Ne-am obişnuit cu intervenţiile
televizate de la Cotroceni ale preşedintelui. Ne-am obişnuit să nu fie crezut
nici când are dreptate. Situaţia, din registrul „Aşa-i trebuie!”, ilustrează de
minune starea sufletească reală a poporului, unul sătul de demagogia,
făţărnicia şi abuzurile administrate de bocii, de băsiştii neresemnaţi cu eliminarea
de pe firmament, urmată de gararea pe linia de aşteptarea a unei promise
întâlniri cu rigorile legii. Văzând că-i merge cât de cât, Băsescu nu se
sfiişte să amestece argumente solide cu aprecieri aiuritoare. Seamănă a jocuri otrăvite
de cuvinte, isonul fiindu-i ţinut cu promptitudine de „organili” consacrate de
manipulare şi intoxicare. S-a spus, de pildă, cum că, prin proaspetele
modificări cu dedicaţie aduse Codului Penal, scapă de griji clientela şi cei
înregimentaţi în USL. Că de acelaşi regim ar ajunge să beneficieze cunoscuţii
bandiţii arondaţi PDL, nu se pomeneşte. S-au emis şi alte gogomănii, însă nimic
nu întrece faza cu funcţionarii publici. De unde până unde sunt funcţionari
publici preşedintele, parlamentarii şi prestatorii de profesii liberale?
Băsescu şi „organili” s-or fi gândit la funcţii publice, la serviciu public,
ceea ce este altceva, dar au evitat cu talent să elimine confuziile. Ridicolul
preluării şi dezvoltării temei la comandă, nu doare, nu generează ruşine.
 |
| I se spune Aiurelia... |
Manevrele de acest
gen, lipsa durerilor şi mai cu seamă imunitatea la ruşine sunt valabile de sus
până-n teritoriu, în acest sezon tulbure, indiferent de culoarea politică. În
acest sens, o dovadă a fost scoasă recent pe piaţă de primăria nepereche de la
Piatra Neamţ. Molipsită parcă de aroganţa fără limite a administraţiei Pinalti,
Aurelia Simionică, viceprimar PSD, a găsit o soluţie pentru colectarea
boschetarilor din oraş şi depunerea lor într-un adăpost specializat. Se va face
prin implicarea asociaţiilor de proprietari. Inutil să-i spui madamei că
asociaţiile nu i se subordonează. Inutil să-i desenezi schema de atribuţii
legale a aparatului propriu, plătit să gestioneze inclusiv drama boschetarilor.
Mai rău, se face a nu observa că e vorba de aceleaşi asociaţii care, când se
plâng la primărie – cu necazuri ce merg de la probleme curente la jaful cu
reabilitarea termică a blocurilor – sunt trimise la plimbare. A luat-o gura pe
dinainte? Posibil, dar îi pasă cuiva? E de mirare că nu ne pune să adunăm
maidanezii, însă nu e timpul pierdut.
De fapt, în cazul ei
e vorba de-o constanţă în acţiune. Are sau n-are treabă, odată cu retragerea
primarului într-un plan discret, Simionică îşi dă cu părerea despre absolut
orice, mai puţin chestiunile grave, cele bine dosite, multe dintre ele penale,
ale administrării a ce-a rămas dintr-o urbe cândva înfloritoare. Ea ştie că
trebuie să ia faţa altora dând din gură. Îi merge de minune, visează la o
carieră pe măsură.
Unii se vor grăbi să comenteze că legătura dintre Băsescu şi Simionică e
puţin forţată. Absolut deloc. La fel cum urmărim, indiferent de temă, zicerile
preşedintele, ar trebui să luăm seama, poate cu mai multă atenţie, la ce vorbe
ne serveşte personajul din primărie. Că pietreanul nu ia seama, nu e absolut
deloc o noutate, e deja o... tradiţie în care-i bine rătăcit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu