Partidul “Petru Rareş”, la guvernare

Din Mesagerul de Neamţ aţi aflat recent despre numirea pietreanului Liviu Harbuz (absolvent de "Calistrat Hogaş") ca sfetnic de stat pe lângă premierul Victor Ponta. Dincolo de prietenie, Liviu are o problemă: nu e absolvent de "Petru Rareş". De ieri s-a rezolvat cumva şi această problemă. Zic "cumva" pentru că e vorba despre un membru al Partidului "Petru Rareş", dar vine din Covasna.

Astfel, printre ultimele numiri în funcţii importante, făcute de premierul Victor Ponta, se numără şi cea a lui Marius Lucian Obreja la şefia Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. Obreja (52 de ani) este inginer Autovehicule Rutiere, cu facultatea făcută la vremea potrivită la Braşov. Deţine funcţia de preşedinte al Organizaţiei PNL Covasna şi candidează din partea USL pentru preşedinţia CJ Covasna.

Marius Obreja este absolvent al Liceului de matematică-fizică “Petru Rareş” din Piatra Neamţ, într-o promoţie de elită, cea din 1979. Diriginte i-a fost doamna profesoară Alexandrina Mancaş, iar printre colegii săi de clasă s-au numărat figuri binecunoscute, cel puţin în Piatra Neamţ: Astrid Bălan, Silviu Bârlădeanu, Tino Breabăn, Ilie Ciobanu, Florica Codoban, Sorin Condurache, George Grigorean, Laura Iftimie, Alexandru Munteanu, Mirel Lazăr, Simona Şovărel.

Gânduri de 17 mai

Sunt convins că sâmbăta trecută nu am fost singurul român oripilat de mârlănia şi apetenţa necondiţionată pentru umilirea, pentru înjosirea neamului nostru dovedită de televizuini precum Antena 1 şi PRO-TV. Au deschis ştirile de la ora 19, la sfidare, pe faţă, tot cu fraţii Nuţu şi Vasile Balint (zişi Cămătaru), de parcă subiectul zilei nu era câştigarea titlului de campioană europeană pe echipe de către naţionala noastră feminină de gimnastică. Într-o clipă mi-am amintit de oribila şcoală de presă PRO-TV, consacrată de la debut prin reportajul în care un tâmpit a bătut la uşa soţiei unui pilot de avion, a întrebat ce face domnul, i s-a răspuns că zboară spre Baia Mare, iar „puiul” protevist a anunţat-o pe biata femeie că s-a prăbuşit avionul. Dar, despre această dramă, ca şi despre dominaţia subproduselor „născute vii” pe piaţa presei de Ion Cristoiu, am mai scris. Important e să nu uităm. Mai ales în condiţiile în care multe asemenea „vietăţi” au trecut la butoane, iau decizii, fac jocuri.

Indiscutabil, „cultura valorilor” nu se face doar prin sport şi performanţele sportive. Drept dovadă stă tratamentul criminal aplicat, în goană după audienţă, de baby-face Cătăin Măruţă, de la aceeaşi sinistră televizuină PRO-TV, marelui actor Şerban Ionescu. Cioclii ştirilor n-au ezitat defel şi au multplicat drama preluând cumplitele imagini cu actorul suferind.

Pe alt plan de suferinţă, s-a clamat tulburător de ipocrit, încă o dată, că alegerile locale vor fi o competiţie pe voturi a valorilor. Când colo, în toată ţara, cu excepţia câtorva candidaţi puternici la primării şi şefii de judeţe, te apucă plânsul când vezi cine candidează. Excepţiile, precum cea de la Baia Mare, confirmă regula plânsului. Acolo, primarului în exerciţiu, Cătălin Cherecheş (USL), o autentică vedetă locală, care poate candida şi câştiga liniştit din partea inexistentei Asociaţii a crescătorilor de viţei cu 5 picioare, îi suflă în ceafă Mihai Pătraşcu (PDL), un personaj valoros, de certă anvergură europeană. Confruntarea lor, într-o ţară normală, ar fi subiect naţional de televiziune. Televizuinile se ocupă însă de pliciul lui Silviu Prigoană. Născut cu fix 26 de ani înainte de răsturnarea lui Ceauşescu, gunoierul de referinţă al ţării a reuşit să treacă bacalaureatul abia în 1990. Iar despre asta n-am văzut să-l întrebe cineva. E bine să nu uităm.

