marți, 23 februarie 2021

Cărările Dezuitării

 Motto: „Ca să-ți dai seama de nivelul culturii generale a unei nații, trebuie să vezi ce idoli are.” (Mihai Eminescu)

Dacă nu ați remarcat, 14 februarie s-a consumat, la Piatra Neamț, în pace și liniște deplină, în amplu acord și aliniere cu efectele infocalipsei mondiale. Amintirea nenorocirii de la Secția ATI a Spitalului Județean de Urgență, din urmă cu trei luni de zile, nu mai stârnește un praf de emoție publică. O idee remarcabil de proastă ar fi să iei o cameră de filmat, un microfon și să întrebi pe stradă poporul pașnic pietrean câți oameni au murit arși de vii și câți pe urmă. Furia și tulburarea primelor zile s-au stins cam odată cu ultimele lumânări și candele puse pe scările spitalului.
(Sursă foto: Grup WhatsApp)

Sporadic, prin presă au apărut aminitiri, trimiteri, frânturi de informații utile. E mai mult decât nimic. După datina locului, publicului îi sunt administrate și diverse „considerații” amețitoare ca substitut prostesc ori ticălos de date oficiale sau puncte de vedere eminamente tehnice.

Bunăoară, explozia s-ar trage mai nou de la un ventilator, nu de la un injectomat în flăcări, așa cum decretase pe 15 noiembrie dimineața, la o televizuină națională de știri, răposatul boss răpus de COVID-19 al Colegiului Medicilor Neamț. Dr. Iosif Koszeghi intervenise cu suplețe operativă în rol dublu de zvoner și răspândac calificat. La drept vorbind, nu era o surpriză din partea sa. În realitate, seringa automată în cauză funcționează cu curenți mici și ia sigur foc dac-o stropești cu benzină. Gulguta, însă, și-a făcut datoria.

Un alt exemplu întunecat de crasă inducere în eroare, unul cu... priză (fără contact de protecție, poftim!) la nemțeanul mediu statistic, constă în clămpănelile afectuoase pe seama instalațiilor electrice și a consumatorilor alimentați la prizele unui salon ATI. În anul de grație 2021 se face fără urmă de jenă un talmeș-balmeș din echipamente și aparataj electric, aparate electrice și dispozitive medicale, bașca instrumentele de supraveghere și control, toate alimentate din circuite mai mult sau mai puțin separate, într-un mediu bine oxigenat. Cum reacțiile corective din partea specialiștilor autorizați lipsesc, devine o curată aventură să te trezești discutând contra... curentului din postura de independent. Asta și din motiv că, în falimentarul municipiu nepereche, implementarea și consacrarea enormităților este naturală. Avem antecedente.

Un episod sinistru, consumat în toamna lui 2018, este definitoriu pentru efectele muncii de intoxicare și manipulare, susținută de o generoasă contribuție a statului paralel din/ prin presă. Au fost atunci o explozie și un incendiu într-un apartament de bloc, incident care a stârnit valuri de simpatie și sprijin în favoarea victimei, în realitate un sinucigaș. Trecând peste gluma proastă cu furtunul de la aragaz, consemnat a-și fi pierdut proprietățile fizico-chimice cât să nu se spună clar că fusese tăiat, trebuie reamintită premiera mondială prematur și necinstit uitată: la Piatra Neamț se inventase gazul metan care se scurge pe sub ușă înainte a face bum!

Stau acum românii de la poale de Ceahlău și, fără scânteie de împotrivire, se uită la cele două saloane ATI sigilate în noiembrie 2020, din ordinul teribilului procuror poreclit Elodiu. Marius Iacob, pentru cine a uitat, e fix acel „parchetar” profund koveșist căruia prin tărtăcuța personală (aia de-i blochează accesul ploii în gât!) îi trecuse ideea de-a goli Lacul Vidraru de vreo 465 milioane mc de apă ca s-o caute pe Elodia Ghinescu.

Pe Elodiu nu-l întreabă nimeni de sănătate, nu-l caută nimeni de un abuz grosolan și zădărnicirea combaterii bolilor prin blocarea saloanelor. Oare câți își dau seama că, dacă saloanele erau repuse repede în... circuit, le aveam gata dotate cu aparatură extrem de performantă. Formidabilul pietrean Dan Ostahie, președintele fondator al Grupului Altex, anunțase încă din seara nenorocirii că va acoperi integral toate costurile. Da, da, s-a știut – știa personal inclusiv ministrul Nelu de la Huși - și nu s-a comentat decât târziu, după comunicatul oficial al companiei. Ce-i drept, în seara nenorocirii nu-i răspundea lui Ostahie la telefon nimeni dintre fruntașii autorităților județene. Drept pentru care, din disperare, a transmis mesajul mai întâi pe canale private. Pentru rigoare, primul telefon l-a dat la ora 20:53. 

Deodată, discuțiile despre curioasa secție ATI externă spitalului se impun a fi reconsiderate. Tare mi-i să nu ne încurcăm în containere și dotări, pe fundal de clopote. Nu-s de bun augur, poate nu s-a uitat decesul preconizat din timp al trâmbițatului centru de radioterapie oncologică, cel anunțat a fi clădit tot lângă biserica din curte. 

În aceste condiții, este de toată jena timida redescoperire a atentatului la sănătatea publică, săvârșit în primăvara trecută prin criminala trecere peste noapte a SJU Piatra-Neamț în categoria de spitale suport COVID, consacrată de ordinul de ministru semnat de secretarul de stat Horațiu Moldovan de la Ministerul Sănătății. Subiectul era predestinat să răstoarne cu totul rezultatele celor două simulacre de alegeri, cu mascaradele de campanii electorale aferente. Uniunea Județeană a Cooperativelor Politice a lucrat însă perfect în favoarea Grupului de la Roman și împotriva dreptului nostru la viață. Actul administrativ putea fi contestat cu sorți de izbândă în instanța de judecată, mai ales că nu avea acoperire în însăși expunerea de motive justificative. N-a fost cazul. Clasa conducătoare, la braț cu opoziția cooperatistă, n-a dat doi bani pe sănătatea și viața nemțenilor. Societate civilă reală n-avem, alți lideri providențiali nici atât. Lumea medicală, cu excepția câtorva voci stinghere, repede acoperite, a tăcut. Iar vocile victimelor au fost izolate, apoi ignorate.

O nouă trimitere la articolele documentate, scrise anul trecut degeaba, nu are rost. Ofer în schimb o veche mărturie specială, una la îndemâna celor care cad în sevraj în lipsă de Facebook. Este un link spre Planul Alb  publicat de dr. Victor Costache, fostul ministru al Sănătății, pe 29 martie. Acest Plan strategic privind creșterea etapizată a capacității de răspuns a spitalelor din România la epidemia de COVID 19, elaborat de Task Force al Ministerului Sănătății – atenție mare, vă rog! – în perioada 20 ianuarie – 25 martie 2020, arată când abia și în ce condiții ca de război ar fi trebuit expuse spitalele județene de urgență. Inutil de reamintit că primii obligați să strige erau managerul spitalului și șeful Direcției de Sănătate Publică. Cu Toderaș Mocanu, fost prefect pinaltoid de tristă amintire, și Radu Firăstrău, zis Drujba Sănătății, parcă siamez al prefectului Lazăr, reprezentând Grupul de la Roman, n-am avut absolut nicio șansă.

Dezuitarea, cuvântul inventat în titlu, vine ca un omagiu adus lui Nichita Stănescu și poemului Dezîmblânzirea, recent repus în calea uitării printr-o recitare sensibilă a Oanei Pellea. Nu de alta, dar când se împlinea o lună de la dezastrul din spital, țara întreagă a uitat și de Nichita, și de Amza, și de acel decembrie negru din 1983, nu doar de misteriosul 14 decembrie 1989 de la Iași și Revoluția Română.

Dacă uităm, nu ne lecuim în veci. Lesne de înțeles cum prea puțini și-au amintit poezia Ardea spitalul , una veche de peste 60 de ani, din vremea de debut a lui Nichita:  

Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte!...
...Ardea spitalul cu bolnavi cu tot
Şi flăcările sfârâiau în cărnuri
Râs alb cutremurat de savaot.

Ce râs, ce râs mă străbătu azi-noapte!
Ce râs de ziduri prăbuşite
Strivind sub ele urlete, clipite
Şi razele căzute ale lunii.

Şi luna... cum mai fulguia azi-noapte
Pe străzile pierdute-adânc în vis...
Şi cum mai fulguia pe cărnurile aspre!
Desfrâu de flăcări şi de vis ucis.

Ce flăcări prăvaleau azi noapte
râs fremătat şi alb şi savaot...
Ardeau, ardeau puroaiele azi noapte,
ardea spitalul, cu bolnavi cu tot.

