Naţionala de rock a României şi magia

Fiecare cu Naţionala lui, cam aşa ar veni.
Ştiu şi compătimesc o grămadă de cunoscuţi care bat sute şi mii de kilometri după fundul rataţilor ăia de futbaliatori adunaţi în mod sinistru sub steagul României.

Din fericire, avem şi o Naţională de vis, care funcţionează la parametrii aşteptaţi, consacraţi. Iris se numeşte, pentru cine nu bănuia.
Miercuri seară, în garajul Europa fm, am avut confirmarea că magia lui Cristi Minculescu merge mai departe. A împlinit doar 2 anişori din viaţa lui cea nouă, cum îi mărturisea "antreprenorului" George Zafiu. La anul sărbătorim 35 de ani de Iris. Pînă or împlini 50, poate-i mai aduce cineva şi la Piatra Neamţ, că n-au mai călcat de pe vremea lui nea Ion Rotaru, primarul bordelizator.
În rest, nici o problemă, versurile sînt clare: "Iar cînd noi nu vom mai fi, vă veţi aminti că a fost odată Iris!..."

Turnaţi aici!...

Da, mai avem resurse, e bine. Şi relaxant.
Concursul Let's Do It, Neamţ  lansat de Mesagerul îmi aminteşte de o fază făcută cu mulţi ani în urmă lui Vasile Arhire, mare stăpîn la TVR Iaşi.
Prestam pe atunci - zi de zi, adică dimineaţă de dimineaţă - la un post local de radio şi făceam cu bună credinţă radio-alfabetizare europeană. Scos din sărite de aerele şi şmecheriile neicuşorului, am lansat un concurs: cine putea dovedi că Arhire (mare combinator de interese şi beneficii personale din sport) a achitat vreodată o notă de plată la o crîşmă din Piatra Neamţ, era invitatul meu la o cină privată. Vă daţi seama, n-a sunat nimeni. Pentru concurs. Căci de sunat au sunat Arhire să mă întrebe aproape bocind ce am cu el şi soţia lui Ticu Lăcătuşu să mă roage să-l las în pace pe ciubucar, că deja vorbea singur prin televizuină. Am şi eu sensibilităţile mele, nu puteam trece peste rugămintea Irinei Păcurariu - am închis concursul.
Acuma, după povestea asta, mă gîndesc să ofer o cină cui trimite o poză cu un cavaler de Malta în acţiune...

Rătăciţi în tradiţie: Ce caldă e zăpada lor...

Voi lupta pînă la ultima mea picătură de sînge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine, spunea marele român Ion Raţiu pe 17 mai 1990, înainte de Duminica Orbului, în cadrul istoricei dezbateri televizate 

cu Ion Iliescu şi Radu Câmpeanu. I-a spus chintesenţă a democraţiei. Aşa înţelegea şi trăia Raţiu soarta de om al societăţii. Peste ani, tot mai mulţi aveau să admită că sincerul şi autenticul ţărănist rămîne cel mai bun preşedinte pe care nu l-am avut.

Din zona gîndirii liberale sănătoase, profunde păstrăm una dintre cele mai sensibile provocări morale moderne. Este moral să afirmi cu voce tare ceea ce eşti, este moral sa fii consecvent în afirmarea crezului propriu, este moral sa gîndeşti pe termen lung, este moral să-ţi afirmi propria ta identitate. Este moral să ai curajul să spui că eşti altfel decît alţii, chiar dacă aceşti alţii sînt deocamdată mai mulţi, 

susţinea regretatul lider PNL Horia Rusu. Rămîne preşedintele pentru care merita să redefinim sacrificiul spre a ne salva onoarea.

