Nu
mai ține cu tăcerea, una (și) autoimpusă luni de zile pe fondul sentimentului
apăsător de inutilitate a cuvintelor nepotrivite cu ordinea de partid și de
stat din Iohannistan! Tăcerea s-a epuizat. Altfel, trăind noi în țara lui „Asta
e!”, n-ar urma decât pasul (pre)fatal spre resemnarea supremă. Adică resemnarea
în fața resemnării.
„A
fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, declama pretinsul deținător al inexistentei funcții de șef de stat pe 4 noiembrie
2015, referindu-se la Guvernul Ponta.
A
fost nevoie să ardă de vii oameni nevinovați la Piatra Neamț pentru ca prea
puțini să regăsească originea răului decisiv care a condus la distrugerea Spitalului
Județean de Urgență și a sănătății „supușilor” lui Iohannis din Neamț. E vorba
despre ce semnalam (degeaba), sub semnătură, în primăvară.
Principalii
doi actori politici au ocolit aproape cu... sfințenie cel mai grav subiect,
care era cazul să țină capul de afiș: includerea
Spitalului Județean de Urgență pe lista unităților suport. Fără nicio
exagerare și în deplin respect față de dreptul la viață, alta era soarta
alegerilor. Și a spitalului, și a sănătății. Nu e nicio confidență, știa tot
nemțeanul că spitalul județean este o bombă cu ceas. Din primăvară, ceasul s-a
dat peste cap.
Cele
publicate pe 7 aprilie, într-un material atent documentat (Misterele spitalului din Piatra Neamțrăsună cu jale!... )
răsună și astăzi, cam la fel de inutil, însă cu jale întărită. Mergând la
esență, din seria de ordine de ministru, semnate de secretarul de stat Horațiu
Moldovan sub domnia lui Nelu Tătaru Vodă de la Huși, afla poporul, aflau și
politrucii atinși de demagogie incurabilă (indiferent de partid) următoarele: „Într-o primă etapă se recomandă ca
spitalele de suport să nu fie reprezentate de spitalele importante de
urgență din zonă, care pot asigura asistența medicală pentru celelalte
urgențe medico-chirurgicale (...)”. Poftiți la lectură neplăcută din anexa primului ordin, cel din 28 martie, publicat în Monitorul Oficial pe
31. Subliniam cum în comunicatul oficial remis de Ministerul Sănătății în
aceeași zi, sub presiunea stării de urgență, dispărea recomandarea și se afirma
fără echivoc: „spitalele de suport
desemnate reprezintă unități sanitare fără importanță de urgență”.
Ordinul nr. 533 e înlocuit repede, pe 3 aprilie, cu ordinul cu nr. 555. Era mură-n gură pentru oricine nu suferea de restrângerea capacității
înțelegere și judecată: și noul act arăta că spitalul pietrean nu avea ce căuta
ca spital de suport!
■ Întrebări cu mască și fără mască
Obligatorie
devine încă o (re)aducere aminte, chit că răsar voci dezarticulate punând
eticheta de subiect depășit. Nu este. „Lista cu spitale de suport pentru
pacienții COVID-19 pozitiv care necesită tratament și pentru patologii
specifice (ex. afecțiuni cardiace, ortopedice etc)” a fost elaborată „în colaborare cu autoritățile
administrației publice locale, pe baza analizei la nivel local a capacităților
de îngrijire a pacienților”. Așa a comunicat ministerul.
În
cazul nostru răspunderea e trimisă cu subiect, predicat și conținut la
Consiliul județean, în calitate de pădure (sau junglă) tutelară.
Dacă
nu era amestecat, nu a colaborat, nu a analizat, oare de ce aprigul Arsene,
atlet suplu al apărării dragilor nemțeni prin „Fapte, nu vorbe!”, perfecționat
la locul de muncă în a trage din orice poziție în „leprele galbene”, nu a
reacționat instantaneu?