Terapia de dezuitare nu se focalizează exclusiv pe sănătate, dar poate începe de aici, chiar prin exemplul nemțenilor. Mai departe, românii toți, dacă vor, dacă le pasă, pot arăta că au înțeles ce-a însemnat, ce-au pățit ultimul an trăit în Iohannistan, sub asuprirea Comandantului Arafat, cel bine gardat de streinopiteci și rafilopați (termeni împrumutați de la radicalul doctor ieșean Răzvan Constantinescu, altfel de loc din Roman), plus orbanienii fără număr, fără număr. Veritabila execuție a românilor, dovedită la rigoare de o conștiință națională singulară, în persoana profesorului și avocatului Gheorghe Piperea, este în plină desfășurare. Dacă n-o oprim noi, nu ne ajută nimeni, ba dimpotrivă.

Insistând pe Piatra-Neamț, pentru a ilustra cum se trage în popor din toate pozițiile, dezuitarea ar trebui zorită de isprăvile primarului Andrei Carabelea. Dacă pe Mugur Cozmanciuc sau Florin Hozoc (individul ăla care umbla cu plasma vopsită) îi încadrăm fără ezitare ca pui de Fenechiu, nu văd de ce Carabelea n-ar fi pui de Pinalti. Și e mai mult decât atât - el s-a șlefuit căutând sensuri civice de folos personal printr-un ONG cu numele predestinat de Sens Civic, după care s-a rafinat, la alegerile parlamentare din 2016, în lupta contra PNL alături de cea mai mare deziluzie politică a ultimilor 30 de ani pe meleaguri nemțene, Tianu Burduja. Au luptat așa de eficient încât au lăsat PeNeLee Neamț fără un mandat de deputat, spre bucuria lui Ionel Arsene. Asta, evident, pentru cine a uitat.

Ei bine, după ce n-a priceput nimic util din raidul în Țara lui Bolojan, la Oradea, puiul de... 11 m ne agasează cu tot felul de tâmpenii botezate a fi priorități fundamentale. Nu ne-ar spune cinstit în ce a constat operațiunea de predare-primire încheiată cu fostul primar Chitic nici să-l pedepsești, de pildă, să împădurească de unul singur râpa de pe Cozla, cea poreclită pârtie de schi. Sau să termine odată cu bancurile legate de rentabilizarea telegoalei (licență @ Silviu Alupei) care plimbă aer de la gară în vârf de deal și invers. Ori să curețe focarele de infecție răspândite sub patronajul teribilului fost viceprimar Bobo Gavrilescu, cunoscute oficial ca puncte de colectare selectivă a deșeurilor menajere.

Nu, în loc să se ocupe de enormitățile și alte porcării de anvergură moștenite, sau de golănii rafinate ce (nu) sar în ochi, în genul prea puțin cunoscutei participări a primăriei la înșelarea unei firme de bună credință, care a luat de bun un acord de funcționare anterior pentru o terasă din Zona Zero, în buricul târgului, vizavi de Casa de Cultură, Carabelea ne dă în cap cu mobilitatea urbană. Asta, eventual, ca să uităm și de Kaufland-ul care funcționa din plin fără acord de funcționare. Golănia cu contestarea suspendării activității e ca și cum un medic ar contesta suspendarea dreptului de liberă practică, deși el nu are nici diplomă de medic.

De parcă uitarea ar avea efecte similare unei para-imunități de turmă, nici de-al dracului nu s-ar uita cineva pe denunțarea afacerii, publicată în Mesagerul de Neamț încă din martie 2018! Sub marginalul Șperla Moldovei, explicam ce sărea atunci în ochi, respectiv cum vin Sensurile fără sens și Fenta cu pasajul dispărut din Centru
Sigur, dacă onor cetățenilor din Țara lui Andrei le face plăcere să fie luați de proști și de ăștia care s-au jurat că ne eliberează de PeSeDee, nu e indicat să te opui. A le deschide ochii asupra reîncălzitului atentat împotriva orașului, la fel ca în cazul Sănătății, riscă să se transforme într-un demers desăvârșit de nesănătos.

 

 

marți, 24 noiembrie 2020

Ediția 2020 a atentatului împotriva sănătății „supușilor” din Neamț arată altfel de cum se spune

Nu mai ține cu tăcerea, una (și) autoimpusă luni de zile pe fondul sentimentului apăsător de inutilitate a cuvintelor nepotrivite cu ordinea de partid și de stat din Iohannistan! Tăcerea s-a epuizat. Altfel, trăind noi în țara lui „Asta e!”, n-ar urma decât pasul (pre)fatal spre resemnarea supremă. Adică resemnarea în fața resemnării.
„A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă”, declama pretinsul deținător al inexistentei funcții de șef de stat pe 4 noiembrie 2015, referindu-se la Guvernul Ponta.
A fost nevoie să ardă de vii oameni nevinovați la Piatra Neamț pentru ca prea puțini să regăsească originea răului decisiv care a condus la distrugerea Spitalului Județean de Urgență și a sănătății „supușilor” lui Iohannis din Neamț. E vorba despre ce semnalam (degeaba), sub semnătură, în primăvară.
 După datină, inegalabilul și inconfundabilul județ Neamț, cu accent pe Piatra Neamț, a continuat să doarmă în suferința lui. Alegerile locale s-au consumat pe fondul unei campanii excelând (la vedere) în prosteală pe față și manipulare de joasă speță. Pe lângă aceste trăsături clasicizate, o a treia a lăsat urme cumplite.
Principalii doi actori politici au ocolit aproape cu... sfințenie cel mai grav subiect, care era cazul să țină capul de afiș: includerea Spitalului Județean de Urgență pe lista unităților suport. Fără nicio exagerare și în deplin respect față de dreptul la viață, alta era soarta alegerilor. Și a spitalului, și a sănătății. Nu e nicio confidență, știa tot nemțeanul că spitalul județean este o bombă cu ceas. Din primăvară, ceasul s-a dat peste cap.
Cele publicate pe 7 aprilie, într-un material atent documentat (Misterele spitalului din Piatra Neamțrăsună cu jale!... ) răsună și astăzi, cam la fel de inutil, însă cu jale întărită. Mergând la esență, din seria de ordine de ministru, semnate de secretarul de stat Horațiu Moldovan sub domnia lui Nelu Tătaru Vodă de la Huși, afla poporul, aflau și politrucii atinși de demagogie incurabilă (indiferent de partid) următoarele: „Într-o primă etapă se recomandă ca spitalele de suport să nu fie reprezentate de spitalele importante de urgență din zonă, care pot asigura asistența medicală pentru celelalte urgențe medico-chirurgicale (...)”. Poftiți la lectură neplăcută  din anexa primului ordin, cel din 28 martie, publicat în Monitorul Oficial pe 31. Subliniam cum în comunicatul oficial remis de Ministerul Sănătății în aceeași zi, sub presiunea stării de urgență, dispărea recomandarea și se afirma fără echivoc: „spitalele de suport desemnate reprezintă unități sanitare fără importanță de urgență. Ordinul nr. 533 e înlocuit repede, pe 3 aprilie, cu ordinul cu nr. 555. Era mură-n gură pentru oricine nu suferea de restrângerea capacității înțelegere și judecată: și noul act arăta că spitalul pietrean nu avea ce căuta ca spital de suport!

■ Întrebări cu mască și fără mască
Obligatorie devine încă o (re)aducere aminte, chit că răsar voci dezarticulate punând eticheta de subiect depășit. Nu este. „Lista cu spitale de suport pentru pacienții COVID-19 pozitiv care necesită tratament și pentru patologii specifice (ex. afecțiuni cardiace, ortopedice etc)” a fost elaborată „în colaborare cu autoritățile administrației publice locale, pe baza analizei la nivel local a capacităților de îngrijire a pacienților”. Așa a comunicat  ministerul.
În cazul nostru răspunderea e trimisă cu subiect, predicat și conținut la Consiliul județean, în calitate de pădure (sau junglă) tutelară.
Dacă nu era amestecat, nu a colaborat, nu a analizat, oare de ce aprigul Arsene, atlet suplu al apărării dragilor nemțeni prin „Fapte, nu vorbe!”, perfecționat la locul de muncă în a trage din orice poziție în „leprele galbene”, nu a reacționat instantaneu?
La varianta inițială, cu suportul asigurat de Spitalul Municipal de Urgență Roman s-a referit cam din greșeală, printre primii, însuși dr. Iosif Koseghi, eternizat ca faraon în fruntea Colegiului Medicilor Neamț. Într-o clipă, nu mai știa unde să-și ascundă limba. Recent, sub pavăza anonimatului, s-au atins din nou detaliile – altfel cunoscute câtorva fruntași ai alegerilor locale de la Piatra Neamț – despre intervenția politică pentru cruțarea municipalului romașcan și sacrificarea județeanului pietrean, dimpreună cu sănătatea întregului județ, prin subțierea criminală a accesului la îngrijiri medicale calificate.
Săptămâna trecută, în contextul nenorocirii de la ATI, cercetarea adevărului avea să fie impulsionată de unde nu te aștepți. Senatorul Titus Corlățean (PSD) a explicat la Antena 3, la oră de mare audiență, operațiunea marca PNL Roman prin care „suportul” s-a mutat la Piatra Neamț. A urmat apariția lui Ionel Arsene, în emisiunea lui Marius Tucă, numai că el n-a dezvoltat subiectul. Interesant este că avea la îndemână cel puțin un argument forte, datat 17 iunie a.c. În acea zi este înregistrată adresa nr. 12.828 a CJ Neamț, semnată de el și trimisă ministrului Nelu de la Huși, personaj dezvăluit în primăvară, printre altele, ca uzurpator „calificat” al fostului ministru vizionar, dr. Victor Costache.


