Cioclii de la EvZ

Trebuie să fii rău de tot dus cu capul, mai rău ca ăla de-a inventat vicepreşedinţi în loc de viceprimari, să ajungi să ilustrezi un text actual cu o poză în care apare un personaj mort din 2008. În mijloc e nimeni altul decât Petre Ninosu, fostul ginere al lui Corneliu Mănescu, fost deputat de Neamţ. Cât despre ce face Curtea Constituţională, aservită matrozului-şef de la Cotroceni, nu pot spune decât atât: nu sunteţi români!

Rătăciţi în tradiţie: Învăţăturile lui Mihai Fărcăşanu către alegătorul nemţean

Despre Mihai Fărcăşanu s-a scris cu generozitate în presa noastră. Şi la liber (inclusiv în paginile noastre), şi în regim publicitar (inclusiv la noi). Scorul obţinut de PP-DD în Neamţ, la alegeri, este cunoscut. S-au căutat explicaţii, ne-am dat cu părerea, am făcut observaţii. Unii nu s-au trezit încă din mirare, alţii mulţumesc Cerului că oamenii în mov, candidaţii poporului, n-au obţinut mai multe voturi. Câţiva, rătăciţi de-a binelea, bat câmpii cu pasul, încercând să afle spre cine s-ar fi dus voturile dacă Fărcăşanu şi ai săi spuneau alegătorilor, în clar, să se aştepte la alianţe.

Mihai Fărcăşanu

Ora adevărului, se ştie, vine la constituirea consiliilor. Se pare că nici unii nu am înţeles de la început înţelesul protocolului de colaboare PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Acolo se vorbea de consiliul local Piatra Neamţ, de cel judeţean, de toamna electorală. La comune balamucul se întrevedea, de fapt, încă înainte de semnarea documentului, iar luni după-amiază clocotele se auzeau până la Piatra. PP-DD nu avea nici o reţinere în a pregăti majorităţi comunale alături de USL! Protocolul de duminică e unul perfect liber-schimbist, dar cu două promisiuni de certitudine în dreptul primarului Gheorghe Ştefan şi al preşedintelui Culiţă Tărâţă. Cei doi au nevoie de o perioadă de linişte dată de majorităţi de lucru în consiliile lor şi au obţinut-o. Drept dovadă, despre Roman nu s-a pomenit măcar în treacăt, ca pentru consolidarea imaginii alianţei. Primarul Leoreanu, pur şi simplu, nu are nevoie de parteneri decât pentru confort. Cu alte cuvinte, ne-a fost livrat un „protocol în patru, pentru doi”. Merge? Merge, în politică merge uns. Un popă mai lipsea de la semnarea protocolului, dar duminică dimineaţă e imposibil de găsit vreunul liber de sarcini. (În trecut se făcea altfel: se transportau consilierii aleşi la Mănăstirea Bistriţa şi jurau, care pe icoane, care pe Biblie, destui ţinând - pe-ascuns - încrucişate indexul şi mijlociul de la mâna stângă, să anuleze jurământul.)

A acorda, acum, atenţie prea multă detaliilor discrete ale protocolului, e pierdere de timp. Nu va dura mult şi vom observa efectele în Piatra şi în judeţ. Efecte se traduce prin beneficii în contul PP-DD şi al asociaţilor. Campania şi alegerile au trecut, iar violentul jurământ anticiocoiesc, rostit de Dan Diaconescu, la Casa de Cultură, împreună cu activul de partid, candidaţii şi admiratorii în mov, parcă a fost şters cu buretele. În politică merge. Arta compromisului i se zice în genere, dacă n-aţi aflat până acum. S-a chemat soluţie imorală doar când Dan Voiculescu şi umanisto-conservatorii săi au fost „întorşi” şi depuşi de preşedintele Băsescu pe altarul Dreptăţii şi Adevărului de odinioară.

Fără îndoială, vom auzi vorbe mieroase şi în legătură cu integrarea proiectelor politice susţinute de PP-DD Neamţ în agendele politico-administrative garantate de Ştefan şi Tărâţă. Pe cine-o interesa, dintre votanţii PP-DD, e imposibil de estimat. Repertoriul abordat în campanie a funcţionat, voturile s-au adunat şi Fărcăşanu a negociat astfel încât partidul condus de el să deţină putere reală în judeţ. Deţinerea puterii, accesul direct la ea reprezintă adevăratele mize în politică. Fărcăşanu o demonstrează, indiferent dacă asta mai convine sau nu cui l-a votat. Dincolo de putere e condamnarea la opoziţie sau la dispariţie, ceea ce s-a dovedit a fi inacceptabil. Mai mult, Fărcăşanu a aplicat perfect şi regula „Don’t miss the moment!”. Nu rata clipa, pe româneşte. Negocierea şi semnarea unei înţelegeri politice, care-l urcă la putere, au fost şansa vieţii lui. A preferat certitudinea puternicilor locali în dauna celor care reprezintă guvernarea. Până şi-asta e o învăţătură. De sezon, pentru început.

MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE...

Mihai Fărcăşanu, Culiţă Tărâţă şi Gabriel Farcaş

Autonomie locală fără autorităţi executive şi deliberative nu există. Executivul este reprezentat de primari şi preşedinţii consiliilor judeţene, iar partea deliberativă revine consiliilor locale, judeţene, de sector, plus cel general al Capitalei. Aşa scrie într-o lege celebră: Legea 215 din 2001, modifificată în repetate rânduri, a cărei versiune actualizată şi valabilă la 20 iunie 2012 este disponibilă prin CTCE Piatra Neamţ.