La varianta
inițială, cu suportul asigurat de Spitalul Municipal de Urgență Roman s-a referit
cam din greșeală, printre primii, însuși dr. Iosif Koseghi, eternizat ca faraon
în fruntea Colegiului Medicilor Neamț. Într-o clipă, nu mai știa unde să-și
ascundă limba. Recent, sub pavăza anonimatului, s-au atins din nou detaliile –
altfel cunoscute câtorva fruntași ai alegerilor locale de la Piatra Neamț –
despre intervenția politică pentru cruțarea municipalului romașcan și
sacrificarea județeanului pietrean, dimpreună cu sănătatea întregului județ,
prin subțierea criminală a accesului la îngrijiri medicale calificate.
Săptămâna
trecută, în contextul nenorocirii de la ATI, cercetarea adevărului avea să fie
impulsionată de unde nu te aștepți. Senatorul Titus Corlățean (PSD) a explicat la
Antena 3, la oră de mare audiență, operațiunea marca PNL Roman prin care „suportul”
s-a mutat la Piatra Neamț. A urmat apariția lui Ionel Arsene, în emisiunea lui
Marius Tucă, numai că el n-a dezvoltat subiectul. Interesant este că avea la
îndemână cel puțin un argument forte, datat 17 iunie a.c. În acea zi este
înregistrată adresa nr. 12.828 a CJ Neamț, semnată de el și trimisă ministrului
Nelu de la Huși, personaj dezvăluit în primăvară, printre altele, ca uzurpator
„calificat” al fostului ministru vizionar, dr. Victor Costache.
Cerea
hotărât ridicarea statutului de suport COVID al SJU cu argumentele descrise public
din 7 aprilie. Mai puțin spre deloc cunoscut publicului e un demers al
doctorului Silviu Verzea. Solicitase ministerului precizări oficiale în
legătură cu accesul pacienților non-COVID în spital de pe 26 mai, la puține
zile după ce fusese numit manager interimar!!! Altă minte, alt caracter. Ca
informație bonus, absolventul de medicină militară era considerat din prima ca soluție
de criză, nu să pierdem timp prețios cu Toader Mocanu, vestitul prefect Toderaș
din Epoca Pinalti.
Direcția
Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică răspundea în două zile, prin
DSP Neamț, de unde adresa ajunge la spital abia pe 4 iunie, fără să clarifice
ceva.
Anterior
adresei din 17 iunie, găsim o zicere apăsată din ziua de 10 despre revenirea
spitalului la activitatea pe care nici Raed Arafat nu ne lămurește cât a fost
de interzisă ori în ce măsură era imposibil de desfășurat. Arsene cerea
„leprelor galbene” pe Facebook, în stilu-i consacrat, să redeschidă spitalul,
că mor oamenii din lipsă de asistență medicală. Mediatizarea s-a rostogolit în
presa de București. Un exemplu este Flux24 .
La
drept vorbind, Arsene putea șterge lejer podelele din aprilie cu Mugur
Cozmanciuc, la pachet cu cvartetul-minune Eugen Țapu, Laurențiu Leoreanu, George
Lazăr & Firăstrău Jr. din cuibul de la Roman. Nu trebuia să dovedească abuzul
operat de „penelepre” pe scurtătură, direct la minister. Îi erau suficiente actele
oficiale și efectele lesne de anticipat. În paralel, nu-l oprea nimeni să iasă
cu pieptul dezgolit în fața spitalului și să coordoneze contestarea în instanță
a ordinului de ministru. Sau îl oprea riscul de a ostiliza inclusiv voturile
romașcane pe care miza?
S-o
luăm invers. Dacă sacrificarea SJU Piatra Neamț – repet, într-un total dispreț
față de dreptul la viață al nemțenilor - s-ar fi decis cu bună știință, din
prostia sau neglijența șefului CJ Neamț, de ce au tăcut cuvioșii peneliști,
ăștia de se pretind tămăduitorii ciumei roșii ? Se oferea, de asemenea, o șansă
vocalului prefect Lazăr, cel deseori lăsat singurel în confruntările de cuvinte
cu Arsene, să puncteze politic, buciumând respectul și devotamentul pentru apărarea
sănătății și vieții, cum sună refrenul de partid și de stat. A tăcut, i-a
convenit, doar e din Roman.