Cerea hotărât ridicarea statutului de suport COVID al SJU cu argumentele descrise public din 7 aprilie. Mai puțin spre deloc cunoscut publicului e un demers al doctorului Silviu Verzea. Solicitase ministerului precizări oficiale în legătură cu accesul pacienților non-COVID în spital de pe 26 mai, la puține zile după ce fusese numit manager interimar!!! Altă minte, alt caracter. Ca informație bonus, absolventul de medicină militară era considerat din prima ca soluție de criză, nu să pierdem timp prețios cu Toader Mocanu, vestitul prefect Toderaș din Epoca Pinalti.
Direcția Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică răspundea în două zile, prin DSP Neamț, de unde adresa ajunge la spital abia pe 4 iunie, fără să clarifice ceva.
Anterior adresei din 17 iunie, găsim o zicere apăsată din ziua de 10 despre revenirea spitalului la activitatea pe care nici Raed Arafat nu ne lămurește cât a fost de interzisă ori în ce măsură era imposibil de desfășurat. Arsene cerea „leprelor galbene” pe Facebook, în stilu-i consacrat, să redeschidă spitalul, că mor oamenii din lipsă de asistență medicală. Mediatizarea s-a rostogolit în presa de București. Un exemplu este Flux24 .

La drept vorbind, Arsene putea șterge lejer podelele din aprilie cu Mugur Cozmanciuc, la pachet cu cvartetul-minune Eugen Țapu, Laurențiu Leoreanu, George Lazăr & Firăstrău Jr. din cuibul de la Roman. Nu trebuia să dovedească abuzul operat de „penelepre” pe scurtătură, direct la minister. Îi erau suficiente actele oficiale și efectele lesne de anticipat. În paralel, nu-l oprea nimeni să iasă cu pieptul dezgolit în fața spitalului și să coordoneze contestarea în instanță a ordinului de ministru. Sau îl oprea riscul de a ostiliza inclusiv voturile romașcane pe care miza?
S-o luăm invers. Dacă sacrificarea SJU Piatra Neamț – repet, într-un total dispreț față de dreptul la viață al nemțenilor - s-ar fi decis cu bună știință, din prostia sau neglijența șefului CJ Neamț, de ce au tăcut cuvioșii peneliști, ăștia de se pretind tămăduitorii ciumei roșii ? Se oferea, de asemenea, o șansă vocalului prefect Lazăr, cel deseori lăsat singurel în confruntările de cuvinte cu Arsene, să puncteze politic, buciumând respectul și devotamentul pentru apărarea sănătății și vieții, cum sună refrenul de partid și de stat. A tăcut, i-a convenit, doar e din Roman.
Municipalul romașcan a ajuns flenduri din punct de vedere al asistenței medicale. Era de așteptat. De așteptat era și ca drujba sănătății județene, Firăstrău cel tare-n tată, prefect și deputatul Leoreanu, să facă fix ce face. (Aporpo de-un apropo, merge linia de gardă pe Cardiologie de la spitalul din Roman? Dacă Firăstrău cel mic nu știe pe de rost, să-l întrebe cu încredere pe Firăstrău cel mare, reputat cardiolog, personalitate certificată drept ambasador nemțean la rușinea aia de gală politizată îngrozitor de PSD în 2018.)
Jocul de-a speranța cu așa-zisa redeschidere a SJU, confiscată și anunțată triumfal în vesela zi de 13 iulie, a licărit puțin. Apoi s-a stins.
Natural ori printr-o manevră de genul cezarienei, se naște concluzia unei adevărate conspirații – sub forma frăției sau uniunii județene a cooperativelor politice - din care a rezultat un atentat la sănătate. Faptele coroborate cu efectele nu conduc la altă explicație logică. A mormăi despre o simplă erupție de prostie și iresponsabilitate echivalează cu a vorbi prin somn. Prin somnul minții.
Indiferent dacă vizăm guwernerii în funcțiune sau predecesorii PeSeDei de varii rituri, se vede ce înseamnă să nu ai un politician pietrean influent în arcul puterii. Nu e niciunul, de leac, în stare să reacționeze dur și rațional pe frontul apărării comunității sale, să aibă stofă de erou. Acolo, de ochii lumii, ca în cooperația politică, nimic altceva decât un partid unic răsfirat.

■ Observații dincolo de măști
Cum-necum, spitalul – adică bomba cu ceas - mișca, rezolva probleme importante înainte de a fi aruncat la COVID. Supraviețuia și supraviețuiam (de nevoie) într-o simbioză cu jaful organizat, episoadele de prostituție medicală, alte porcării, alături de devotamentul fantastic al atâtor cadre medicale anonime, la braț cu cele cunoscute și iubite, în față cărora merită să bați pas de defilare.
Din păcate, manipularea și intoxicare îndrumă publicul să plaseze toate relele în contul PSD. Primim în continuare lecții și indicații inumane de la cine s-a adăpat din seva fetidă al PDL, captată și parfumată fără scrupule de către PNL. Mare noroc că nu mai candidează Nuți Udrea, s-o scoată deputat peneliștii romașcani de azi.
Primii chemați să protesteze alături de victime, să denunțe cu voce de tunet compromiterea în forță a actului medical, erau și sunt eroii locali în alb. N-am apucat, nu apucăm.
Ca o culme pe dos este înființarea în urmă cu trei ani, din drag nespus de sănătate, a unui Consiliu Consultativ „ca structură fără personalitate juridică, care va funcționa pe baza dialogului structurat în ceea ce privește implementarea și monitorizarea politicilor publice în domeniul sanitar la nivel județean”. Mărturii sunt din belșug pe internet. Temeiul stă în Hotărârea de Consiliu județean nr. 9 din 31 ianuarie 2017. Sănătatea e la articolul 6 și are regulament de ordine și funcționare, prezentat în anexa hotărârii. Alte cinci consilii sunt dedicate tineretului, oamenilor de afaceri, turismului, educației și culturii.
În martie același an, în fruntea consiliului „albinos” este ales pentru un mandat de șase luni, reînnoibil, însuși faraonul Iosif Koszeghi . Era de-o expresivitate rară în poze, alături de Ionel Arsene, la fel ca în martie 2016 lângă Mugur Cozmanciuc, când se trâmbița că eternizatul de la Colegiul Medicilor candidează la alegerile locale din 5 iunie și îl așteaptă conducerea „impunătoarei” comisii de sănătate a partidului. Cozmanciucisme. Înțelegerea cu PNL s-a stins în liniște. Dar unde e consiliul, cum a dispărut? Pe pagina oficială de internet a CJ nu figurează.
Ocazional, din rândul jucătorilor politici non-PSD și non-PNL, indiferent de gradul real de „suport” acordat acestor organizații, s-au scărpinat câțiva de spitalul județean cât să bifeze preocuparea. Excepție notabilă, un singur pietrean profund a vorbit și vorbește în continuare în cunoștință de cauză, doar că suferă în privința resurselor de a muta decisiv. Ghinionul principal vine din devotamentul șefului său de partid, Victor Ponta, față de comandantul suprem Arafat. Ușor de ghicit, e doctorul Liviu Harbuz, de departe cel mai devotat orașului dintre toți concurenții la funcția de primar pusă la bătaie prin vot popular după 1992. De „sâmbătă 14 după vineri 13” încoace, urmărindu-i intervențiile publice, e imposibil să nu priceapă și ultimii săi denigratori fanatici că are un cap limpede cât să dea și la alții. Așa-i la noi cu cap-italul de regret... Singurul care semnala că se apropie de claritatea lui pe teme mari, deloc surprinzător pentru cunoscători, e Răzvan Cuc de la PSD. Ar fi un subiect separat. Nu de alta, dar de când în oferta politică de sezon au răsărit „prospăturile” Calista și Tohăneanu, hulitul Cuc a devenit brusc dezirabil, plus că au tăcut goarnele ce-i căutau originea la Giurgiu sau București, deși omul e din Bihor, de pe lângă Beiuș, dacă nu greșesc
.
■ Capcana căutării vinovaților
N-am să plictisesc acum cu un rezumat sau comentarea dezvăluirilor. Mai este timp. Ofer în continuare completări, nuanțe, accente și conexiuni, în nota întregului text, text care nu și-a propus sub nicio o formă să facă vreun serviciu politic. Ba dimpotrivă! 
Bunăoară, de atâtea zile încoace, nu am reținut trimiteri la Regulamentul de ordine și funcționare a Spitalului Județean de Urgență Piatra Neamț, aprobat prin Hotărârea de Consiliu Județean nr. 136 din 30 iunie 2015. Dacă în romașcaneza prefectului și directorului DSP sună altfel decât în română, au o problemă.
Normal de anormal deja, nu am reținut nicio aluzie la atribuțiile DSP Neamț. Câteva sunt tari și lămuritoare:
Evaluează, coordonează şi monitorizează modul de asigurare a asistenţei medicale curative şi profilactice din unităţile sanitare din județul Neamț, luând măsuri pentru asigurarea accesului la asistenţa medicală a oricărei persoane din raza judeţului.
Coordonează, organizează şi evaluează programele naţionale de sănătate ce se derulează în județul Neamț şi exercită atribuţii specifice de control în sănătatea publică, prin personalul împuternicit, cu aprobarea Ministerului Sănătăţii.
Coordonează serviciile de asistenţa medicală din teritoriu, organizează şi coordonează asistenţa medicală în caz de calamităţi, epidemii, catastrofe şi alte situaţii deosebite, organizează, coordonează şi răspunde de pregătirea reţelei sanitare pentru apărare, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii.
Avizează şi supune aprobării conducerii Ministerului Sănătăţii propunerile privind structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului şi a denumirilor unităţilor sanitare din subordinea acestora.
Prin comunicatele și declarațiile lansate la vrăjeală, în „acțiunea prioritară” de-a pasa răspunderi de la minister și DSP la CJ via DSP, abundă trimiteri la legi, ordonanțe și hotărâri de guvern. Se selectează și se citează ce-i înșelător, cu accent pe terminologie, de parcă urgența e exonerarea de orice răspundere a celor conectați la actul guvernamental.
Abil invocată, fiindcă impresionează conținutul, este Ordonanța de urgență nr. 162  din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 808 din 3 decembrie 2008. E despre transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale. Originea e în vremea lui Popescu Tăriceanu – premier și Nicolăescu – ministru. A suferit atâtea modificări de-a lungul anilor că faci un simpozion. Ai nevoie de ghid, de translatori. La origine era despre ceva, anume un proiect-pilot și s-a ajuns la altceva, după includerea spitalelor de urgență (în 2010) în capitolul despre asistența medicală în unitățile sanitare cu paturi. Oricum, ce cade în sarcina DSP nu se volatilizează.
E păcat de omis în context o enormitate cu aromă prezidențială și cu lipici la publicul înspăimântat de pandemie. În elanul de a se pune și ce n-a făcut în cârca ciumei naționale, se impută PSD legislația din sănătate. Legea de bază e adoptată de fapt în 2006, când la timona ministerului se afla „nevinovatul” contabil Eugen Nicolăescu, lider marcant al PNL. Modificări în neștire au adus toți. Ce a girat Iohannis în domeniu, după 2014, se pomenește discret, pe ici, pe colo. Trebuie uitată o asemenea nepotrivire, cum trebuie uitat ce gingaș se mișca el pe lângă Mircea Geoană și PeeSeeDee, în 2009, ca să fie prim-ministru.
Țopăind pe culmile tâmpeniei, pe seama responsabilităților din sectorul ATI s-au slobozit alte minciuni și prostii perfecte pentru a prinde la lume. Cu sau fără ce clămpănește Iohannis și ce ordine fată mintea lui Arafat, reglementările în vigoare spun altceva.
O piesă esențială, ordinul nr. 5/2020 , stabilește socotelile cu „aprobarea modului de administrare, finanțare și implementare a acțiunilor prioritare pentru monitorizarea, tratamentul și îngrijirea pacienților critici din secțiile ATI adulți/ copii și terapie intensivă nou-născuți”. A văzut lumină în Monitorul Oficial pe 10 ianuarie și-i în sarcina ministrului Sănătății. Programul național destinat pacienților critici e la minister, nu la autoritățile locale, nu la PeeSeeDee. Tătaru, iar nu Arsene, trebuia să ceară instantaneu paturi și echipamente disponibile de la spitalul de campanie Lețcani. La ceas de noapte, în fața unității sanitare cu numărul 52 din lista celor prinse în AP-ATI, Don Nelu a ales să vorbească gura fără el, dând cu vinovăția în noi.
În ideea că orice-i posibil în România, pe calea ei distopică, atârnă înfiorător conferința de presă susținută de Reales pe 28 octombrie. Întrebat direct, în condițiile raportării la acel moment a peste 5.000 de teste pozitive zilnic, pe cine consideră „că se face vinovat pentru acest lucru” și dacă „Guvernul are vreo responsabilitate”, dezvoltatorul dezbinării naționale a spus că „ceea ce s-a putut face s-a făcut”, completând cu „nu cred că trebuie să căutăm acum vinovați”. Cinism în cea mai pură manifestare! Conform așteptărilor, a fost insuficient tamponat.
Memorialul Sighet: Ce-au făcut români românilor...
După nenorocirea din secția de Anestezie și Terapie Intensivă, nu văd cine să riște pariuri pe competenta căutare a vinovaților, atât în profunzime, cât și în ansamblul lor. Spectacolul declarațiilor și acuzațiilor publice nu este deplorabil – e de-a dreptul degradant. Se încadrează perfect în tabloul de țară, unde anticorupția s-a înrădăcinat strâmb ca un business înfloritor.
O rază nefirească de lumină de ne-au adus ca din Cer uluitoarele Oana Gheorghiu și Carmen Uscatu de la „Dăruiește viață”. L-au tuflit pe Arsene cu spitalul de campanie de la Lețcani de n-a simțit. Să devină oare acest episod un exemplu de bune practici? Hazardant de dat cu părerea. Cooperatorii din politică nu vor ezita să facă încă un front unit în fața cui îi tulbură în străfundul intereselor și dependențelor comune. Filmul vieții și-l fac singuri. Singurii care refuză să priceapă ce rol joacă sunt nemțenii. O fac pe sănătatea, pe viața lor.

marți, 16 iunie 2020

Când răzbunarea pentru patimile COVID-19 vine de la Bruxelles. Cu politicieni români muți, în recital nevăzut