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale nu trebuie să uite că autonomia locala este numai administrativă şi financiară. Pe de altă parte, raporturile dintre autorităţile locale mici şi cea judeţeană se bazează pe autonomie, legalitate, responsabilitate, cooperare şi solidaritate, fără a exista raporturi de subordonare. Nici între consiliile locale şi primari nu există asemenea raporturi. Există, în schimb, o serie de raporturi de subordonare politică.

Scenariul durerilor

Alegerile din 10 iunie au adus, în Neamţ, o hartă şi o împărţire politică binecunoscute la această oră. Un aspect trecut de mulţi cu vederea este că, din momentul înmânării certificatelor doveditoare a calităţii de ales local, APEL a devenit istorie. A fost o alianţă electorală şi, pe mai departe, discutăm despre PDL, UNPR şi PNŢ-CD. Este, de fapt, detaliul care a alimentat un scenariu de majoritate politică rostit cu temere, în surdină, aproape conspirativ, dar cu încântare din partea multora. UNPR susţine guvernul Ponta la nivel parlamentar, înţelegerea fiind întărită de un document semnat de preşedinţii PSD şi UNPR. Grosul partidului condus de Gabriel Oprea e asigurat de „plecaţii” din PSD şi, în perspectiva alegerilor generale, s-a vorbit intens despre întoarcerea la sânul partidului-mamă a celor asociaţi exagerat de mult timp cu Traian Băsescu. Diferenţele mici înregistrate între USL şi APEL, având consiliul municipal Piatra Neamţ şi pe cel judeţean în prim-plan, au alimentat repede varianta unei conlucrări USL-UNPR, cu sau fără sprijin de la PP-DD, cu sau fără un acord din partea lui Gheorghe Ştefan. Într-o anume ordine cronologică acesta e primul scenariu care a circulat, nu cel cu majorităţi USL – PP-DD sau PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Activul PSD dădea semne de încântare şi, totodată, de resemnare. Alăturarea Culiţă Tărâţă – Ion Chelaru este imposibilă la această oră, iar poziţiile politice deţinute de senatorul romaşcan la nivel naţional îl fac încă greu de înlăturat, deşi după prostia cu numirea ca prefect a lui Dan Vasile Constantin se configura o şansă. Se cuvine amintit că retragerea lui Constantin nu a avut legătură cu o pretinsă incompatibilitate între candidatura la consiliul judeţean şi funcţia de prefect. Veritabila perdea de fum lansată a avut menirea exclusivă de-a acoperi numirea „originală” – calitatea de funcţionar public, de care Constantin avea grabnic nevoie, nu se dobândeşte în câteva zile! Chelaru, fireşte, nu şi-a recunoscut contribuţia.

Pentru ratarea definitivă a scenariului a mai contat ceva: cuvântul dat de Tărâţă lui Ştefan a fost cuvânt. Este posibil să vină şi un moment al adevărului dureros, mai spre toamnă, numai când şi dacă se va „opera” suspendarea preşedintelui Băsescu.

Anticiocoism cu profit

Şi jocul făcut de Mihai Fărcăşanu, preşedintele PP-DD Neamţ, este cunoscut, în mare, cititorilor noştri. (Un comentariu pe această temă găsiţi aici.) Ziua critică a fost duminică, 24 iunie. Atât fruntaşii şi negociatorii USL, cât şi activul PP-DD au aflat de pe site-ul nostru şi de la colegii din presă despre semnarea Protocolului de colaborare politică în judeţul Neamţ cu partidele din APEL. Surprinderea a atins cotele uluirii în rândul USL. În timp ce unii participanţi la negocieri s-au ferit să recunoască oficial acordul aproape parafat sâmbătă, Ion Chelaru a declarat sec: „Noi am purtat negocieri cu Mihai Fărcăşanu, confirm. Acestea erau în plină desfăşurare. Nu-mi explic decizia! Am discutat şi perspectiva unei colaborări lungi, am discutat despre vicepreşedinţi şi viceprimari. Nu-mi explic!”

Fărcăşanu nu a fost nici el singur la negocieri. Plimbarea binecuvântării unei decizii între organizaţia judeţeană, una fruntaşă în toată regula (a obţinut al patrulea rezultat pe ţară – n.a.) şi Comisia de coordonare electorală condusă de preşedintele Simona Man ameţise pe toată lumea. Mesajele confuze şi contradictorii prezentate pe OTV adânceau neînţelegerea. Aşa se face că luni a fost fierbere mare în PP-DD Neamţ. Abia spre seară, Mihai Fărcăşanu a admis relaxat: „Se naşte pacea din PP-DD între Mihai Fărcăşanu şi Monica Anton (candidata la primar de Piatra Neamţ, virtual viceprimar în orice combinaţie majoritară din consiliu – n.a.). Azi, după ora 17, am şters asperităţile interne din PP-DD”. O zi mai târziu, Monica Anton a confirmat liniştea şi a negat existenţa vreunei neînţelegeri cu Fărcăşanu.

