Ambasadoarea inimilor noastre: Răduţa Matache

Comoara pe care stăm

Explicaţia vizitei ambasadorilor Anders Bengtcén şi Răduţa Matache în judeţul Neamţ, începând de luni seară, este una simplă şi ţine de o reciprocitate în reprezentare şi promovare. Anul trecut, ambasadoarea noastră a vizitat două comitate din Suedia, prilej de a conferenţia pe teme economice în favoarea României, şi a fost însoţită de ambasadorul Suediei în ţara noastră. Anul acesta s-a desfăşurat acţiunea în oglindă, vizita cuprinzând judeţele Iaşi şi Neamţ. La vecini, vizita a durat o jumătate de zi; la noi, mai bine de o zi şi jumătate. Ambasadorul suedez a plecat marţi seară, dar pietreanca noastră a rămas până miercuri.

Răduţa Matache şi Anders Bengtcén

Programul, unul scurt şi dens, a început la Roman şi a fost marcat de discuţiile despre restaurarea Casei Celibidache. Celebrul nostru dirijor înseamnă foarte mult pentru cultura suedeză modernă, de unde şi interesul manifestat. Marţi dimineaţă s-au consemnat popasul firesc la Colegiul Naţional „Petru Rareş” şi vizitarea Muzeului Cucuteni. Traseul a continuat cu două ferme zootehnice şi întâlnirea cu reprezentanţi ai mediului de afaceri, organizată cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie, la sediul Palatului Administrativ.

De la bun început, reprezentantul Coroanei suedeze ne-a semnalat că stăm pe o comoară în judeţul Neamţ. Nu a făcut economie la superlative, punctând că această parte a ţării este puţin cunoscută în ţara sa, ca dovadă stând realitatea prezentată de Mihai Apopii, preşedintele CCI: avem înregistrate doar 5 firme cu capital suedez, din care două au activitate. Din păcate, faţă de zona de Vest a României, handicapul reprezentat de precaritatea infrastructurii de transport e unul hotărâtor.

Răduţa Matache nu a ezitat să prezinte lipsa produselor româneşti de pe rafturile din Suedia ca pe o suferinţă. Aproape incredibil, deşi ţara scandinavă nu contează ca producător agricol pe plan internaţional, România importă mai multe produse agricole şi alimentare din Suedia decât exportă. Însă, cu emoţie, a mărturisit că nicăieri nu se respiră atât de curat ca la Neamţ. Revenind la misiunea sa, a povestit cum, la fiecare două săptămâni, ambasada organizează câte un eveniment de promovare pentru care nu trebuie trimisă invitaţie specială firmelor româneşti, suficientă fiind decizia de-a participa. Cu dedicaţie pentru judeţul a natal, a cerut sprijin în vederea organizării Zilei Naţionale a României la Stockholm, în acest an.

Preşedintele Culiţă Tărâţă nu şi-a ascuns satisfacţia de-a fi descoperit în persoana ambasadorului Bengtcén un personaj cu studii în agricultură. A evocat celebrul model social suedez şi a subliniat că adevărata forţă a României o reprezintă oamenii de afaceri. Fără o consolidare a capitalului românesc nu ajungem unde ne dorim. Din păcate, şi la acest capitol suntem în urma Bulgariei, unde ponderea capitalului autohton investit în economie este de 49%, în timp ce la noi e abia 28%. Dincolo de toate, a mai spus preşedintele CJ Neamţ, poţi să laşi în urmă un munte de aur, dar e degeaba dacă nu laşi şi o societate sănătos structurată.

A reţinut atenţia şi îndemnul adresat de prefectul Ilie Mitea oamenilor de afaceri din judeţ: să învârtim banii în Neamţ. A fost apreciată recomandarea-rugăminte a ambasadoarei noastre de a-i fi trimise cât mai multe materiale şi propuneri concrete de promovare din partea firmelor nemţene, Camera de Comerţ şi Industrie urmând să funcţioneze ca un „fir scurt”.

Ziua Naţională se apropie, preşedintele Tărâţă a promis că Neamţul va fi la Stockholm. Pentru cine a uitat, pe 9 decembrie avem alegeri parlamentare.

Contează să ştii când să spui că nu ştii

• interviu cu ES Răduţa Matache, Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al României în Regatul Suediei

- Până unde poate merge diferenţa dintre România reală şi România diplomaţilor?

România diplomaţilor ar trebui să fie absolut egală cu România reală. Diplomatul nu mai e trimis în străinătate ca să mintă. Există însă diferenţe destul de mari. Pur şi simplu, ca diplomat, trebuie să evaluezi întotdeauna imaginea despre România pe care o are interlocutorul şi la ea să te raportezi ca să-l aduci, de la imaginea pe care o are, la ceea ce crezi tu că este România reală. Cred că în toate ambasadele României din străinătate avem o mare problemă comună, şi anume că imaginea României, să zicem în mintea occidentalilor, este departe de România cu frumuseţile, cu bogăţiile ei, cu oamenii ei, pe care o purtăm fiecare în suflet, cu care am venit de-acasă. De ce este aşa, e o altă lungă discuţie.