O știre difuzată miraculos de AGERPRES, în seara zilei de 11 iunie, a trecut aproape neobservată, de parcă agenția națională de presă ar fi un site obscur dedat la fake news. Pe cale de consecință, guwernerii și în special echipa de șoc ce-i are ca exponenți pe Arafat, Tătaru, Vela și Rafila (cu Streinu Cercel trecut pentru moment în rezervă ascunsă) au fost scutiți de explicații și comentarii „științifice”.
Joia trecută, Parlamentul European (PE) a acceptat poziția Comisiei Europene (CE) conform căreia COVID-19 reprezintă doar un risc mediu pentru lucrători, ceea ce le va permite angajatorilor să aplice la locul de muncă măsuri de securitate mai puțin stringente și mai puțin costisitoare față de situația în care ar fi fost o amenințare de nivel ridicat, se arată în deschiderea știrii de 426 cuvinte. Pe o scară de la 1 la 4, Comisia a clasificat noul coronavirus în categoria a treia de risc pentru angajați.
Propunerea curajoasă pornește de la Directiva europeană 2000/54/EC a Parlamentului și Consiliului din 18 septembrie 2000 privind expunerea lucrătorilor față de riscul expunerii la agenți biologici la locul de muncă. E cunoscută ca Directiva Agenți Biologici. Stabilește că „un agent biologic din grupa a treia de risc, cum a fost clasificat noul coronavirus de către CE, poate provoca boli grave și poate reprezenta un pericol semnificativ pentru angajați, dar în general pentru acesta există profilaxie și un tratament eficace disponibil”. În schimb, se subliniază în știre, un agent biologic din grupa a patra presupune „un risc ridicat de răspândire în comunitate” și pentru acesta nu există profilaxie sau un tratament eficace disponibil. (Ca să nu fie discuții, știrea originală se află la locul ei, pe portalul oficial al PE.)
Este cel puțin uimitor cum în România scormonitorii europeniști fanatici, euroscepticii atenți sau iute vărsătorii de proteste și atitudini civice tac grămadă. Guwernerii ne-au mâncat zilele din grijă pentru „sănătate și viață” într-un dispreț total față de drepurile și libertățile fundamentale, invocând agresiv de des recomandări și îndrumări internaționale fără greutate legală. Economia reală a ajuns la cheremul unor incompetenți și ticăloși dovediți prin faptele lor. Nu mai înșir acum celelalte „minuni” cunoscute și suferite. Dar nu am reținut ca membrii corpului expediționar de eurodeputați români să fi fost... jigniți ori să ne jignească măcar c-o aluzie la subiect.
Victoria repurtată de Comisarul european pentru locuri de muncă și drepturi sociale, Nicolas Schmit (Luxemburg), conține multe semnificații și ar fi un mare-mare păcat să nu fie punctate câteva.
Inițial, s-a încercat blocarea propunerii printr-o moțiune în Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (EMPL) din PE. În urma unor negocieri înțelepte, moțiunea a căzut la vot cu 35 voturi împotrivă, 15 pentru și 5 abțineri. Decizia CE este în vigoare, Directiva va fi amendată fără întârziere pe baza noii experiențe dobândite sub dominația pandemiei, iar statele membre au obligația să o implementeze până pe 24 noiembrie a.c. E directivă, asta chiar e obligatorie și la București! N-o suspendă ordonanțele lui Arafat, n-o cercetează Curtea Constituțională. Altfel spus, e un bine cu de-a sila în toată regula.
În al doilea rând, în EMPL, dacă nu știați, activează – desigur, cu aleasă cinste și profund patriotism – următorii cetățeni români: Dragoș Pîslaru (Renew Europe/ PLUS România) și Eugen Tomac (PPE/ PMP), ca membri titulari, alături de supleanții Corina Crețu (S&D/ PRO România), Gheorghe Falcă (PPE/ PNL) și Cristian Ghinea (Renew Europe/ USR). Dragii de ei, parcă a tunat și i-a adunat! Le-ați auzit gura? S-a stârnit vreo dezbatere adecvată însemnătății și urmării evenimentului asupra economiei din Blocul comunitar? Dacă mi-a scăpat ceva, într-o clipă pun scuzele pe masă.
O altă semnificație trimite la esența jocurilor reale din PE. Degeaba scrie frumos la carte și se reamintește la vreme de euroalegeri că Parlamentul e vocea popoarelor – acolo contează grupurile politice supranaționale. Schmit, înainte de a reprezenta Marele Ducat în Colegiul Comisarilor, câștigase anul trecut singurul mandat al Partidului Muncitoresc Socialist, ceea ce l-a afiliat Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&D). În calitate de membru al CE, citez din manualul de funcționare, își exercită funcția în deplină independență, în interesul general al Uniunii și nu poate cere sau primi instrucțiuni de la niciun guvern sau alt organism extern. Mai departe, Comisia, care acționează sub conducerea președintelui, este responsabilă colectiv în fața Parlamentului. Un comisar talentat știe cu siguranță, în context general, în interesul Uniunii, ce are de făcut. În situația de față, sub presiunea pachetelor financiare promise statelor membre, devine fundamental de urgentă ajustarea temeiului legal comunitar. În interesul Uniunii. Nu de alta, dar birocrații și politicienii de la Bruxelles, deși recunoscuți ca huiduibili aproape la orice oră, se țin de proceduri. Ei nu se inspiră de la guwernerii care au uitat să decreteze mai întâi starea de epidemie și apoi să articuleze poporul cu ordonanțe militare semnate de un civil. Ei nu riscă să se confrunte cu ardoarea și argumentele unui Gheorghe Piperea de anvergură comunitară după ce, încercând să rescrie solidaritatea în metru strâmb, puțin a lipsit să lege Uniunea de gard.
În fine, în afara semnificațiilor, o observație. Din cabinetul comisarului Schmit face parte o consilieră româncă de toată cinstea, Eugenia Dumitriu-Segnana. Absolventă a Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, a urmat studii juridice la București. Are în palmares o experiență importantă în cadrul Departamentului juridic al Comisiei Europene și a făcut parte din echipa condusă de Michel Barnier pentru negocierea Brexit. Era să prindă o poziție de reprezentare superioară la nivel de tribunal european, în 2016, dar nu s-a potrivit cu interesele vestitei „justițioloage” prematur uitate pe nume Raluca Prună. O trimitere la jungla eronat poreclită „mass-media mainstream”, în frunte cu de-ho-hontologii experți în a inventa exclusivități „pi sursi” de la portari, bagajiști, cameriste și chelneri, este garantat intenționată.
Fără doar și poate, subiectul cu categoria de risc mediu și Directiva Agenți Biologici n-are cum fi ignorat cu totul date fiind fondul și efectele economice pozitive așteptate. Vom vedea ce răstălmăciri fabrică ai noștri. Vestea bună pentru moment – fiindcă există totuși o astfel de veste – este că practicanții fruntași de gargară politică n-au scos capul și pieptul în față ca să-și atribuie merite personale și de partid pentru această răzbunare istorică. Cine știe, poate n-au înțeles-o...

miercuri, 10 iunie 2020

Capăt de drum – ori pentru Iohannis și Orban, ori pentru noi!


 Motto: „Poți abandona totul, exceptând nevoia de a înțelege”. (Virgiliu)

Din câte am citit și auzit, din câte am și scris în marja avertismentelor și îndoielilor argumentate de când sarscovdoiul ne-a întors pe dos, dor adânc cele ignorate parcă dinadins. Includ aici subiecte mari, strategice, care au trăit preț de câteva ceasuri sau o zi, două. Corespundeau îngrijorărilor întemeiate ale românilor din țară, numai că în condițiile noii ordini instituite în stat nu s-au „calificat” pentru atenția cuvenită. Privind în urmă, măcar oamenii cu mintea acasă, de felul lor străini de docilitate, ar trebui să nu ezite și să facă minimul efort de-a înțelege întreaga grozăvie a nenorocitei aplicații politico-administrative implementate de guwerneri, în frunte cu Iohannis de Sibiu, Orban de Brașov și Comandantul suprem Arafat de la Siria.
Un stimulent decisiv pentru efortul enunțat ni l-a servit cel afectuos poreclit Sparanghel Vodă. Odată cu sesizarea Curții Consituționale în legătură cu Legea pentru declararea zilei de 4 iunie drept Ziua Tratatului de la Trianon, s-ar cuveni să cadă în dizgrația românilor din țară și de pretutindeni.