Astfel, se deschidea clar drumul Monicăi Anton spre o funcţie de viceprimar la Piatra Neamţ, lui Mihai Fărcăşanu fiindu-i pregătit un post de vicepreşedinte la Consiliul judeţean. Neoficial, încă de luni se vorbea despre Dragoş Chitic ca al doilea viceprimar şi Mircea Pintilie ca vicepreşedinte de judeţ. Un alt nume pomenit pentru vicepreşedinte era Gabriel Farcaş (UNPR). Anterior, în varianta USL – PP-DD, într-o schemă de lucru credibilă, apăreau Aurelia Simionică şi Dan Vasile Constantin, în loc de Chitic şi Pintilie. Era schema care prevedea şi urcarea lui Vasile Pruteanu în fotoliul de prefect, această ambiţie reţinându-se în contul lui Dorinel Ursărescu, preşedintele PNL Neamţ. Cu un mandat întreg de parlamentar la activ, Pruteanu putea (poate) fi numit perfect legal, fără riscul ruşinii cu numirea lui Dan Vasile Constantin. Ruşinea cu Pruteanu este alta şi-i binecunoscută.

Sub spectrul boicotului?

La ceremonia de depunere a jurământului de către preşedintele ales al CJ Neamţ, luni dimineaţă, au participat doar doi dintre consilierii aleşi ai USL: Bogdan Onu şi Neculai Andone. (Cei doi absenţi de la PP-DD nu se mai socotesc, căci pacea din partid a fost confirmată.) Drept e că nu există o obligaţie de participare. În condiţiile legii, preşedintele tribunalului şi prefectul sunt suficienţi. Însă, la Neamţ, ştim că nimic nu e întâmplător. Figuri importante din PSD şi PNL au negat boicotul organizat. De parcă erau vorbiţi între ei, spuneau că aleşii lor fie au avut teabă, fie n-au fost invitaţi. Curios, toţi au fost surprinşi să afle de participarea lui Onu şi Andone. Deloc curios, s-au găsit consilieri şi primari care să confirme - neoficial şi cu teamă – că a fost vorba despre un boicot.

Întrebările care se nasc sunt naturale: a fost un simplu gest de frondă, o repetiţie pentru boicotarea şedinţei de constituire a consiliului judeţean sau e un semnal cu tâlc? La fel de natural, întrebările se pot extinde şi asupra consiliului municipal Piatra Neamţ. La constituire, ambele autorităţi deliberative au nevoie de participarea a două treimi dintre consilierii aleşi. Altfel, şedinţa nu se ţine şi degeaba ai asigurată majoritatea simplă, de lucru, pentru alegerea comisiilor, a viceprimarilor  şi vicepreşedinţilor. De aici încolo, paşii ce trebuie urmaţi diferă. Preşedintele CJ convoacă o nouă şedinţă după două zile pentru consiliul său, iar prefectul în termen de trei zile pentru consiliul local. Lipsa cvorumului duce la o treia convocare, peste alte două şi, respectiv, trei zile. După trei absenţe nemotivate, preşedintele şi prefectul declară vacante locurile neacoperite, la rând venind supleanţii. Se reia ciclul de convocări şi, la limită, în termen de 30 de zile, se organizează alegeri pentru completarea locurilor vacante, nu pentru toate locurile din consiliu. Va risca USL? Greu de crezut, mai ales în condiţiile în care, cel puţin la CJ, chiar sub riscul excluderii ulterioare din PSD şi PNL, există consilieri dispuşi să participe la şedinţa de constituire. Pe de altă parte, în eventualitatea unor alageri parţiale, USL are numai de pierdut.

Aşa se face că răspunsul căutat ar putea fi un melanj de frondă şi tâlc. Explicaţia vine tot din lege. Şedinţele de consilii se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor în funcţie. La Piatra Neamţ, majoritatea parafată duminică e la limită (12 la 11), în timp ce la CJ se mai poate respira cu 20 la 15. Încurcătura vine din faptul că sunt cazuri care impun alte majorităţi. De pildă, la adoptarea bugetului, contractarea de împrumuturi, stabilirea de taxe şi impozite locale este necesar votul majorităţii consilierilor în funcţie. Dacă peste aceste situaţii se poate trece printr-un exerciţiu de disciplină desăvârşită, la hotărârile privind patrimoniul trebuie o majoritate de două treimi din numărul consilierilor în funcţie, una imposibil de garantat fără USL. Cu alte cuvinte, mai e mult până departe...

Ultima oră: cu Farcaş şi Fărcăşanu, înainte!

Şedinţa de constituire a CJ Neamţ a fost convocată miercuri, 27 iunie, începând cu ora 11, la sediul Palatului Administrativ din Piatra Neamţ.  Aleşii din partea USL au fost prezenţi şi şedinţa ar fi decurs lin, fără istoric, dacă USL nu-şi arăta colţii la votarea vicepreşedinţilor. Fără să aibă o propunere proprie, pe lângă Gabriel Cristian Farcaş şi Mihai Fărcăşanu, au combătut modelul buletinului de vot, procedura de votare şi contabilizarea voturilor. Gaz pe foc, prin explicaţii neconvingătoare, a pus Mihaela Ignatovici, susţinută cu naturaleţe de Cristina Mititelu. Adică fostul secretar al judeţului, recuperată inexplicabil de la pensie de Mircea Pintilie, şi interimara lăsata moştenire pentru o vreme. Stăpân pe proceduri, preşedintele Tărâţă a trecut prin votul consilierilor modelul de buletin şi procedura. Colţii arătaţi de USL s-au concretizat prin refuzul de a participa la votarea vicepreşedinţilor. Un fel de boicot mai mic, pentru impresie artistică... Finalul a însemnat alegerea lui Farcaş şi Fărcăşanu, cu câte 20 de voturi din cele 20 valabil exprimate. Fără îndoială, e un preţ serios plătit de PDL.