Municipalul
romașcan a ajuns flenduri din punct de vedere al asistenței medicale. Era de
așteptat. De așteptat era și ca drujba sănătății județene, Firăstrău cel tare-n
tată, prefect și deputatul Leoreanu, să facă fix ce face. (Aporpo de-un apropo,
merge linia de gardă pe Cardiologie de la spitalul din Roman? Dacă Firăstrău
cel mic nu știe pe de rost, să-l întrebe cu încredere pe Firăstrău cel mare,
reputat cardiolog, personalitate certificată drept ambasador nemțean la rușinea
aia de gală politizată îngrozitor de PSD în 2018.)
Jocul
de-a speranța cu așa-zisa redeschidere a SJU, confiscată și anunțată triumfal în
vesela zi de 13 iulie, a licărit puțin. Apoi s-a stins.
Natural
ori printr-o manevră de genul cezarienei, se
naște concluzia unei adevărate conspirații – sub forma frăției sau uniunii
județene a cooperativelor politice - din care a rezultat un atentat la sănătate.
Faptele coroborate cu efectele nu conduc la altă explicație logică. A mormăi
despre o simplă erupție de prostie și iresponsabilitate echivalează cu a vorbi
prin somn. Prin somnul minții.
Indiferent
dacă vizăm guwernerii în funcțiune sau predecesorii PeSeDei de varii rituri, se
vede ce înseamnă să nu ai un politician pietrean influent în arcul puterii. Nu
e niciunul, de leac, în stare să reacționeze dur și rațional pe frontul
apărării comunității sale, să aibă stofă de erou. Acolo, de ochii lumii, ca în
cooperația politică, nimic altceva decât un partid unic răsfirat.
■ Observații dincolo de măști
Cum-necum,
spitalul – adică bomba cu ceas - mișca, rezolva probleme importante înainte de
a fi aruncat la COVID. Supraviețuia și supraviețuiam (de nevoie) într-o
simbioză cu jaful organizat, episoadele de prostituție medicală, alte porcării,
alături de devotamentul fantastic al atâtor cadre medicale anonime, la braț cu
cele cunoscute și iubite, în față cărora merită să bați pas de defilare.
Din păcate,
manipularea și intoxicare îndrumă publicul să plaseze toate relele în contul
PSD. Primim în continuare lecții și indicații inumane de la cine s-a adăpat din
seva fetidă al PDL, captată și parfumată fără scrupule de către PNL. Mare noroc
că nu mai candidează Nuți Udrea, s-o scoată deputat peneliștii romașcani de
azi.
Primii
chemați să protesteze alături de victime, să denunțe cu voce de tunet
compromiterea în forță a actului medical, erau și sunt eroii locali în alb. N-am
apucat, nu apucăm.
Ca o
culme pe dos este înființarea în urmă cu trei ani, din drag nespus de sănătate,
a unui Consiliu Consultativ „ca structură fără personalitate juridică, care va
funcționa pe baza dialogului structurat în ceea ce privește implementarea și
monitorizarea politicilor publice în domeniul sanitar la nivel județean”. Mărturii
sunt din belșug pe internet. Temeiul stă în Hotărârea de Consiliu județean nr.
9 din 31 ianuarie 2017. Sănătatea e la articolul 6 și are regulament de ordine
și funcționare, prezentat în anexa hotărârii. Alte cinci consilii sunt dedicate
tineretului, oamenilor de afaceri, turismului, educației și culturii.
În
martie același an, în fruntea consiliului „albinos” este ales pentru un mandat
de șase luni, reînnoibil, însuși faraonul Iosif Koszeghi . Era de-o expresivitate rară în poze, alături de Ionel Arsene, la fel ca în martie
2016 lângă Mugur Cozmanciuc, când se trâmbița că eternizatul de la Colegiul
Medicilor candidează la alegerile locale din 5 iunie și îl așteaptă conducerea
„impunătoarei” comisii de sănătate a partidului. Cozmanciucisme. Înțelegerea cu
PNL s-a stins în liniște. Dar unde e consiliul, cum a dispărut? Pe pagina oficială de internet a CJ nu figurează.