■ Mărirea și decăderea diversiunii, ediția 2020
Trei la număr sunt factorii de a căror prezență concomitentă este nevoie pentru reușita unei diversiuni. E vorba de ignoranța publicului, de adevăruri prezentate parțial astfel încât să deschidă calea speculațiilor și de o stare emoțională ușor de excitat pe tema abordată. Au fost amintiți insistent, nu dezvoltați cât se impunea, pornind – ce coincidență!... - de la violenta reprezentație prezidențială în chestiunea Ținutului Secuiesc.
Latura pur civilă a diversiunii, extrasă din manual și dicționar, înseamnă încercarea de schimbare a cursului unei acțiuni, de a abate intențiile, gândurile, demersurile sau planurile cuiva prin crearea unor false probleme. Încărcătura politică standard e dată de distragerea atenției de la problemele adevărate ale vieții publice. Imediat ce aruncăm o privire spre sensul militar, lucrurile se complică brusc. De partea cealaltă a frontului se află obligatoriu un inamic. În cazul nostru, risipa considerabilă de muniție din arsenalul manipulării și intoxicării nu a funcționat în favoarea „manevrei” lui Iohannis. Obsedat de eradicarea PSD, transformase însuși poporul român în inamic lovit în plin de inducerea în eroare.
Vestea minunată e că nesperat de mulți au înțeles combinația. Nu era nimic ascuns, jucătorii politici cunoșteau în detaliu parcursul real de respingere a proiectului de lege antinațională. Combinagii încercau, în funcție de caracter, minte și interese, să maximizeze profitul propriu, întinzând capcane adversarilor. Fără a invoca o inspirație de la autorul Eneidei, poetul antic Virgiliu, am constatat că nevoia de a înțelege a refuzat să moară. O încurajare dramtică se născuse din noianul de reguli și restricții prost dispuse și înmiit mai prost administrate.
Emoția inițială s-a consumat repede, cu intensitate, în felurite expresii și manifestări de izvor politico-maniacal. Pozițiile critic-raționale, exemplare pe fond și în particular, erau adumbrite în acele zile, dar au ieșit întărite.
■ Exercițiu de traducere în limba română
Recurgerea la tema naționalistă denota în primul rând o disperare cumplită a președintelui, la acel moment. Discursul apocaliptic din 29 aprilie, așa cum sesizase la cald Ion M. Ioniță de la Adevărul, corespundea fricii de meritata suspendare din funcție. De când a-nceput a ne călca în picioare cu ambiția de-a fabrica (peste rând) un parlament pe deplin subordonat, împreună cu fostul liberal Ludovic Orban, parcă o caută în miezul zilei c-un reflector de noapte împrumutat de la Comandamentul de Apărare Antiaeriană a Teritoriului de odinioară.
O dovadă imbatabilă a disperării stă în procedeul de pălitură aplicat fidelilor săi susținători udemeriști și, prin patronii lor budapestani, familiei politice pan-europene introduse cu de-a sila în viața noastră. Acolooo, între populăroșii „ioropeni” nemaipomenit de creștini, sociali și democrați, realesul din noiembrie 2019 interpretează magistral rolul de momâie. Pe sensul lipsei de onoare față de binefăcători, îl concurează pe Traian Băsescu. El, nu alt prezident, presta memorabil la ceas de vară, hăhăind cu virtuozitate, îndatoritor, alături de popa Tokes și Orbanul celălalt, cu ocazia taberelor de instrucție politică separatistă și însămânțat iredentism, organizate în scumpa Românie. A uitat de usturoiul mâncat, gura-i miroase a altceva, astăzi lovește și el.
Ambiția „vitejilor și drepților” urmași ai hunilor migratori de a comemora centenarul Tratatului de la Trianon, cu zgomot amplu, transfrontalier și revanșard, o știa inclusiv ultimul gherțoi de pe firmamentul politic. Oricum vopsești ambiția, factor de risc la adresa siguranței naționale se cheamă.
Despre contramăsuri înțelepte vorbea aproape de unul singur, prin 2018, distinsul diplomat Cristian Diaconescu. Pe-atunci, dacă nu ați uitat, cel pe care îl consider în continuare unul dintre cei mai buni președinți de țară pe care nu i-am avut l-a provocat pe Iohannis să dovedească „respectul și recunoașterea” acordate de partenerului strategic special, aducându-l pe Donald Trump la Alba Iulia. Reamintesc și finalul marcat în august 2019: una bucată șapcă. Inscripționată cu „Make Romania Great Again”. (Pentru 8,99 $ obiectul, plus 15,16 $ curieratul, amazon.com ți-o trimite acasă, în România, pe aia cu America.)
Ce era așa de greu de înțeles pentru dezonoranții noștri conducători că erau obligați în fața istoriei și a neamului să pregătească o măreață sărbătorire a Centenarului recunoașterii oficiale a Marii Uniri? Pe 1 decembrie 1918 am declarat copilul, dar certificatul de naștere s-a emis la Trianon pe 4 iunie 1920…
Șansa unei minime bucurii oficiale ne-a surâs tot grație unui diplomat pur-sânge, senatorul Titus Cărlățean (PSD). Împreună cu colegul Șerban Nicolae (na, surpriză!) a înregistrat pe 27 iunie 2019 proiectul de lege cu Trianonul nostru. Pe 16 octombrie este adoptat de Senat, după ce pe 10 căzuse Guvernul Dăncilă, iar pe 28 ajunge la Camera Deputaților. Din 4 noiembrie Ludovic Orban se mută cu locul de muncă la Palatul Victoria, consumăm alegeri prezidențiale, începe demența cu anticipatele, vine pandemia. Traseul parlamentar greoi al actului devenit Legea 459/2019 se încheie pe 13 mai, în prezența a 281 deputați, cu 235 voturi „pentru”, 21 contra și 25 abțineri. Pe 19 mai e trimisă la promulgare. Peste o săptămână, într-o marți când „oamenii sunt sparți”, aterizează în vizită oficială de o zi un individ pe care amân să-l caracterizez de frica unei amenzi de la numitul Ciaba Astaloș, șeful combaterii discriminării. Musafirului, Peter Szijjarto, ministrul de Externe al Ungariei, i se administrează repede – ca la terapie intensivă – o rație de sfioase pupăciuni auresciene cu parfum de țigară de foi și Lagavulin 16 de la aniversarea Orbanului nostru, din ziua precedentă.
Legea stă în continuare la Cotroceni, promulgarea se amână. Nu-i așa, Sparanghel Vodă duce pe umeri uriașa povară a grijii pentru apărarea Sănătății și Vieții boborului!? Vine și trece Centenarul certificatului de naștere, iar Vodă, căutând parcă o simbolistică sfidătoare, iese fix o zi mai târziu și-i informează pe „dragii români” că legea îi pute a neconstituționalitate. Zicea, printre altele, că are „un caracter pur enunțiativ, fără ca obiectul legii să fie determinat în mod clar”. Ceva-ceva șoptește că „obiectul  legii” e clar românilor. E clar ca și diferența între explozia naționalist-iohanniană din 29 aprilie și esența patriotică a legii pe care, totuși, partidul său marionetă a votat-o.
Presa s-a grăbit să anunțe înregistrarea oficială a sesizării chiar pe 5 iunie, dar Parlamentul reține ziua de 9, aceeași cu reiterarea enervantului îndemn la responsabilitate exclusiv pentru muritorii de rând și anunțarea prelungirii cu fentă a stării de alertă. Așa ne întoarcem la suspendare. Să vedem cine pe cine mai amenință cu deștu’.
Drept este, se spune că semnalizarea cu arătătorul, în special în momente grele, conține semnficații accesibile unor inițiați. Pentru lămuriri, adresați-vă fără încredere la Templu, la frații cu șorțulețe. În această idee, n-o să creadă nimeni că următoarele trei fotografii, altfel reluate cu perseverență pe internet, sunt alese pentru valoarea lor artistică.


Ca „digestiv”, meargă ș'alte două, cu alt gest, în închiderea parantezei foto.

■ Auf Wiedersehen, Herr Werner?   
Am scris despre spectrul suspendării în vederea demiterii de luni bune, dar presa dă Bucale nu are ochi pentru ce se publică în premieră în provincie decât dacă faci parte din „rețele”. Aceeași presă fudulă, de această dată în strânsă conexiune cu pregătirea României, ca pacientă, pentru operația silită de instalare a guwernerilor, n-a vazut anul trecut, la sfârșitul lunii mai, un avertisment asumat sub semnătură la Piatra Neamț: întâia prioritate a PNL, sub înalta dirijare de la Cotroceni, era să pună un Comisar european pe altarul hâd al Partidului Popular European. Ceea ce s-a confirmat.
Am semnalat și o încurcătură nerezolvată până azi. Primul interimar constituțional este președintele Senatului, dar cel de atunci, Titus Corlățean, o persoană calificată să administreze țara, era el însuși interimar. Mai clar, vicepreședinte delegat.
Urmaș, la fel de provizoriu, a intrat Robert Cazanciuc. Singura-i recomandare validă se numește Victor Ponta, ceea ce în mod trațional era suficient să genereze întoarcerea bruscă a capului, scuipatul ferm în sân și cele trei cruci aferente. Socotelile s-au schimbat. Exponentul Tribului Nas Lung acaparează pe zi ce trece – și n-ai ce-i face! - rolul de lider penetrant al Opoziției. N-ar fi deloc șocant să discutăm ca răspoimâne despre o reevaluare extinsă, de nevoie, dar cu o condiție minimă și necesară, stabilită de la început: s-o termine cu jignirea că Raed Arafat e bun de prim-ministru. În România. Nu de alta, dar și-așa se îngroașă cumplita-i factură personalizată plătită de noi, denunțată ca perspectivă pe 24 februarie.
La rând după Cazanciuc e șeful Camerei Deputaților, definitivat pe post cu vot în regulă. Deopotrivă de interesant și important vine observația că PSD, sub Marcel Ciolacu, se reîntâlnește – categoric, nemeritat și preț de o scurtă fereastră favorabilă de timp - cu o parte din șansa istorică ratată imediat după Europarlamentare. S-au arătat incapabili nu atât de modernizare și reformare, ca bază a unei relansări de impact, cât de înțelegere a ce se întâmplă în țară și-n partid. Cea mai limpede dovadă rămâne candidatura Vioricăi Dăncilă la președinție. Se apucă de treabă, le pasă cu adevărat de România, taie coada câinelui din prima? S-or prinde sau învăță de la Călin Popescu Tăriceanu că poți fi o voce puternică în politică și fără argumentul voturilor adunate cândva ori al pompoaselor sondaje de opinie lipsite de valoare reală, la care răspund cu greu 40% din cei chestionați? În ultimele luni, șeful ALDE a dezvoltat exemplul personal. Pur și simplu, s-a lepădat de Călin File de Tristețe, renăscând mai mult decât ca lider liberal coerent, limpede în idei și construcții. E un redutabil editorialist.
Senatul are încă puțin timp să se trezească, să instaleze înainte de a-l descăuna pe Ludovic un șef puternic măcar ca amenințare și înfrânare a comportamentului lui Herr Werner, ca de împroprietărit cu România. Știm, e dovedit cum niște așa ziși magistrați i-au recunoscut forumului etnic pe care l-a condus calitatea de urmaș al unei organizații naziste, Grupul Etnic German, ca să-și tragă un patrimoniu baban la care nu aveau dreptul. Cu toată țara nu se poate.
Dacă PSD, Pro România și ALDE o lungesc cu tocmelile și combinațiile, n-ar fi rău să tacă puțin și să ridice un scut viu în fața presei și gazetarilor necombinați financiar cu guwerneri, până nu le trece prin capul… Comandantului acțiunii să închidă internetul. Sigur, nu avem nici urmă de garanție că alții vor guverna pentru noi, nu pentru ei. Intrigant este că doritorii arată speriați numai la gândul unei riposte de tip mineriadă neopostmodernistă „diseminată” de hașatgiști și rezistarieni, altminteri desăvârșit de tăcuți în disciplina lor în aceste luni. Zice-se din lipsă de comenzi. Ăștia oricum n-au grija costurilor. Nu le pasă de niciun fel că ambiția iohanniană de a dispune de guvern și parlament personal începe să coste enorm prin comparație cu concedierea constituțională a ambițioșilor. Da, da, nu-i de glumit. Ne uităm și la costuri, nu suntem frați cu Câțu.
Avem în față cu certitudine guwerneri marionetă. Au început a insinua otrăvit - prin activiștii dublați de trompetiști, tromboniști și gorniști - că ei și „patronul” ne-au salvat de la moarte. Altfel, un guvern axat pe PSD sigur ne-ar fi exterminat. Bine întreabă execpționalul gazetar Cornel Nistorescu: dacă le ieșea afacerea cu anticipatele, ce făceau cu pandemia, ne mai țineau în casă? Bine și fără folos caută maestrul Gheorghe Piperea documentul de declarare a epidemiei în țară. Bine-i și că, alături de cei doi și Cristian Diaconescu, nu ne-au lăsat singuri în această perioadă gânditori lucizi precum Dan Dungaciu, Petrișor Peiu sau Mircea Coșea. Li se adaugă din oficiu Remus Borza. Eroul de la Hidroelectrica, vigilent de serviciu pe țară ușor cufundat de vreo două luni într-o pauză de atitudine, trebuie grabnic studiat cu atenție sporită în arhiva de pe remusborza.ro. Cu generozitate, ne-a avretizat înaintea tuturor cam cu tot ce ni se întâmplă și ce urmează în termeni de dezastru economic și foamete .
La zi, ne apropiem de un capăt de drum. S-au adunat atâtea de dau pe-afară sub acest Vodă incapabil să unească țara și forțele politice în folosul nostru, la ceas de mare cumpănă. Apără-ne, Doamne, să nu fie primite! Le-om lua încet, pe rând, de la ordonanțe militare date de un civil și ignorarea excepționalilor militari de la Apărarea CBRN (sau NBC, dar garantat cu chimic și bacteriologic, spre știința lui Arafat – n.a.), trecând - vorba doctorului Răzvan Constantinescu de la Iași - prin streinopiteci și rafilopați, până la milioanele de bolnavi cronici nevinovați lăsați să moară în afara spitalelor și un guraliv originar din Piatra Neamț care umblă cu plasma vopsită prin țară.