Farcaş şi Pintilie - predare de ştafetă

Gabriel Farcaş, mai puţin cunoscut publicului larg, are 43 de ani, este de loc din Roman şi deţine funcţia de şef al Agenţiei Neamţ a Autorităţii Rutiere Române. E căsătorit şi are doi copii. A absolvit Facultatea de Energetică din Iaşi, după care a urmat studii de ştiinţe politice şi administraţie publică. Lucrează, în prezent, la un masterat în drept european.

Strict pentru evidenţe, la şedinţă au participat 30 de consilieri aleşi şi 4 supleanţi. Au renunţat la mandatele de Gheorghe Ştefan, Dan Laurenţiu Leoreanu, Culiţă Tărâţă (este preşedinte legal în funcţie – n.a.) şi Răzvan Bobeanu. Locul lor a fost luat de Dan Vasiliu, Ioan Spiridonescu, Claudiu Stafie şi Gabriel Vişan. Al 35-lea vot în CJ Neamţ, potrivit legii, este al preşedintelui.

Chitic și Anton, adjuncții lui Pinalti

Dragoş Chitic şi Monica Anton

Dragoș Chitic (PDL) și Monica Anton (PP-DD) sunt, din această după-amiază, cei doi viceprimari aleși ai municipiului Piatra Neamț. Conform așteptărilor, conform negocierilor. Ședința de constituire a consiliului fost strâns supervizată pentru legalitate de prefectul Ilie Mitea. Contrar speranțelor de viteză, reținute în portofoliul eternului secretar Vasile Vișan, s-a desfășurat mai greoi decât ședința de la consiliul județean.

În prima parte, ședința a fost a fost condusă de consilierul veteran Gheorghe Dumitreasa, de departe cel mai iubit consilier din istoria modernă a urbei. L-au asistat mai tinerii Victor Adrian Marghidan (USL) și Vasile Cătălin Drăgușanu (USL), cel din urmă făcându-se remarcat printr-o intervenție peste rând, sancționată de prefect. Ca o curiozitate, consiliul municipal a fost validat la ora 15:47, exact la patru ore după validarea celui județean. Odată constituit consiliul, Valeriu Andrița (PDL) a fost ales președinte de ședință pentru următoarele trei luni.

Pinalti la panou

Gheorghe Ștefan a depus cel de-al treilea jurământ de credință, ultimul după cum a reafirmat, dar nu arăta a fi în apele lui.

Se numără voturi

Când a venit rândul alegerii viceprimarilor, Vasile Ouatu (PDL) l-a propus pe Dragoș Chitic (PDL), Neculai Timaru (USL) pe colegii Aurelia Simionică și Cătălin Vasile Drăgușanu, iar Cătălin Misăilă (PP-DD) pe colega de partid Monica Anton. A urmat o dezbatere confuză asupra modalității de votare, încheiată cu apostrofări generoase la adresa consilierului Viorel Strungariu (PDL), responsabil cu votarea și comunicarea rezultatului. La final, din cele 23 de voturi disponibile, Chitic și Anton au obținut 12, Simionică și Drăgușanu – 9, două voturi fiind anulate pentru neconformitate cu regula aprobată de consilieri pentru votare, anume a se scrie „DA” în dreptul celor preferați. Comentariile venite din partea consilierului Timaru au fost trecute de primar la capitolul de război.

În încheiere, prefectul Mitea a transmis un mesaj-avertisment legat de pariul real cu bunăstarea pietrenilor, iar primarul a reluat dorința de a lucra cu Partidul Piatra Neamț.

Votarea comisiilor de specialitate a fost o formalitate, una neinteresantă pentru oamenii de presă (inclusiv doamne), care au „digerat” ședința în picioare. De loc rezervat și bine păzit a avut parte Mihaela Stoica, încă deputat, probabil viitoare city-manager.

Rătăciți în tradiție: „La lumina orbitoare a unui felinar stins…”

„Gânditorii” de campanie par să fi predat ștafeta „gânditorilor” de combinații majoritare pentru consiliile locale și județene. Asta în eventualitatea în care nu vorbim despre aceleași personaje ridicol de polivalente, în fapt numai bune să ilustreze lipsa de minte și ruptura iremediabilă de realitate. Pe cale naturală, analizele și comentariile destinate (ne)bunului și (ne)vinovatului român, captiv al vreunui vector mass-media, devin un exemplu de nemernicie. Altfel nu îmi explic cum, timp de aproape o zi întreagă, o televizuină motănească a tocat situația mandatelor obținute de PP-DD prin țară fără a sufla, însă, o vorbă despre soarta județului de la poalele Ceahlăului și a urbei de sub telegondolă. Parcă ne evaporasem, pur și simplu, de pe hartă. Scorul spectaculos bifat de cei în mov era gata volatilizat din evidențele oficiale. Numele lui Tărâță și Ștefan dispăruseră instantaneu inclusiv din repertoriul lui Mihai Gâdea, inchizitorul răspopit, ăl mai prima în nuanțe și tonalități cu iz de execuție publică la rostirea numelor celor doi. Vag, însuși marele și inegalabilul Liviu Dragnea de la PSD abia a pomenit de UNPR în dreptul Neamțului. Chiar așa, să fi întors Felix ordinele de luptă pe unitate?… Orice e posibil, coincidențele sunt la putere și, de fapt, nimic nu e întâmplător. Ca și la OTV, unde – în aceeași zi, iete coincidența!  – dispăruse de pe burtiera zilei orice trimitere la Neamț. Județe ce-ar urma să fie eliberate de ciocoi au fost prezentate cu totul altele.

