Andrei Chiliman bagă cărbuni şi săgeţi în Iniţiativă

Considerat de mulţi drept liderul Iniţiativei România Liberală (deşi neagă), Andrei Chiliman a acordat un interesant interviu Sabinei Fati pentru România liberă de astăzi. Strict ca exerciţiu de aducere aminte, nu altceva, am şi eu sublinierile mele.
Una: "M-am delimitat de Crin Antonescu pentru că a împins partidul în afara traseului occidental pe care l-a parcurs începând de la formarea sa în 1875. Desfiinţarea unor instituţii ale statului de drept este incompatibilă cu ­politicile liberale. Iniţial am cerut expli­caţii în interiorul partidului, dar nu am primit. Astă-vară am tras deci un semnal de alarmă, care este valabil pentru PNL şi astăzi".
A doua: "Crin Antonescu nu a spus niciodată că a fost o eroare ­semnarea documentului care prevedea clar desfiinţarea Curţii Constituţionale, a Agen­ţiei Naţionale de Integritate, a Departamentului  Naţional Anticorupţie".
Şi, ca digestia să meargă mai uşor, luaţi de aici:
Sabina Fati: Vă referiţi la Acordul dintre USL şi aşa-numitul Consiliu Naţional al Societăţii ­Civile ­reprezentat de Mircea ­Dogaru, numai că din partea liberalilor a semnat Daniel Chiţoiu, ­rămas preşedinte în locul lui Crin Antonescu, devenit preşedinte interimar după suspendarea lui Traian Băsescu.
Andrei Chiliman.: Da, dar dl. Antonescu nu a spus absolut nimic, iar pentru mine tăcerea lui şi a restului conducerii a fost un răspuns.

Altfel, lectură plăcută. Era să fie chiar un interviu-manifest, că tot sîntem în Săptămîna Patimilor.
Cu nedisimulat interes aştept să văd cine se asociază Iniţiativei în Neamţ. Faza-i că cine ar vrea nu e căutat, iar pe cine s-ar paria... nu vrea. (sursă foto: cotidianul.ro)

In memoriam: Bădia Boieru' Tudose

Viorel Tudose a plecat în această dimineaţă să facă un ziar în Rai.
Sînt peste 20 de ani de când am început să-i zicem şi să-l tratăm ca pe-un boier. Cred că de la Camelia Varvara i se trage, am să-l întreb pe Vali Bălănescu dacă mai ţine minte. Ne-a marcat viaţa, categoric, dar şi noi pe-a lui, mai ales Camelia, care a păstrat în acte numele Tudose şi după divorţ.
E imposibil de spus astăzi câtă presă am învăţat de la el, care a fost strict contribuţia lui. Ma gândesc la altceva mai important - a şi avut din cine face gazetari. Restul sînt amintiri şi păţanii, unele memorabile, fabuloase, altele dezamăgitoare, toate însumînd însă o parte consistentă a vieţii, toate marcate după decembrie 1989 când unora ne trecuse prin cap să preluăm ziarul "Ceahlăul". Dar asta-i altă istorie. Iar şcoala de presă de la "Ceahlăul", chit că unii refuză să recunoască, a fost un fenomen.
Peste ani, i-am zis "bădie" şi aşa i-a rămas. N-am lăsat de la mine şi cât a trăit - căpos, colţos şi orgolios fiind, cam după tiparul lui - nu i-am spus măcar o dată cît de mult am ţinut la el. Azi e prea târziu.

Rătăciţi în tradiţie: Adio, dar rămâi cu noi?

Garantat Theodor Stolojan. Garantat Traian Băsescu. Mai ţineţi minte câtă emoţie stârneau, cum înflăcărau masele? Ca prin urechile acului am scăpat de „Garantat Elena Udrea”. Sau n-am scăpat. În sensul că favorita Matrozului rămâne deputat de Neamţ. Mă rog, de Roman, că acolo e altă lume, una care-a avut, în perioada 1992 – 1996, un primar pe numele său Otto Mayerhoffer...