marți, 28 aprilie 2020

De s-ar exporta prostia...


...Ce liberi am fi! Trimiterea teleghidată la cântecul lui Ioan Gyuri Pascu vine dintr-o răbufnire de căutare, de fapt de regăsire a unei respirații energizante pentru aceste vremuri. Sensibilitatea intrată în adormire, rațiunea întunecată de-un prelung doliu pogorât peste neam strigă și nu se aude după consistentul spirit liber al unicului Gyuri. Cuvintele lui, alături de eternele Necuvinte născute și sfințite de Nichita Sănescu, vibrează c-o sonoritate de dojană desenată de un bisturiu rece ca gheața.

Un alt tărâm (foto: Cristina Pașcu Tulbure - Anglia)
Eliberați-vă preț de câteva clipe de flecăreala asurzitoare și minciunile cotropitoare care ne zdrobesc în regim de concurență neloială cu noul coronavirus, respirați adânc și serviți o rație de libertate:   

Ce liberi am fi
Dacă am ști cum e să fi o frunză,
am ști cîntecul vîntului,
am ști taina pămîntului...
Dacă am ști cum e să fii o floare,
am ști să bem lumina soarelui
și am cunoaște taina lui...

Dacă am ști că răul e doar frica
născută-n mintea omului
am da frîu liber curajului...
Dacă am ști că binele e pacea,
i-am spune minții-n loc să stea
cînd glăsuiește inima

Dacă am ști că sufletele-s una,
am ști că una-s oamenii
și nicio luptă n-ar mai fi...
Dacă am ști cu toții ce-i iubirea,
nicio secundă n-am mai suferi
căci nicio taină n-ar mai fi...

Proba cu orația vine și ea de peste timp, cu înregistrarea din emisiunea „Omul cu chitara” de la TVR, realizată de Ducu Bertzi, altfel un vechi liberal destoinic, pur-sânge autentic precum calul alb de care s-a lepădat Ludovic Orban de tremură mormintele lui Horia Rusu și Dinu Patriciu.
Exportul de prostie, știm, e o iluzie. Cam ca o prabolă hiperbolică, și metaforică pe deasupra. Ne resemnăm, nicio șansă să salvăm balanța de plăți. În termeni de economie de piață, avem supraofertă, dar nu găsim cerere. Unde mai pui că pe dată scoate capul și gura otrăvită vreun guwernerist vioi, unul de-ăla atins în străfunduri de virusul popular european SARS-CoV-PPE. E natural să facă spume zbierând că libera circulație a prostiei nu e reglementată în Uniunea Europeană. Cu grosul mass-media bine ținut în dârlogi și corurile de limbologi odioși în rezervă caldă (mai ceva ca grupurile energetice pe hârtie!), românii cu mintea acasă (nu) vor fi șocați să constate cum prostia a devenit bun național, strategic. Inutil de subliniat eforturile de cultivare a prostiei. Ce agricultură și păduri, ce petrochimie, ce construcții de șosele obișnuite sau autostrăzi și oarece magistrale de irigații, ce IMM-uri și servicii profesionale!? Se cultivă prostia până în susul-susului din prăpastia puterii. Trupa „Sarmalele reci” a descântat-o cu anticipație:
Expunerea de mai sus n-are ambiții de pamflet, eseu ori manifest. E o specie atât de non-publicistică încât fiecare are libertatea să decidă ce e. Tocmai de aceea (sic!) îmi dă târcoale convingerea, una susținută pe credință în oameni și adevăr, că poate fi molipsitoare și merită dezvoltată. Dar repede să fie, înainte ca o poantă de largă răspândire și popularitate să contamineze cele minți vulnerabile, cu imunitate scăzută: prostul nu se mai numește prost, ci inteligent asimptomatic.

miercuri, 22 aprilie 2020

Ionel Arsene se preface că nu-i ars de focul minciunilor


Perseverența în minciună este o trăsătură ilustrativă pentru profesioniștii perfecționați și certificați în minciună. Minciuna le-a devenit a doua natură, de regulă patologică. Explozia națională a minciunilor și cultivarea lor deșănțată, cu precădere de la demararea terorizării cu alegerile parlamentare anticipate, nu de la asaltul epidemic dat de SARS-CoV-2, a asigurat un cadru de expresie diversificată oricărui stăpân sau jupân politico-administrativ din teritoriu. Oricare i-ar fi carnetul de aprtid. O poziție reprezentativă în peisaj e ocupată de Ionel Arsene@PSD. Nu atât ca președinte al CJ Neamț, cât ca lider de facto al Uniunii Județene a Cooperativelor Politice și dezvoltator al Arseniadei multianuale care a subjugat județul. Încă nu-i vine a crede cum se prăbușește cu Sănătatea pe buze. Chiar fără vechile denunțuri, documentări și anchete legate de combinații oribile, toate ignorate sau tratate în bătaie de joc, chiar fără ingerințe din partea DNA și beneficiind de generosul confort-cadru oferit de instanțele tragicomice de judecată, dezastrul din Sănătate îl termină. Dumnezeu nu doarme nici El. E insensibil la mituirea constantă cu bani publici a unor reprezentanți pământeni din biserici și mănăstiri favorizate. Dumnezeu e sensibil la sănătatea oamenilor. Semnul dat e cel cu luarea minților cui e sortit pierzaniei.