Explicam recent, cumva, că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ți ponderezi imaginația? Eram generos, îmi scăpaseră din vizor „gânditorii” la comandă. Zelul lor e greu de depășit. Drept dovadă stă și confortabila isterie cu declararea decesului politic al PDL. Până și acei puțini generatori de păreri decente, „generatori” care treceau drept onorabili, acizi și aplicați până mai ieri, s-au repezit ca hienele să transfere toată ura publică acumulată de Băsescu, Boc, Udrea,Videanu,  Anastase, Berceanu, Ridzi, EBA & Co. direct și asupra dezastrului electoral ce va să vină în noiembrie. Sentințe în toată regula, impresionant efort. Pe ce se bazează? Pe expresia fețelor suferinde ale protagoniștilor PDL? Pe cafteala din culise a liderilor care nici Băsescu n-au pupat, nici buzele nu li s-au pliat, și nici contribuții imunizatoare n-au vărsat? Pe montaje TV făcute la meserie, cu pasiune? Pe inducerea ideii emoționante, dar greu de dovedit, că banii tăiați de la salariile și pensiile poporului s-au dus în bugetele excesive gestionate discreționar de Udrea?… O fărâmă de logică ar trebui să-i îndemne să aștepte măcar constituirea noilor consilii locale şi județene. Mai ales cele de la comune, orașe și municipii, altele decât cele reședință de județ, tranșate direct sau previzibile ca majoritate. O analiză corectă abia după aceea începe. S-ar putea ca sentințele să pice peste pronosticurile isterizante, dar până la verdictul votului din consilii sunt doar păreri. Și sunt păreri cu totul premature. Până luni după amiază, la ora predării acestui comentariu, nici USL, nici PDL, nici UNPR nu au rostit vreo vorbă oficială, la nivel înalt, despre ce au sau nu au de gând să negocieze cu partidul inventat de Dan Diaconescu. Vor izola PP-DD? Vor face târguieli diferite de la un județ la altul sau în interiorul aceluiași județ? Greu de spus, la rigoare vorbind. Dar foarte ușor de bătut câmpii pentru „gânditori”, fie ei tocmiți sau nu.

Și PDL, și USL stau de fapt cu ochii pe farul de la Cotroceni mai rău ca pe butelie. Poate dă un semn. Restul sunt manevre pentru audiență, șmecherii în fapt. Nu este exclus ca farul să fie deja un biet felinar stins, vorba unui limerick românesc, vechi de zeci de ani, unul de patru versuri în loc de cinci: „La lumina orbitoare/ A unui felinar stins/ Eu stăteam drept în picioare/ Și citeam pe burtă-ntins”.

Bombo şi glonţul

Am avut şi altceva mai bun de făcut decât să-mi pierd timpul cu trimiterea Bombonatului la pârnaie şi tentativa sa de sinucidere. De-acuma subiectul începe să mă enerveze. Să mă explic.

Dreaptă sau nedreaptă, orice sentinţă dată de vreo instanţă de judecată poate fi comentată. E supremă pe pământ, dar nu e divină. Doar că în orice stat, care funcţionează cât de cât rezonabil, şi dacă e strâmbă, tot se execută. Iar îndoielile omeneşti nu pot fi anulate prin verdicte slobozite, vorba lui Vadim Tudor, pe gaura gurii de diverşi „baroni”. Indiscutabil, sunt intru totul de acord cu nişte vorbe consacrate de alţii: mai bine un vinovat în libertate, decât un nevinovat la puşcărie. Totuşi, nu înţeleg isteria cu marea personalitate a românilor, cu premierul fantastic. A fost un premier nepereche, aşa este, dar a consacrat aroganţa, corupţia, abuzul, sfidarea şi toate cele pe care românii nu au voie să le uite. Cine ţine minte guvernarea Năstase, cred că nu greşesc, a privit-o până şi pe Elena Udrea cu înţelegere. Poporul român real l-a condamnat demult pe cel de-al doilea soţ al Danei Miculescu. Şi azi cred că dacă nu divorţa de ea şi nu pleca în lume, prim-ministru ar fi fost primul ei soţ, pietreanul Dan Mircea Dumitrescu, cel supărat de ani de zile pe mine după ce hoitarii de la EvZ mi-au măsluit un material, dar au păstrat semnătura mea.

Cât priveşte tentativa de sinucidere, toată tevatura mi se pare sinistră, una asamblată şi umflată de televizuini şi acoliţii acestora. Pot avea înţelegere faţă de un bolnav în fază terminală, cu o boală incurabilă, care încearcă să-şi ia viaţa pentru a curma suferinţele. Atât. Bombonautul a probat doar că nu are demnitate. Era tulburat, se zice. Bine că nu era tulburat când extermina vânatul României sau când gira vânzări criminale din patrimoniul economiei naţionale. Admit, şi nu e prima dată, că a fost un bun ministru externe. Poate cel mai bun. Evident, nu v-aţi prins că făcea parte din plan, din construcţia unui personaj care a vut prea multă putere în România.şi al cărui vis era sceptrul de preşedinte. De frica lui şi Constituţia a fost modificiată în halul în care-o avem acuma. Să-l plâng c-a vrut să-şi tragă-un glonţ în cap?... Dacă scapă cu zile, mă gândesc să-i trimit copii după câteva pagini din vestitul Armaghedon din urmă cu vreo 8 ani, când hotăra destinele judeţului Neamţ stergându-se la fund cu un regretat senior.

