Nu ştiam cum să încep acest an pe blog. M-am lăsat pe textele din
Mesagerul şi defunctul
Ceahlăul. O
veste cutremurătoare mă obligă să ies cu un dram de pasiune şi drag ca mărturisire. Am avut privilegiul, într-un fel de copilărie creativă marcată de marele profesor Alexandru Ţăranu, să-i fiu prezentat acestui fenomen al neamului şi al lumii, Iustin Capră. Eram în şcoala generală, a fost ca o atingere a geniului. Peste ani, întâlnirile şi discuţiile cu savantul Dimitrie Mangeron aveau să-mi confirme drama geniului românesc.