După cele auzite şi văzute în ultimele zile de-o ţară întreagă, ne-am lămurit - tragic şi defintiv - cu locul românului în România: omul nu mai este în centrul societăţii. Politicienii sau, mă rog, autointitulaţii politicieni conducători au preluat stăpînirea absolută a adevărului şi desăvîrşesc opera de a decide asupra vieţilor şi destinelor noastre cu un cinism (se putea altfel?) desăvîrşit. În zorii naivei democraţii româneşti, certificate cu mare vărsare de sînge, erai cît de cît ascultat înainte de a ţi se respinge punctul de vedere, indiferent de manieră, măcar pentru a nu face notă discordantă cu ambiţiile euro-atlantice. De-acuma-i gata, s-a vărsat de tot! Discursul preşedintelui de luni, la ceremonia cu jurămîntul de credinţă faţă de ţară al Sulfinei Barbu, marchează substituirea defintivă a ţării cu un Băsescu, un guvern, un partid şi disciplina de partid. Năduful preşedintelui, cînd vorbea despre cît de costisitor a ajuns poporul român, degaja o ură organică. Dispreţul era cunoscut, dar ura vine a securiza dănţuirea şi bunăstarea lui, a acoliţilor peste un popor muribund, un popor care degeaba reclamă demnitate şi identitate. Educaţia şi sănătatea au fost lichidate. Dreptul la muncă şi viaţă după muncă, la fel. Dreptul românului la viaţă activă decentă e descurajat sistemic şi sistematic în favoarea măririi şi prosperităţii fără limite a conducătorilor. Nu în piscine, drumuri şi săli de sport stă fiinţa lor, ci în nefiinţa noastră. Albă ca Zăpada, o poveste a purităţii transformată în justificare şi atracţie politică, defineşte perfect orizontul de aşteptare imediată, de acţiune şi pradă al stăpînilor. Albul e negru, recele e cald, întunericul e luminos.

La chioşcuri cu voi, fraţilor!...

Ce avem noi, aici?... Noi aici avem prima pagina a aşteptatei ediţii de astăzi a Mesagerului .

Pe lîngă materialele care şi de această dată se vor citi pe ascuns la Consiliul judeţean Neamţ, veţi afla ce altă campanie de onoare susţinem noi şi, negreşit, veţi descoperi o... ceafă malteză aici. Sună bine?

Update: Nu am pus încă on-line detaliile campaniei pentru un meci de handbal masculin FibrexNylon 2004 - Romania 2011 dintr-un motiv foarte simplu: mai avem de dat cîteva telefoane.

Osînda nemţenilor - să fie începutul sfîrşitului?...

La întrebarea din titlu răspund direct, clar şi fără ezitare: nu cred.
Aţi aflat mai devreme din ediţia on-line a Mesagerului cum legea a dat de pămînt cu Chebac, Pruteanu, Ignatovici şi gaşca lor. Decizia 4094 din 14 septembrie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin care se certifică definitv incompatibilitatea consilierului judeţean Chebac, nu mă impresionează în nici un fel. Atenţie maximă la ce spune preşedintele Pruteanu un pic mai încolo : ”Consiliul Județean va respecta decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar trebuie ca această decizie să ajungă la noi. În momentul în care o vom primi, dl. Chebac va fi înlocuit cu unul dintre următorii din lista de supleanți”. Ţîlică nu e prost şi se agaţă de ştie el ce. Ce ştie? Ştie că transmiterea unei asemenea decizii poate dura cît vor şmecherii de la Putere. După care se va aştepta motivarea deciziei, ca în binecunoscutul caz Ilie Ciutea - Piscicola, caz în care dreptatea făcută nu mai repară nimic. Cu o leacă de strădanie, găsiţi voi detalii în presa nemţeană, dacă au pus articolele pe net. După care problema tot nu e rezolvată cît timp Ţîli-Bacs şi Die Kreisfuhrerin rămîn pe funcţii. Puţintică răbdare, vă lămureşte Mesagerul joi.
Pînă atunci, poate vă găsiţi timp să (re)vizionaţi filmul Osînda, un fel de condamnare la viaţă, fără vreo legătură cu Depardieu şi Keitel, fără aluzie la osînda nemţenilor. Filmul ăsta cred că este unul dintre cele mai bune făcute vreodată în România. Amza Pellea şi Cristian Şofron au fost acolo, în film vreau să spun.

Punct final Hard Enduro Piatra Neamţ

Am întîrziat niţel şi veţi găsi o parte din explicaţie în Mesagerul. Acolo sînt şi rezultatele oficiale ale concursului, iar cealaltă parte a poveştii va conţine multe poze şi e pentru ediţia de joi a Mesagerului. Acuma, să-mi achit datoria cu ardelenii.