Ştefan îl poate face deputat pe Drăguşanu

A început să prindă contur, în Piatra Neamţ, ideea cu iz de regret că, dacă ar fi fost un al doilea tur de scrutin pentru primar, Cătălin Drăguşanu îl trimitea pe Gheorghe Ştefan acasă, să se dedice afacerilor, fotbalului şi politicii de vârf în ce va rămâne din PDL. Dacă te uiţi la procentele din dreptul lui Ştefan, eşti tentat să mergi cu ideea. Cine evaluează însă şi numărul de voturi obţinute de cei doi protagonişti, în paralel cu voturile din dreptul USL şi APEL, fără a uita câteva „fineţuri” de campanie, poate ajunge la alte concluzii.

În primul rând, Ştefan a fost net peste APEL, iar Drăguşanu sensibil sub USL. Şi asta în condiţiile în care, pe o evaluare corectă, Ştefan a făcut mai mult campanie pentru Culiţă Tărâţă, cel din urmă având nevoie de garanţia diferenţei favorabile de voturi din zonele urbane pentru a reduce riscul surprizelor din zona rurală. Ştefan, se ştie, are la îndemână o infernală maşinărie electorală (în nume propriu), care în acest sezon nu a fost turată la maxim. Ce echipă competitivă a avut Drăguşanu? Păi, n-a avut deloc, o recunoaşte şi el. Votul politic pentru schimbare, în siajul noului guvern, a fost exploatat cu timiditate, în timp ce APEL a mers clar pe valorificarea a două veritabile vedete cu multă personalitate.

În al doilea rând, trecând cu generozitate peste nebuloasa din care Drăguşanu a fost trimis să candideze la Piatra Neamţ, el a apărut prea târziu pe piaţă. Şi mai târziu şi-a dat seama că îi poate da emoţii serioase lui Ştefan. Dar, pentru o asemenea ispravă, trebuia să cunoască oraşul, profilul alegătorilor pe zone şi secţii de votare şi, mai cu seamă, vulnerabilităţile electorale ale administraţiei Ştefan. Un exemplu doar, unul care reieşea din citirea şi „traducerea” avantajoasă a presei locale. Dacă zona centrală era lesne de întors împotriva primarului, în termeni de campanie electorală, măcar din cauza sensurilor giratorii, a podului peste Cuejdi, a sensului unic de pe „Strada Ouatu” şi a gropii betonate botezată pasaj subteran, Drăguşanu nu a ştiut să joace eficient cartea celor aduşi la disperare de facturile la încălzire, de debranşări şi alte elemente consacrate de disconfort urban. Fireşte, replica lui Ştefan ar fi fost una pe măsură. Avea şi „echipă de intervenţii” în spate, pe când tânărul său concurent nu avea nimic. Pardon, avea ceva: acces la Antenele lui Voiculescu. Oricum, la rigoare vorbind, dincolo de ideea de schimbare, nu cred că alegătorii au reţinut ceva concret din programul său politic.

În fine, în al treilea rând, se pare că nimeni nu i-a explicat candidatului USL cum stă socoteala cu numărul real de alegători din Piatra Neamţ. În listele electorale au figurat 99.366, au votat pentru primar 47.902, 46.678 au fost voturile valabile, iar nule numai 1.410. Faza e că Piatra Neamţ nu mai are de mult peste 100.000 de locuitori. Zice cineva sub 80.000?... De aici încolo, nu e greu de priceput cine şi câţi alegători în plus putea aduce la urne.

Bătălia de la 10 iunie marchează, totuşi, şi o victorie în dreptul lui Drăguşanu. A câştigat o nesperată notorietate, a identificat un electorat favorabil şi mulţi pietreni îl plac pur şi simplu. Nu va surpinde pe nimeni să-l vedem candidând la toamnă în unul dintre cele două colegii de deputat din Piatra Neamţ. Parlamentar scrie pe fruntea lui. Trebuie doar să mai exerseze atacarea lui Ştefan.

P.S. Ştie vreun partid local cum se traduce sondaj de opinie în limba română?...

Vot în numele lui Caragiale

Ieri, 9 iunie, s-au împlinit 100 de ani de la moartea celui mai actual român, Ion Luca Caragiale. Peste vreo 40 de minute începe votarea. Câţi, oare, ştiu de ce şi cu cine votează?...

Pruteanu are picioare scurte

M-am întrebat, fără a găsi un răspuns mulțumitor, dacă ”prelucrarea” banului public, prostiile și minciunile definitorii pentru Vasile Pruteanu sunt rodul propriei minți sau îl învață cineva. La vreme de alegeri, însă, cadrul de evoluție ar trebui să fie unul dominat de responsabilitate și măcar o minte lucidă să îl potolească, să îl tempereze. Gogonata cu parcurile industriale demonstrează că nu-i cazul.

A fost mai întâi vizita ministrului Hellvig de la Dezvoltare Regională și Turism. Pruteanu a anunțat că va face – repede, repede - două parcuri industriale (unul la Roman, altul în zona Săvinești – Roznov) cu fonduri de la minister. I s-a explicat tăios, dar omenește, în paginile acestei publicații, că nu se poate, că ministerul nu are fonduri pentru asemenea aventuri. Zilele au trecut și am sperat că i-a trecut damblaua. Deșartă speranță! Marți, 5 iunie, presa locală de ritm cotidian a fost inundată cu noul plan-angajament privind două parcuri tehnologice. Se păstrează unul la Roman, al doilea se mută la Piatra Neamț. De această dată temeiul invocat este Ordonanța nr. 65 din 2001, care, într-adevăr, reglementează ea ceva, dar e vorba despre regimul de constituire şi funcţionare a parcurilor industriale.

