joi, 22 noiembrie 2012

Rătăciţi în tradiţie: Ai grijă ce-ţi doreşti...

...căci s-ar putea să se întâmple! Şi nu credeam să mi se-ntâmple. M-am crămăluit ani de zile că n-apuc „să prind” în timpul vieţii pământene colegi, prieteni sau cunoştinţe de soi candidând pentru parlament în același sezon electoral. Drept este, când şi când (de leac, cum se zice), a scăpat câte unul la adunat de voturi, dar niciodată ca anul ăsta, când mi-a venit pedeapsa. De la coleg de bancă la veteran de la fondarea PNL în Piatra Neamţ, opt bucăți s-au adunat. Un fost ambasador, pe care-l admir, mai lipsea... Descurcă-te-ntre ei, dacă poți! Toacă-i serios pe ceilalți, dacă ai cum, în condițiile în care un banal deranj de campanie doare puțin, dar trece! Așa se face că – dau doar două exemple - un mason a scăpat de cuvenita actualizare a dezastrelor și minciunilor lăsate-n urmă, iar un nene cu citadela clădită pe sticle și borcane de-o reclamație pentru furt. Toate astea nu mă împiedică să observ cum niște candidați cu pretenții sunt – efectiv – distruși de echipele electorale. La Neamț merge, merg de toate în liniște și pace cooperatistă. Exact cum, în urmă cu patru ani, a mers gogonata cu aprinderea luminii pe Valea Bistriței, susținută de-un fost deputat care alerga cu becul după urmașii plutașilor. Dacă tot așa se câștigă voturile și la această ediție a parlamentarelor, apoi asta nu mai e treabă nici de cap, nici de inimă. Ține de ceva incurabil – prostie se numește.
Ca dovadă că visul candidaților coabitează cu prostia stă și lipsa temelor grele de campanie. Toți s-au ferit de ele, luni de zile, pe motiv că vor fi dezbătute la momentul potrivit, să fie proaspete și să nu se uite până la votare. Momentul a venit, alegătorul așteaptă, dar cei mai mulți candidați fug de ele. În loc să se teamă de-o sancțiune drastică din partea alegătorilor, măcar pentru neseriozitatea dovedită, se ascund sub umbrela votului politic. Dacă n-o să funcționeze, atunci să te ții distracție! E o dorință, evident. S-o-mplini, nu s-o-mplini?