Da, dar diplomaţii pot merge în reprezentare până la o limită. Ne aducem aminte de Nicolae Titulescu şi cerem o bună politică internă, pentru că după aceea unii ştiu ce e de făcut pentru o diplomaţie strălucită.

Absolut, absolut... Vorbele sunt la fel de valabile azi, ca întotdeauna.

- O alegere între dplomaţi care fac doar şcoli de dplomaţie şi diplomaţi cu diverse calificări profesionale de bază, care urmează ulterior studii diplomatice?

Practica în România a fost foarte sănătoasă până acum, în sensul că aproape orice studii superioare sunt reprezentate în diplomaţie. Ai mare nevoie de filologi pentru că un nefilolog nu va şti niciodată limba română la fel de bine. Ai mare nevoie de economişti, de jurişti. Ai mare nevoie de orice altă meserie cu condiţia ca persoana respectivă să fie extrem de deschisă spre interdisciplinaritate, spre cultură generală foarte largă, să aibă prezenţă de spirit în orice moment, să poată da un răspuns satisfăcător. Inclusiv răspunsul ”nu ştiu” trebuie să ştii când să-l dai. Să nu eviţi să nu-l dai niciodată, că altfel te decredibilizezi. Nu poţi ca om să ştii totul.

- Ce ne facem cu celelalte ţări foste colege de suferinţă dincoace de Cortina de Fier? Noi suferim şi de un complex, deseori susţinut susţinut cu dovezi, al reuşitelor altora în dauna noastră.

Cred că e foarte greu de făcut o comparaţie. Cred că talentul cel mai mare este de a folosi oamenii din ţara de reşedinţă a diplomatului, a ambasadei, ca agenţi de publicitate, ca agenţi de PR. Când poţi să-i foloseşti? Atunci când ai un turism foarte activ, deci când suedezii, în cazul nostru, ar veni în număr foarte mare în România, ca în anii ’70-’80. Sau atunci când ai nişte relaţii comerciale extrem de active. Avem relaţii comerciale bune, dar foarte departe de nivelul lor potenţial. Când ai acele produse importante în raft, deci când suedezii ar cumpăra un produs românesc foarte bun, poate un vin sau o conservă, situaţia se schimbă. De ce nu le găsesc în raft? Întreprinderile care fabrică astfel de produse de imagine nu sunt prezente. Când mănânci ceva bun, imediat te uiţi să vezi ţara producătoare şi îţi faci o imagine. Nu e suficient de multă promovare pe linia produselor agro-industriale de imagine, am făcut paşi mulţi înapoi. Comerţul este puternic, dar pe produse care nu sunt purtătoare de imagine, nu-s vizibile.

Practic, ceea ce este caracteristic pentru Suedia, fără să fiu defetistă, este că nu avem acele sute de mii de turişti care să vină în România, care să dea credibilitate mesajului că România e frumoasă, de necrezut de frumoasă. Din păcate, în ţară se manifestă regrese pe domenii care ajută imens la imagine, cum ar fi sportul. Unul din marile semne de întrebare este că nu avem sporturile de iarnă mai dezvoltate, nu ne este simţită prezenţa la Jocurile Olimpice de iarnă. S-ar putea face ceva. E un domeniu care intră direct la inima canadianului, a nordicului din Europa.

- A fost un turneu final de campionat mondial la handbal masculin în Suedia, anul trecut în ianuarie. România a participat, dar nu mai suntem ce-am fost.

Din păcate, deşi am fost să încurajez echipa la Malmö, n-a trecut de grupe.

- Handbalul masculin putea fi un motor de promovare.

A fost o emblemă. Şi pentru Piatra Neamţ, îmi amintesc cu plăcere.

- După Suedia, ce-ar urma în carieră?

Nu ştii niciodată cât durează Suedia, când se termină...

- Capitala preferată? Nu neapărat ca diplomat.

Ca persoană particulară, am avut un post extraordinar la Washington. Va fi întotdeauna o capitală preferată. Sunt căsătorită cu un profesor de franceză, deci Parisul e în inima noastră. Dar, ca diplomat, cred foarte puternic că lumea se mută spre Est şi că un post interesant, vibrant, într-un centru de putere al lumii, trebuie să fie în Asia. Sau chiar în America Latină! Sunt zone unde noi avem potenţial foarte mare. Noi avem în ultima vreme diplomaţi foarte buni în zona Caucaz, în Asia Centrală, în Asia în general. Suntem una dintre puţinele ţări care e reprezentată în Coreea de Nord, ceea ce ne dă posibilitatea să fim la masa unor procese esenţiale ale lumii. Suntem foarte bine reprezentaţi, de oameni extrem de respectaţi, în Orientul Mijlociu. Încă mai avem arabişti, încă mai avem oameni în ţările din Orientul Mijlociu care au aplecare spre România, care cunosc România.

Dacă voi fi întrebată unde vreu să merg, probabil va fi spre aceste zone.

Mai mult, doar pentru cine cumpără Mesagerul .