Pictorul

Primul e Cristi Paul Harpa "Pictorul" din Deva. Face parte din categoria... prietenul fiului prietenului meu. Fiul prietenului se numeşte Mircea Coroiu, are treabă cu endurozone şi e proaspăt tătic de gemeni. Am mizat pe "Pictor" la clasa Experţi şi ieşit al treilea.

                                                                                                                                                                                                   

Timi

Al doilea e "Timi" Timotei Giurgi din Cluj. N-a fost să iasă decît al 18-lea la clasa Hobby, dar sigur revine la Piatra Neamţ şi "în afară de concurs". Cel puţin din cauza prietenului său "Amedeo", de altfel cel mai popular motociclist al competiţiei. N-a concurat, dar a reuşit duminică să treacă de două ori linia de sosire spre surprinderea şi disperarea oficialilor care în loc de număr de concurs vedeau un număr de înmatriculare. Nu putea fi decît un pietrean, recunoscut de mulţi pentru aptitudinile de jucător de tenis, schior, motociclist şi... şef la PARKING, adică Laurenţiu Dulamă.

Amedeo

A fost frumos, tare frumos.
Mulţumim ZEN WORLD EXTREME, mulţumim Ştefan Bogdan, mulţumim Decebal Draghiş. Poate s-or găsi unii să înveţe ceva... 

Suplimente

ora 20:40 Avanpremieră la Mesagerul de joi:
Hai, treacă de la mine - am de ce, pentru cine şi cu cine. Iat-o pe Adriana Neaga, doamna cailor putere.

ora 20:42 PS Şi o confirmare: da, Mircea este fiul lui Liviu Coroiu, un veteran al Termocentralei de la Mintia, cel care-a fost vedeta unui reportaj difuzat în 2008, la un post local de televiziune, în cadrul campaniei "Energie ieftină pentru români".

Hard Enduro Piatra Neamţ 2011

Şi de aici, din Mesagerul, aţi aflat cîte ceva despre incredibilul concurs organizat VSD în oraşul de sub telegondolă. Mă înclin în faţa celor care au avut mintea şi capacitatea organizatorică de a face o asemena minunăţie.

Start

Respectul lui Oţil pentru Gigi Ştefan

Forţaj

Revin duminică, mai ales că am dat şi de urma unor ardeleni dragi.

Gînduri pentru Mihaela Ignatovici Lazăr

După ce v-aţi delectat cu o asemenea "dedicaţie" în contul Mihaelei Ignatovici Lazăr, inamovibila şi nepensionabila "fiureriţă de judeţ", vă invit la relaxare, cu şi prin fotografia de mai jos.

 În stînga e Radu Tudorel, poate ultimul consilier judeţean PSD un pic mai radical. Lîngă el e primarul PSD de Ceahlău, Costică Şchiopu. Oare ce citesc ei?... Se întîmpla vineri după-amiază, la vreme de comedie la PSD Neamţ. Consilierul s-a întors să se enerveze pînă la capăt cu inamovibilul lor de preşedinte, avocăţelul Alin Antochi; primarul a plecat acasă şi a zis că pînă la viitoarele alegeri locale nu-şi mai pierde timpul pe la partid.

Înşelăciune la „Vrei să fii milionar?”

Temerile, suspiciunile şi comentariile stîrnite în jurul concursului (zis de cultură generală) „Vrei să fii milionar?” au primit o confirmare amară în ediţia difuzată în seara de vineri, 9 septembrie şi redifuzată duminică după-amiază. Înşelăciunea se face pe faţă! Problema capătă dimensiuni groteşti fiindcă aceste emisiuni sînt înregistrate „în pachete” şi, în principiu, ar exista căi de remediere.

Concret, concurentul Eduard Stan din Bucureşti a fost şi victimă, şi beneficiar al înşelăciunii. Întrebarea a treia, pusă de Virgil Ianţu pentru 300 de lei, suna în felul următor:

Ce actor a interpretat rolul lui Păcală în filmul „Un surîs în plină vară”?

Variantele de răspuns oferite erau următoarele

1. Sebastian Papaiani
2. Jim Carrey
3. Louis de Funes
4. Mugur Mihăescu

Concurentul a ales varianta (a) şi a mers mai departe.