Luna mai, pe meleagurile de la poale de Munte Sfânt, s-ar cuveni să ne amintească de mari valori, de campioni şi performeri a căror cultivare e o datorie de onoare. Sunt nu mai puţin de 10 ani de când, la Piatra Neamţ, pe-o stradă defilau voleibalistile campioane naţionale, iar pe alta handbaliştii campioni naţionali. S-a uitat. Cât despre 17 mai, ce să mai spun? Ar fi ceva în genul Ziua Everestului la români. Sau Ziua Ticu Lăcătuşu. Numai că ne-am obişnuit a uita de 17 mai 1995 şi tricolorul dus pe Everest de magnificul nostru cuceritor. La întoarcerea în ţară, la Otopeni, a fost primit „oficial” de un fost coleg de facultate, atât. Între timp am progresat. Fetele de aur, antrenate de Belu şi Bitang, au fost aşteptate de televizuini, s-au făcut transmisiuni în direct de la aeroport, ba am avut şi aşa-zise exclusivităţi de prime-time. Normal, ştirile serii s-au deschis tot cu fraţii Cămătaru. E bine să nu uităm. Anii şi campaniile electorale trec, valorile rămân. Dar le uităm...

Memoria lui Ţâlică

Odată lămuriţi, măcar din „Mesagerul de Neamţ”, cum stă Vasile Pruteanu cu onoarea şi ruşinea, merită să consemnăm şi rateurile memoriei celui grabnic râvnitor la banii judeţului. Sigur, campania electorală a acestuia ar putea deveni obiect de studiu pentru o specialitate medicală foarte clar definită, de multe ori resursă de bancuri. Nu, nu vă gândiţi la dermato-venerice, ce naiba!... Doamna doctor Vulpe şi urmaşii săi în profesiune, cu sediul secţiei dincolo de morga din Piatra Neamţ, pot confirma despre ce e vorba. Chiar fără a risca un diagnostic, personalitatea multiplă e uşor sesizabilă şi reprezintă un caz grav pe tărâm social, pentru a nu mai vorbi despre complicaţiile politice. Contribuţia memoriei zglobii este covârşitoare.

Una dintre piesele definitorii pentru personalitatea Pruteanului vine din 2007, de la vreme de primăvară. Pe 19 aprilie Parlamentul votează pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, şi 10 abţineri. Suspendarea devine efectivă o zi mai târziu. Pe 19 mai se organizează Referendum, Băsescu obţinând 74,48% voturi favorabile rămânerii în funcţie. Timp de aproape o lună de zile, cei din Partidul Liberal Democrat şi Partidul Demcrat au luptat prin şi cu orice mijloace să-şi apere titularul de la Cotroceni, demonizând pe „cei 322” şi susţinătorii lor. În Neamţ, Vasile Pruteanu a fost unul dintre cei mai acerbi apărători. Pe atunci era mare fruntaş PLD. Nu a precupeţit niciun efort pentru a pune la zid PSD (iniţiatorul procedurilor de suspendare, partidul care-l pusese prefect), PNL (partidul care-i dăduse pâinică bună de deputat) şi pe Dan Voiculescu de la PC, cel din urmă preşedinte al Comisiei de anchetă privind suspendarea preşedintelui, care stabilise că preşedintele Băsescu „a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală”. Prin arhivele posturilor locale de televiziune ar trebui să mai existe emisiunile în care, ca un autentic acuzator public, şergea podelele cu peneliştii şi oricine se nimerea să aibă un punct devedere similar cu al foştilor colegi. Din intonaţia sa, din vehemenţa sa, a fi penelist era echivalent cu a fi un subom. Dacă nu mai sunt înregistrările, reconstituirile se pot face cu martori, nu e greu.

A cui săgeată şi ai cui trandafiri pupă azi Pruteanu de zor, se ştie. Se ştie şi ce gânduri au PSD, PNL şi PC cu preşedintele Băsescu. Motiv pentru care abia aştept ziua în care Don Ţâlică va striga, ca din gură de şarpe, „Jos Băsescu!”. E în stare. Însă mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Pruteanu. Deşi, la rigoare vorbind, parcă nu l-aş vedea pe Ponta strigând „Jos Tărâţă, sus Pruteanu!”. Cel puţin fostul deputat Răzvan Bobeanu, actualul deputat Ioan Munteanu şi fostul candidat Liviu Harbuz pot confirma îndoiala.