Ocazional,
din rândul jucătorilor politici non-PSD și non-PNL, indiferent de gradul real
de „suport” acordat acestor organizații, s-au scărpinat câțiva de spitalul județean
cât să bifeze preocuparea. Excepție notabilă, un singur pietrean profund a
vorbit și vorbește în continuare în cunoștință de cauză, doar că suferă în
privința resurselor de a muta decisiv. Ghinionul principal vine din devotamentul
șefului său de partid, Victor Ponta, față de comandantul suprem Arafat. Ușor de
ghicit, e doctorul Liviu Harbuz, de departe cel mai devotat orașului dintre
toți concurenții la funcția de primar pusă la bătaie prin vot popular după 1992.
De „sâmbătă 14 după vineri 13” încoace, urmărindu-i intervențiile publice, e
imposibil să nu priceapă și ultimii săi denigratori fanatici că are un cap
limpede cât să dea și la alții. Așa-i la noi cu cap-italul de regret... Singurul
care semnala că se apropie de claritatea lui pe teme mari, deloc surprinzător
pentru cunoscători, e Răzvan Cuc de la PSD. Ar fi un subiect separat. Nu de
alta, dar de când în oferta politică de sezon au răsărit „prospăturile” Calista
și Tohăneanu, hulitul Cuc a devenit brusc dezirabil, plus că au tăcut goarnele ce-i
căutau originea la Giurgiu sau București, deși omul e din Bihor, de pe lângă
Beiuș, dacă nu greșesc
.
■ Capcana căutării vinovaților
N-am
să plictisesc acum cu un rezumat sau comentarea dezvăluirilor. Mai este timp. Ofer în continuare completări, nuanțe,
accente și conexiuni, în nota întregului text, text care nu și-a propus sub
nicio o formă să facă vreun serviciu politic. Ba dimpotrivă!
Bunăoară,
de atâtea zile încoace, nu am reținut trimiteri la Regulamentul de ordine și funcționare
a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, aprobat prin Hotărârea de
Consiliu Județean nr. 136 din 30 iunie 2015. Dacă în romașcaneza prefectului și
directorului DSP sună altfel decât în română, au o problemă.
Normal
de anormal deja, nu am reținut nicio aluzie la atribuțiile DSP Neamț. Câteva sunt tari și lămuritoare:
● Evaluează,
coordonează şi monitorizează modul de asigurare a
asistenţei medicale curative şi profilactice din unităţile sanitare din
județul Neamț, luând măsuri pentru asigurarea accesului la asistenţa medicală a
oricărei persoane din raza judeţului.
● Coordonează,
organizează şi evaluează programele naţionale de sănătate ce se derulează în
județul Neamț şi exercită atribuţii specifice de control în sănătatea publică,
prin personalul împuternicit, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
● Coordonează
serviciile de asistenţa medicală din teritoriu, organizează şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamităţi,
epidemii, catastrofe şi alte situaţii deosebite, organizează, coordonează
şi răspunde de pregătirea reţelei sanitare pentru apărare, sub coordonarea
Ministerului Sănătăţii.
● Avizează şi supune aprobării conducerii Ministerului
Sănătăţii propunerile privind structura organizatorică, reorganizarea,
restructurarea, schimbarea
sediului şi a denumirilor unităţilor sanitare din subordinea acestora.
Prin comunicatele și declarațiile lansate la vrăjeală, în „acțiunea
prioritară” de-a pasa răspunderi de la minister și DSP la CJ via DSP, abundă
trimiteri la legi, ordonanțe și hotărâri de guvern. Se selectează și se citează
ce-i înșelător, cu accent pe terminologie, de parcă urgența e exonerarea de
orice răspundere a celor conectați la actul guvernamental.
Abil invocată, fiindcă impresionează conținutul, este Ordonanța de urgență nr. 162 din
12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 808 din 3 decembrie 2008.