Faza este că Sebastian Papaiani, într-adevăr, joacă în filmul „Un surîs în plină vară” (regia Geo Saizescu, 1963), este protagonistul filmului, dar nu-l interpretează pe Păcală. Avea să interpreteze acest personaj abia în 1974, în filmul cu acelaşi nume, regizat tot de Geo Saizescu. În 1963 l-a interpretat pe Făniţă şi, fără alte variante ajutătoare, pietrenii pot căpăta această confirmare de la concitadina lor, distinsa doamnă Draga Olteanu Matei.

Fragmente din film se pot găsi lesne pe internet. Un loc este acesta .

Mă gîndesc şi la o posibilă explicaţie pentru prostia devenită înşelăciune: mult internet şi minte puţină. Scriitorul Dinu Săraru se pare că ar fi făcut în, 1965, următorul comentariu: “Făniţă, eroul întîmplărilor din film nu este decît Păcală al zilelor noastre sau mai bine zis un Dănilă Prepeleac”. Cuvinte amabile-l vizau mai degrabă pe creatorul personajului, prietenul său Dumitru Radu Popescu, după a cărui nuvelă (“Pădurea”) s-a făcut filmul. Dacă documentariştii de la Kanal D ar fi săpat mai bine, nimereau cu siguranţă şi aici , unde apar date despre film, distribuţie şi... citatul din Săraru.

Fără îndoială, mai departe nu se va întîmpla absolut nimic.

Cel mai probabil, acest semnal despre o înşelăciune pe faţă va ajunge să fie luat peste picior de fătucele şi gurnaliştii de Bucureşti. Ceea ce e chiar normal în ziua de azi... Pentru mine, “Vrei să fii milionar?” este un concurs terminat. Halul în care Ianţu ajută sau încurcă pe unii concurenţi nici nu mai contează.

În apărarea lui Marcel Pavel, cu gîndul la Avram Iancu

Doamne feri, n-o început a-mi place peste noapte de guristul ăsta, nu, nu! În plus, cred că singurul lucru interesant făcut de el este promovarea tîrzie a examenului de bacalaureat, ceea ce l-a făcut să intre în rînd cu destule alte "vedete".
Doar că azi, cînd o anumită parte a românilor sănătoşi la minte îl comemorează la Ţebea pe Avram Iancu , sînt mai îngăduitor cu ciuntitorul Imnului. Porcăria făcută de el e totuşi o glumă nefericită pe lîngă batjocorirea Imnului Naţional operată de şatra de la PRO-TV, în urmă cu ani de zile. Se pare că lumea a uitat de acea oribilă versiune ţigănească a Imnului, care pe YouTube a adunat peste 100.000 de vizionări. Ce-i drept, cam pe la jumate faţă de versiunea populară de la "Doamne, ocroteşte-i pe români!". Oricum, nu reţin să se fi şters podelele cu dezvoltatorii ţigăniei de la PRO-TV...  

Sala pe Deal

„Casa Poporului” din Piatra Neamţ, cum îi zice finanţatorul şi promotorul voleiului feminin – Valică Ouatu - vestitei Polivalente începute în 1999, şi-a deschis uşile pentru amatorii de volei masculin, începînd de vineri 2 septembrie. Nu au fost preveniţi să-şi aducă de-acasă cîrpe şi detergenţi pentru a curăţa mîndreţea de scaune. Legenda vorbea de 5.000 de locuri, reduse apoi la 4.000, însă par a fi vreo trei mii şi ceva. După 3 seturi din meciul de deschidere (VCM Piatra Neamţ – CSM Bucureşti), devenise tot mai greu de suportat năduşeala.

Şi un detaliu important, neluat în seamă: accesul auto la sală este un dezastru. „Specialiştilor” locali în sensuri giratorii şi sensuri unice nemaivăzute nu le-a trecut prin cap să lăţească şoseaua şi să prevadă – pe sensul dinspre oraş – o bandă suplimentară, cu cedează trecerea, pentru a vira la stînga fără să blochezi tot traficul rutier!

Dacă vreţi un detaliu "neimportant", reţineţi că din cabinele pentru presă, cocoţate sub acoperiş pe nişte umilitoare scări metalice în spirală, un ziarist de înălţime medie vede mai puţin de jumătate din terenul de joc. Eu sînt un pic mai înalt.

