING IDEEA (firma care asigură partea de consultanță – n.a.);
6. ing. Dan Popa, consilier Consiliul Local Piatra Neamț;
7. ing. Dincă Gigi, Director Executiv ROMCONSTRUCT HOLDING.
Ei au decis (vezi facsimil), probabil majoritar, în privința nuanțelor de culori pentru fațade și profile. Cu semnăturile e o problemă vizibilă, dar pînă azi nu a deranjat pe nimeni. Semnătura arhitectului șef al municipiului lipsește cu desăvîrșire, a doamnei omolog de la județ e cu semne de întrebare, din partea trupei lui Turcu unul e în comisie (Dincă Gigi), altul semnează la final (Vacaru Ionuț), iar din partea Primăriei semnează Lucica Popârda, ca membră a comisiei, nu și Florin Bălușescu la final, în dreptul beneficiarului. O încropeală jalnică, fix pe măsura deciziei: „cîmpul se va finisa cu tencuială de tip Kober de granulație 2,5 mm, tip bob de orez, în culoarea Maro Ocru 04”. Ulterior din „04” se face un fel „03”, că tot e foarte vizibilă diferența între cîmp și „bunghi”, unde a rămas „04”. Firește, nu este exclus, la halul în care își fac de cap șmecherii din administrație, ca la final să fie scos vinovat… Aurel Kober, doar el a furnizat tencuiala. Că i-au comandat-o niște savanți ai culorilor, devine irelevant cîtă vreme trăim în Piatra Neamț și încă nu ne-au vopsit bisericile în portocaliu, deși cred că pe undeva se coace de încă o comisie de avizare…

Update fără... update - 18 ianuarie 2012
Am rătăcit facsimilul. Mai sap şi-l pun la locul lui...
Update cu update
Gata, l-am găsit: 

Rătăciți în tradiție: Cum ajungi să depinzi de cooperativa analiștilor

De fiecare dată cînd vorbesc cu cîte unii despre ce-au fost cîndva talk-show-urile de televiziune, îl amintesc cu nostalgie pe Marius Tucă. Pe fond, nu mi-a plăcut caracaleanul, dar nu pot uita că începuse să facă agenda politică într-o țară fără agendă politică. Va rămîne pentru multă vreme și un etalon nefericit pentru cum e să ți se urce puterea și influența la cap, însă a făcut mai multe emisiuni memorabile decît toți ceilalți competitori la un loc.
Astăzi, meseria de gazdă de dezbatere rătăcește prin mocirlele politicii, țățăismul, agresivitatea și incompetența ajungînd la mare trecere și onorarii invers proporționale cu calitatea. Sînt evidențe pe care le înțelegem de nevoie, trăim cu ele și nu avem puterea să le eradicăm. Ce refuz în continuare să înțeleg este altceva: ce caută oamenii deștepți în compania panaramelor de analiști? Că papagalii, bandiții și ticăloșii de largă notorietate au veritabile abonamente la execuții publice în fața moderatorilor reuniți, mă rog, ține de generozitatea rației de circ național. Dar, să te duci tu, Daniel Dăianu, economist rațional și respectat, să-ți închidă gura – în direct – alde Chireac, Dragotescu și Cartianu, aduce a film de groază. S-a întîmplat zilele trecute, la unul dintre posturile de televizuină rezultate din „splitarea” Realitatea TV. Tema era criza din Zona Euro și Dăianu vorbea dumnezeiește, să priceapă orice român cu o pregătire medie. De priceput nu pricepeau analiștii cum e să țină invitatul microfonul mai mult ca ei! O făcea coerent, la subiect, fără efort. Drept pentru care, Chireac, Drăgotescu și Cartianu se întreceau în a-l întrerupe sub pretextul că traduc ei în limba română spusele economistului. Traduceau pe dracu’…
Dacă publicul larg poate să se uite sau să nu se uite la asemenea show-uri, ăștia care facem presă nu prea avem de ales. Pe de o parte, sînt chestiunile pe care le afli în timp real. Pentru a decupa partea utilă, trebuie să suporți toată mizeria. Altfel, devine complicat să cauți ce au spus, de exemplu, Liviu Voinea, Ionel Blănculescu sau Dinu Patriciu în momente fierbinți, de cumpănă, de decizie. Pe de altă parte, deși pare incredibil, fără cooperativa acestor analiști e practic imposibil să dai anvergură națională unor subiecte grave din provincie. Este unul dintre cele mai oribile compromisuri tacite.
Două dezvăluiri uluitoare din acest an – una din Bistrița-Năsăud, alta din Neamț – demonstrează dependența de pomenita cooperativă. Mai întîi a fost ziarista Cristiana Sabău, de la Bistrița, ale cărei dezvăluiri, în primăvară, au dus la divorțul Guvernului de ministrul Nelu Botiș, stăpîn peste muncă, familie și protecție socială. Zile întregi, datele afacerilor doamnei Botiș cu fonduri aprobate de ministerul condus de soț fuseseră disponibile și într-un ziar on-line, dar liniște era desăvîrșită. Dacă nu se apucau televizuinile naționale să toace vîrtos acele combinații sfidătoare, probabil că Botiș era și-acum la post. Iar „deontologii” naționali, sper să nu mă înșel, au pomenit cu greu, o singură dată originea subiectului. Al doilea caz, binecunoscut publicului nemțean, este al președintelui Vasile Pruteanu. Abia după luni de zile de dezvăluiri și probe grele scoase la iveală de săptămînalul nostru (absolut toate fiind postate și în ediția on-line!), a apărut ceva pe o televizuină națională, la ceas de după-amiază și week-end. Cu o indicare mai curînd neclară a sursei. La butoane, nimeni altul decît Bogdan Chireac, cel dezavuat mai sus, dar și în alte ocazii.
Și-atunci, ce să mai înțelegi, cum să judeci?… Răspunsul nefericit e tot în text: înțelegi de nevoie, nu judeci, trăiești cu asta. Ca să fiu mai limpede, schimbarea unui guvern se configurează ca o operațiune categoric mai simplă prin comparație cu demolarea acestei cooperative.