În prezentare sunt preluate două alineate din primul articol al ordonanţei, cât să explice ce-i ăla parc industrial şi cum se constituie. Se invocă “gândirea preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ” şi se subliniază că avem parte de dezvăluiri din planurile lui Vasile Pruteanu. După care suntem îmbrobodiţi cu o serie de facilităţi, cu accent pe scutiri de taxe şi reduceri de impozite aducătoare de prosperitate, locuri de muncă şi multă glorie celui cu gândirea dezvăluită pe 5 iunie. Zi de marţi, cu ceasuri rele, trebuia să fie prevăzător...

În realitate, ca şi-n alte ocazii când fiul Sloboziei de Roznov iese la rampă, ne aflăm în faţa unei panarame desăvârşite. Lipsa bănuţilor pentru plata de centimetri pătraţi de publicitate, în plus, nu este un argument credibil. Minciuna prin omisiune tot minciună este.

Ordonanţa invocată prezintă şi o serie de condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a râvni la titlul de parc industrial, statut pe care, în treacăt fie vorba, îl acordă Ministerul Administraţiei şi Internelor. Astfel, terenul aferent, împreună cu clădirile şi infrastructura privind utilităţile existente la momentul constituirii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) terenul are acces la un drum naţional sau european şi este racordat la

infrastructura utilităţilor publice;

b) terenul are o suprafaţă de cel puţin 10 ha;

c) terenul se află în proprietatea sau în folosinţa, pe cel puţin 30 de ani, a

asocierii care solicită titlul de parc industrial;

d) sunt libere de orice sarcini;

e) nu fac obiectul unor litigii în curs de soluţionare la instanţele

judecătoreşti cu privire la situaţia juridică;

f) îndeplinesc condiţiile tehnice privind protecţia mediului.

Romanul ca Romanul, dar unde o fi terenul-minune din Piatra Neamţ? E al vreunui “băiet diştept” ţinut la secret? E pregătită vreo asociere-minune? Doar parcul industrial – aşa scrie la ordonanţă, parol! - este administrat de o societate comercială, înfiinţată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, ai cărei acţionari pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici, institutele de

cercetare-dezvoltare şi/sau alţi parteneri interesaţi. Altfel spus, exact asociaţii parcului. Pruteanu nu aduce aceste clarificări şi nici nu suflă o vorbă despre orizontul de timp pentru înfiinţarea parcurilor din păduri, pardon, industriale. Simpla menţionare a prevederilor art. 6 din Ordonanţă, lămureşte orice om cu mintea acasă că mai e mult… până departe: “În vederea obţinerii titlului de parc industrial, asocierea depune la

Ministerul Administraţiei şi Internelor o cerere însoţită de următoarele

documente:

a) dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute (…) cu privire la terenul

destinat parcului industrial, inclusiv clădirile şi infrastructura privind utilităţile

existente;

b) studiul de fezabilitate pentru realizarea parcului industrial, inclusiv

descrierea infrastructurii în interiorul parcului şi a sistemelor de conectare la

utilităţile din exteriorul parcului, necesare;

c) acordul autorităţii administraţiei publice locale privind realizarea

infrastructurii aferente parcului industrial şi a conexiunii utilităţilor;

d) lista cuprinzând agenţii economici propuşi iniţial şi activităţile economice

prevăzute a se desfăşura în zona parcului industrial (…)”.

Venind din partea lui Vasile Pruteanu, minciuna se încarcă de dramatism. Pentru alegători, nu pentru el. Cadrul legal e conturat din august  2001, iar pe-atunci era prefect PSD, cu primar PSD la Piatra Neamţ, cu preşedinte PSD la Consiliul judeţean şi prim-ministru PSD.  Apoi, a avut acces la toate pârghiile de putere cât timp a fost loial Alianţei D.A., fără a mai vorbi despre vremurile când s-a scăldat în putere sub umbrela PDL. Ce l-a oprit, timp de aproape 11 ani, să ctitorească un parc industrial? Crede că-l crede, astăzi, vreun om sănătos la cap?... Pur şi simplu, Pruteanu a ajuns deplorabil. Minciuna făcând parte din natura lui, a început şi el să aibă picioare scurte. Tot mai scurte.

 

P.S. Situaţia reală a parcurilor industriale din România este una foarte complicată, imposibil de prezentat în rezumat. Au fost înfiinţate câteva zeci, abia câteva funcţionează, iar mitul facilităţilor s-a spulberat de când Consiliul Concurenţei şi Comisia Europeană stau cu ochii pe ajutoarele de stat.

Handbal pentru proşti

Gaţu, numele groparului

Am vrut să uit, nu să iert. Panarama de meci de handbal feminin dintre (ne)reprezentativa României şi nevinovata naţională a Greciei adunase, totuşi, peste 1.500 de suporteri sinceri, sâmbătă, în Sala din Deal de la Piatra Neamţ. Mi-a fost ruşine de acei oameni şi mi-am zis să las de la mine. Să uit cum se împiedica Ada Nechita. Să uit de indolenţa Valentinei Ardean Elisei care a ratat „cu tupeu” două aruncări de la 7 metri. Să uit de antrenorul-ruşine Radu Voina şi, mai cu seamă, de sinistrul Cristian Gaţu. În treacăt fie vorba, abia am reuşit să prind o semiceafă dreapta-spate a groparului handbalului românesc, fiindcă accesul în boxa de protocol era filtrat "cu tupeu" de vestita poliţie locală pietreană, aia condusă de nea Crăescu.