Mai multe fotografii, în Mesagerul

Cu Mircea Dinescu, despre film şi bucătărie boierească

Scriitor, publicist, vedetă de televiziune, om de afaceri, bucătar și promotor al bucătăriei românești, revoluționar și om-spectacol greu de concurat, Mircea Dinescu a onorat reluarea Tîrgului de Carte "Libris" de la Piatra Neamț cu o președinție, versuri, cîntece, vin și voie bună.

Cine-a avut de pus întrebări, a primit răspunsuri. Este și cazul meu, desigur.

Multe trăznăi am văzut pe piaţa noastră culturală, dar una mai frumoasă decît „Festivalul degustătorilor de film şi artă culinară” de la Cetate, patronat de dumneavoastră, nu m-a uns aşa tare la inimă. De unde asocierea asta?

Păi, în primul rînd, eu sînt – ca să zic aşa – un profesionist nu numai al literaturii, dar şi al bucătăriei. Eu am crescut la grădina bunicului meu, care era mare grădinar profesionist şi acolo am început să gătesc de la 5 ani. Eu sînt obsedat să reabilitez bucătăria românească – este mediocru expusă în toate restaurantele cu specific românesc, care trebuie să recunoaştem că sînt absolut mediocre. Bucătăria ţine de cultura unei naţii şi românii ar merita mai mult din acest punct de vedere. Acolo, la Cetate, pe maul Dunării, eu experimentez tot felul de reţete boiereşti şi m-am gîndit să combin aceste poveşti. Iniţial m-am gîndit numai la filme de-astea legate de gastronomie şi pe urmă am zis să lărgesc paleta. Şi a pornit o aventură, aşa, din senin. Succesul este uriaş pentru cei care participă - mă gîndesc la cineaşti, la actori – într-o chestie relaxantă, cu mîncare bună, cu băutură bună, cu ideea că în fiecare zi gătim altceva. Dacă-s file nemţeşti, gătim nemţeşte, dacă-s filme ceheşti – ceheşte...

Dacă-i un film coreean?...

Gătim şi în... limba coreeană.

 

                   Mircea Dinescu se pregătește să publice o carte de bucate

Cam scumpă bucătăria dumneavoastră, cam mari  preţurile la bucătăria lui Dinescu. Toamna trecută, la Grădina Verona, în Bucureşti, m-aţi lăsat fără bani. Plătim marca sau calitatea?

În primul rînd, calitatea. Că-s numai lucruri de-astea Bio. Pe urmă, la mine sarmalele-s făcute cu carne de viţel şi de gîscă, fierte-n vin. Păi, cînd pui la o oală de-aia cu 50 de kile de vin, chiar dacă se evaporă şi rămîne numai savoarea, intră-n preţ.

Oricum, o să scot o carte de bucate în toamna asta, spre iarnă.

Cum i-aţi păcălit pe cei de la Consiliul Naţional al Cinematografie să dea şi ei un ban la festival?

Păi, anul trecut n-au dat şi au văzut ce succes a avut. Am depus acolo, la o comisie, proiectul pentru anul ăsta şi au dat bani. Nu cred că i-am păcălit, din contră. O să facem festivalul în fiecare an şi din an în an îl înşurubăm mai bine.

Pentru alte întîmplări de la "Libris 2011", mai căutați și aici

Dăscălescu, dealul, filmul

După ce joi şi-a luat în "Mesagerul de Neamţ" perdaful căutat cu lumînarea, descoperind la gazetă ce tare-i filmul de închidere al festivalului "Filmul de Piatra", regizorului de film Andrei Dăscălescu i s-a aprins felinarul camerei de filmat şi a dat la toată presa locală cîteva date despre documentarul-vedetă "Life in a Day". (Nu, Andrei, nu se traduce "O zi din viaţă", keep walking!)

Ceva tot i-a scăpat! Regizorul Kevin Macdonald (foto dreapta) are şi un Oscar personal, cîştigat în 2000, pentru documentarul de lung-metraj "O zi din septembrie". Ceva cu Munchen, 1972, Jocuri Olimpice şi terorişti. Ce să faci, e greu tare cînd îţi pui camera de filmat pe schiuri şi o iei la deal, la început de toamnă!...

Update pe dos: Tocmai ce-a intrat și povestea de bază - Tupeu 2 în 1 - pe siteul ziarului.