Înfrângerea Elenei Udrea în faţa lui Vasile Blaga, la un scor periculos de mic, dă şi o măsură puţin sesizată a adevăratelor obligaţii şi complicităţi din PDL. Cel mai simplu a fost să se raporteze totul la interesul declarat de Băsescu şi apoi să se speculeze în neştire pe seama apropierii partidului de PNL sau să se facă scenarii peste scenarii privind nu-ştiu-ce nouă formaţiune politică. Este, dacă vreţi, ca în vorba aceea de duh cu pădurea şi copacii. Nimeni nu a fost tentat să îi ia unul câte unul sau în grup pe susţinătorii lui Udrea, să vadă ce îi mâna de fapt în luptă. Paradoxal aproape, atât pentru popor, cât şi pentru „boborul” pedelist, primarii Ştefan şi Leoreanu, după travaliul depus la alegerile parlamentare, erau de departe cei „mai normali” susţinători ai primei blonde a ţării. Ei aveau grijă, practic, de investiţia făcută. Problema vine de la ceilalţi. Susţinând consistent pe unul dintre cele mai detestate personaje politice din istoria contemporană, ei au confirmat păienjenişul de obligaţii şi complicităţi prin care, cel puţin de la Dezvoltare Regională şi Turism, s-au drenat milioane şi milioane de euro. E foarte simplu, astăzi, de construit o hartă naţională cu susţinătorii ei. Indiscutabil, tabloul nu e complet, dar e un început, e un fir de care se poate trage. Şi din acest motiv, probabil, nu toţi adepţii ei se vor înghesui – dacă va fi să fie – la fondarea unui nou partid. Ar fi o ambiţie prea mare şi riscantă faţă de minima protecţie asigurată de un partid de opoziţie, încă în viaţă.

Demult, pe vremea când FSN se umflase peste măsură, a funcţionat răspândirea clientelei politice pe la alte partide. Nu mai încăpeau toţi într-un loc. În cazul PDL, e periculos să nu rămână împreună. Inventarea unui partiduleţ, sprijinit numai pe o sumă de parlamentari şi organizaţii fără reprezentare în administraţie, este nu un proiect politic, ci o aventură delicioasă pentru presă. Pe lângă protecţie, trebuie ţinut cont – în sfârşit! - de electoratul român. S-a schimbat mult, sunt semnale tot mai clare. Nu ştiu cât e deştept şi raţional, dar au venit tinerii din urmă. Cele şi cei care scandau „Nu vrem şi nici valută, vrem pe Roman să ne...”, „Iliescu apare, Soarele răsare!” sau „Noi muncim, nu gândim!”, în urmă cu 23 de ani, abia au din ce trăi, îşi drămuiesc banii de medicamente şi nu primesc agentul termic în casă. Dacă mai sunt în viaţă. Deloc de neglijat, tinerii care-şi rugau în genunchi părinţii să nu voteze cu FSN, în 1990, au în jur de 50 de ani. Fireşte, tema electoratului de poate dezvolta oricând într-o analiză pertinentă, necomandată politic. Numai că, indiferent de concluzii, rămâne o mare nedumerire: ce treabă au Udrea şi susţinătorii ei cu românii? De acord, ne-am făcut de râsul ţării cu votul de la Roman, însă istoria asta nu se va repeta în veacul-vecilor. Investitorii în politică sunt condamnaţi să aibă viziune. Altfel, dispar mai repede ca dinozaurii. Vremea obligaţiilor şi a complicităţilor de manieră Băsescu & Udrea trebuie să se încheie pentru a da o şansă ţării. Aşa se face că n-ar mira ca un prim semnal de lepădare de blonda supremă să vină taman din partea susţinătorilor de la congres. Mai puţin Ştefan şi Leoreanu? Vedem, vorbim, scriem, că timpul tece şi iarăşi ne vedem la urne.