Meclă, poliţist, dubios

Din nefericire, nici în ziua în care fac de-un an de blogărit în nume propriu nu scap de blestemul lui Gaţu. Astăzi, conform  Adevărul , fostul handbalist de geniu a dezvăluit că va depune candidatura României pentru organizarea Campionatului European de handbal feminin din acest an, în locul Olandei, care a renunţat. Iată citatul care va merge la „inima” pietrenilor: „Chiar azi voi depune candidatura. Am vorbit cu premierul Victor Ponta, pentru a urgenta lucrările la sălile care ar putea găzdui meciurile din cele 4 grupe. Ar fi Piatra Neamţ, care nu este perfect omologabilă în acest moment, Bucureşti, Craiova, care este gata, dar mai are nevoie de dotări, şi Cluj-Napoca, unde există o sală de 7.000 de locuri”. Citiţi şi vă cruciţi: Sala din Deal nu este perfect omologabilă!!! Minte Gaţu, mint autorităţile noastre? Sincer, nu-mi pasă, îmi ajunge, m-am săturat de handbalul pentru proşti adus şi promovat la Piatra Neamţ de Gaţu şi inegalabilii săi apărători locali Valică Ouatu şi Dan Popa.

Anul trecut, când am scris în Mesagerul de Neamţ cum ne-a prostit Gaţu cu Trofeul Carpaţi la handbal masculin, iar pe cel feminin l-a dus la Reşiţa, Ouatu şi Popa n-au avut de ales, mi-au dat dreptate şi s-au jurat că nu-l mai apucăm pe gropar la Piatra. În plus, defilarea cu antrenorul Lucian Râşniţă cel-pofticios-la-fete, dat afară cu strigături de la Centrul Național Olimpic de Excelenţă de la Râmnicu Vâlcea, în 2009, pentru hărțuirea sexuală a sportivelor, a oripilat întreaga opinie publică.

N-a trecut mult şi am scris aici despre delirul lui Gaţu. El vazuse alt Campionat Mondial de Handbal.

Acum, revenind la spectrul unui nou exerciţiu de ospitalitate cu groparul handbalului românesc, se face loc şi de-o întrebare preliminară, pe deplin răcoritoare, care nu poate fi ocolită: cine a suportat cheltuielile pentru organizarea penibelelor „parade” cu Gaţu şi închirierea covorului de joc?... Cu siguranţă, subiectul nu se închide aici.

P.S. Dacă-mi trec dracii, încerc o versiune soft şi pentru site-ul săptămânalului. Dacă nu, nu.

Rătăciţi în tradiţie: Minciuni consensuale

Scriam, cu puţin timp în urmă, că mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Vasile Pruteanu. Ziua a venit, am trăit-o. Semn că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ţi ponderezi imaginaţia. „Mergeţi, aşa cum eu o fac, alături de experienţa, competenţa şi omenia lui Vasile Pruteanu”, a mai spus Crin, la Piatra Neamţ. Semn că nu mă înşelam când am spus răspicat că politica activă şi elegantă a murit puţin odată cu liderul liberal Horia Rusu. Dar, după cum merg treburile în România, niciodată nu trebuie să zici niciodată. De-asta parcă n-aş crede nici în angajamentele de la Piatra, din partea PNL şi PSD, privind izolarea politică a lui Gheorghe Ştefan şi Culiţă Tărâţă. Vorba ceea, şi Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta să formeze un guvern, deşi spunea că n-o va face.

O zi mai târziu l-am văzut în acţiune pe Dan Diaconescu. Repertoriul său dedicat ciocoilor este binecunoscut. La Piatra doar l-a personalizat. S-a lăsat şi cu un jurământ al publicului de eliberare a oraşului şi judeţului de ciocoi. De înţeles, ţine de mesajul politic de... fenomen social al celei de-a opta minuni din Caracal. Ce n-am înţeles, de nici un fel, e cum vine socoteala cu transformarea primăriilor şi a consiliilor judeţene în instituţii generatoare de profit, care profit să fie împărţit cu poporul. Dacă insultele, ameninţările şi angajamentele politice îndoielnice, deşi inacceptabile, sunt de înţeles într-o campanie electorală, minciunile aberante chiar ies din orizontul celei mai săltăreţe imaginaţii. În vremuri electorale, viaţa o confirmă, prind de minune. Cum a prins, în 2000, sinistra poveste a consilierului „independent 100%” care a prostit prea mulţi alegătorii pietreni cu „factura zero” la întreţinere.

Toate acestea mi-au amintit „brusc, deodată şi instantaneu” de Răzvan Temeşan şi BANCOREX, de Caritas şi Ioan Stoica, de Corneliu Gerald Gorduna şi GERALD, de George Danielescu şi SAFI, de flota României şi ştim noi cine, de Sorin Ovidiu Vântu şi FNI, de Corneliu Iacubov şi FPP Moldova plus RAFO Oneşti, de Banca Agricolă, de Credit Bank, de Truţulescu, de Operaţiunea „Ţigareta”, de alte jafuri şi nenorociri care nu au fost tranşate până la capăt. Deşi, să nu uităm, politicienilor noştri nu li s-a încleştat gura de durere când se juruiau că vor ne vor aduce vinovaţii pe tavă. Au fost minciuni acceptate şi de electorat. Sunau bine şi frumos. Peste ani, consacrarea lui „Minte-mă, dar minte-mă frumos!” ridică tot mai serioase semne de întrebare asupra discernământului la români. Minciunile liber consimţite, consensuale cum ar veni, fac parte din natura noastră şi, se vede treaba, nu votul liber exprimat e leacul. Nici presa nu rezolvă problema, dar ajută.