E despre transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de
Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale. Originea
e în vremea lui Popescu Tăriceanu – premier și Nicolăescu – ministru. A suferit
atâtea modificări de-a lungul anilor că faci un simpozion. Ai nevoie de ghid,
de translatori. La origine era despre ceva, anume un proiect-pilot și s-a ajuns
la altceva, după includerea spitalelor de urgență (în 2010) în capitolul despre
asistența medicală în unitățile sanitare cu paturi. Oricum, ce cade în sarcina
DSP nu se volatilizează.
E păcat de omis în context o enormitate cu aromă
prezidențială și cu lipici la publicul înspăimântat de pandemie. În elanul de a
se pune și ce n-a făcut în cârca ciumei naționale, se impută PSD legislația din
sănătate. Legea de bază e adoptată de fapt în 2006, când la timona ministerului
se afla „nevinovatul” contabil Eugen Nicolăescu, lider marcant al PNL. Modificări
în neștire au adus toți. Ce a girat Iohannis în domeniu, după 2014, se
pomenește discret, pe ici, pe colo. Trebuie uitată o asemenea nepotrivire, cum trebuie
uitat ce gingaș se mișca el pe lângă Mircea Geoană și PeeSeeDee, în 2009, ca să
fie prim-ministru.
Țopăind pe culmile tâmpeniei, pe seama responsabilităților
din sectorul ATI s-au slobozit alte minciuni și prostii perfecte pentru a
prinde la lume. Cu sau fără ce clămpănește Iohannis și ce ordine fată mintea
lui Arafat, reglementările în vigoare spun altceva.
O piesă esențială, ordinul nr. 5/2020 ,
stabilește socotelile cu „aprobarea modului de administrare, finanțare și
implementare a acțiunilor prioritare pentru monitorizarea, tratamentul și
îngrijirea pacienților critici din secțiile ATI adulți/ copii și terapie intensivă
nou-născuți”. A văzut lumină în Monitorul Oficial pe 10 ianuarie și-i în
sarcina ministrului Sănătății. Programul național destinat pacienților critici
e la minister, nu la autoritățile locale, nu la PeeSeeDee. Tătaru, iar nu
Arsene, trebuia să ceară instantaneu paturi și echipamente disponibile de la
spitalul de campanie Lețcani. La ceas de noapte, în fața unității sanitare cu
numărul 52 din lista celor prinse în AP-ATI, Don Nelu a ales să vorbească gura
fără el, dând cu vinovăția în noi.
În
ideea că orice-i posibil în România, pe calea ei distopică, atârnă înfiorător
conferința de presă susținută de Reales pe 28 octombrie. Întrebat direct, în
condițiile raportării la acel moment a peste 5.000 de teste pozitive zilnic, pe
cine consideră „că se face vinovat
pentru acest lucru” și dacă „Guvernul
are vreo responsabilitate”, dezvoltatorul dezbinării naționale a spus că „ceea ce s-a putut face s-a făcut”,
completând cu „nu cred că trebuie să
căutăm acum vinovați”. Cinism în cea mai pură manifestare! Conform
așteptărilor, a fost insuficient tamponat.
 |
| Memorialul Sighet: Ce-au făcut români românilor... |
După
nenorocirea din secția de Anestezie și Terapie Intensivă, nu văd cine să riște
pariuri pe competenta căutare a vinovaților, atât în profunzime, cât și în
ansamblul lor. Spectacolul declarațiilor și acuzațiilor publice nu este deplorabil
– e de-a dreptul degradant. Se încadrează perfect în tabloul de țară, unde
anticorupția s-a înrădăcinat strâmb ca un business înfloritor.
O
rază nefirească de lumină de ne-au adus ca din Cer uluitoarele Oana Gheorghiu
și Carmen Uscatu de la „Dăruiește viață”. L-au tuflit pe Arsene cu spitalul de
campanie de la Lețcani de n-a simțit. Să devină oare acest episod un exemplu de
bune practici? Hazardant de dat cu părerea. Cooperatorii din politică nu
vor ezita să facă încă un front unit în fața cui îi tulbură în străfundul
intereselor și dependențelor comune. Filmul vieții și-l fac singuri. Singurii
care refuză să priceapă ce rol joacă sunt nemțenii. O fac pe sănătatea, pe
viața lor.