„Facem, nu povestim” se traduce prin „Povestim, nu facem”
Ultima ieșire publică a lui Arsene în legătură cu răscântata instalație de diagnosticare moleculară pentru COVID-19 datează de marți, 21 aprilie. Oarecum pașnic, mai potolit prin comparație cu Joia Mare, zicea cum că a fost înștiințat că totul e adus, este complet, sunt teste, personalul dă pe-afară de pregătit ce e, DSP a autorizat, iar primirea unui aviz de la Ministerul Sănătății aștepta intervenția sa providențială la ministru. Se inducea încă o dată ideea că încep analizele. Nu, nu începe nicio analiză pe oameni, cu rezultate oficiale pe oameni.
De la oi să fi luat exemplul?
Până la explicațiile actualizate așteptate, mergem puțin înapoi.
Din martie, înainte de decretarea stării de urgență - când prefectul îl trimitea pe Arsene la plimbare cu achiziția, suspect însă, fără a tranșa decisiv subiectul deși îi erau suficiente trei fraze - reținem o minune. E singura prezentare oficială a structurii liniei de testare și a prețului estimat (600.000 lei), într-un documentat ieșit din SJU Piatra Neamț și datat 13 martie. Prețul final este la secret, furnizorul (SC Elta 90 Medical Research SRL) l-am dezvăluit degeaba.     
În ajun de ziua fondării NATO, când nu bubuise scandalul lăturilor servite pacienților din spital cu titlul de hrană și când megafacerea de partid cu spitalul mobil de la Lețcani (Iași) lua mințile fraierilor, Arsene a comis una grosolană pe Facebook. „Sunt extrem de bucuros deoarece Spitalul Județean de Urgență Piatra Neamț are de astăzi, 3 aprilie, aparatul de testare moleculară real-time PCR!”, scria în deschiderea postării. Anunța că ajunseseră și „testele pentru confirmarea sau infirmarea infecției”, insistând apoi: „De miercuri, 8 aprilie, vor fi făcute primele teste”. A venit 8 aprilie și nu s-a făcut niciun test. Nu aveau cum! Echipamentul era întâi de toate incomplet, asta nu era secret. Că Arsene a știut sau nu, este irelevant. Reținem minciuna odioasă. La fel de odioasă este complicitatea, dacă vreți colaboraționismul abject al celor din spital, de la medici (eroi în halate albe, da?...) la consiliu de administrație și echipă managerială. Toți au știut. Și au tăcut. Era pe 3 aprilie, așadar, ziua despărțirii îndelung amânate de protocaliul Toderaș Mocanu, în locul său pregătindându-se să vină preț de un raid ca manager de spital dr. Florin Apostoae de la Târgu Neamț. Era și ziua ordinului rectificativ privind încadrarea spitalelor, emanat de Ministerul Sănătății sub semnătura aceluiași secretar de Stat Horațiu Moldovan, ca și precedentul. Ordinul nu are legătură cu sacrificarea spitalului nostru despre care am mai scris (degeaba).  
Din postarea cu pricina - fără a insista pe rușinoasele imagini propagandistice ajunse râsul unei țări întregi, cu Arsene pe post de hamal - toarnă efectiv otravă un pasaj elocvent pentru disprețul administrat supușilor: „Din inimă, cu responsabilitate și cu grijă pentru fiecare nemțean, acționăm! Facem, nu povestim”. Am văzut ce-au făcut, dar viețuitorii din Neamț nu semnalează că s-ar sătura nici dacă molima asta mortală, evadată din cele focare neprecizate oficial la timp, lovește acum comunitar, pe nevăzutelea. La nemțeni merge și se lipește de minune sloganul pe dos: povestim, nu facem.
Încheierea intervenției prezidențiale de la ora 14:38 a zilei de 3 aprilie echivalează cu o glazură a nemerniciei: „Grija mea: Nemțenilor mei să nu le lipsească nimic din ce poate salva măcar o viață! Ținta noastră: sănătatea! Nu victime!” Halul în care doctorița Daniela Marcoci, manager interimar de supracriză, a găsit spitalul sub aspectul materialelor de protecție achiziționate, al dotărilor utile, apoi lipsa de organizare și disciplina inexistentă știm precis ce dovedesc. Stați liniștiți, la locurile voastre, nu vă faceți iluzii, ordinea strâmbă a sistemului ticăloșit fără hotare de partid e bine controlată. Încă n-a apărut sau nu s-a născut omul providențial, eventual susținut de o echipă pe măsură, în stare să procedeze la... implementarea unei curățenii totale.

Mărturie cutremurătoare despre sacrificarea „spitalului lui Arsene” pentru interese ascunse publicului
Trec câteva zile. Întâmplător, nimeni nu lămurește afacerea criminală cu desemnarea spitalului nostru în linia de luptă COVID. Din păcate, presa abundă de exprimări iresponsabile în genul „Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ a fost declarat de către Ministerul Sănătăţii ca fiind Spital COVID-19”. O mărturisire istorică – anonimizată, dar certă - din partea unui medic de-al nostru, difuzată de portalul medichub.ro în ziua de 6 aprilie, a fost trecută sub tăcere totală inclusiv de muții „eroi în alb”. Titlul este devastator - SJU Piatra Neamț: Pacienții COVID-19 nu au medicamentele necesare, iar personalul nu are echipamente!  Iată mărtusirea:
„În Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra-Neamţ, sunt peste 100 de pacieţi COVID-19, internaţi şi trataţi în secţia de Boli infecţioase şi la Terapie intensivă, într-un spital care NU este faza 1 sau 2. Mă adresez pe acestă cale cu speranţa că se vor lua măsuri cu privire la situaţia actuală din SJU Piatra-Neamţ şi, astfel, multe vieţi vor putea fi salvate sau cel puţin tratate conform protocolului.
Sublinez faptul că situaţia din SJU Piatra-Neamţ nu este cunoscută în Guvern sau autorităţile aleg să ofere informaţii greşite despre realitatea din spitalele judeţene. Din declaraţiile premierului Victor (desigur, e o figură de stil – n.a.) Orban, din data 01.04.2020, şi ale ministrului sănătăţii Nelu Tătaru, din data de 03.04.2020, înţelegem faptul că toţi pacienţii COVID-19 pozitivi sunt internaţi şi trataţi doar în spitalele de fază 1 şi fază 2. Într-adevăr, aşa ar fi trebuit, conform Ordinului 533 din data de 29.03.2020 sau Ordinului 555 din 03.04.2020, dar, din păcate, acesta nu a fost respectat.
Conform acestui ordin, toţi pacienţii confirmaţi pozitivi în urma testării, trebuie să fie transferaţi la unul din spitalele din faza 1 sau faza 2. Acest lucru nu a fost posibil şi în cazul pacienţilor din SJU Piatra Neamţ, din cauza refuzului constant primit din partea spitalelor desemnate să preia aceşti pacienţi din Iaşi. Medicii din SJU Piatra-Neamţ au fost lăsaţi să se descurce singuri, fără medicaţia necesară tratării acestor pacienţi, fără echipamentele de protecţie şi dotările pentru testare rapidă, de care spitalele din faza 1 şi faza 2 dispun (dotarea acestora fiind prioritizată).
În ultimele zile, în serviciul de Boli infecţioase al SJU Piatra-Neamţ, se aflau în jur de 110 pacienţi, majoritatea COVID-19, dintre care aproape 15 din rândul personalului medical. În fiecare zi, sunt confirmaţi noi medici şi pacienţi, dar rezultatele vin foarte greu de la Iaşi, după 3, 4 zile, în unele cazuri chiar şi după decesul pacienţilor. Secţia de Boli Infecţioase are pacienţi internaţi confirmaţi COVID-19, de mai bine de 3 săptămâni, iar în aceeaşi situaţie se află şi secţia de Terapie Intensivă de la SJU Piatra-Neamţ, care, în acest moment, are aproape toate ventilatoarele ocupate de pacienţi COVID-19. Conform declaraţiilor ministrului Tătaru şi premierului Orban, spitalele suport sunt în pregătire şi nu ar fi trebuit, în această perioadă, să aibă internaţi pacienţi confirmaţi pozitiv. Mai mult, ministrul Tătaru a declarat că, după ocuparea locurilor disponibile în spitalele de fază 1 şi fază 2, în spitalele suport vor rămâne internate doar cazurile uşoare sau asimptomatice, nu cele ce necesită internare în Terapia Intensivă, cu intubarea pacienţilor. În cazul SJU Piatra-Neamţ, din cauza refuzului constant al Spitalelor din Iaşi, secţia de Terapie Intensivă are pacienţi COVID-19 intubaţi de peste 2 săpămâni. Din 20 martie, spitalele din Iaşi nu au mai primit niciun transfer cu pacienţi COVID-19.
În tot acest timp, personalul medical nu a renunţat şi a făcut toate demersurile necesare pentru a crea circuite speciale în spital, pentru a obţine echipamentele de protecţie din donaţii şi medicamente necesare. Acestea din urmă nu au venit nici până astăzi. În continuare, lupta medicilor din cele două secţii se dă fără medicamentele necesare, iar pacienţii nu beneficiază şi nu au beneficiat nici până acum de un tratament complet, în ciuda presiunilor făcute de medici pentru a face rost de toate medicamentele necesare.
Sper, cu ajutorul dumneavoastră, să găsim un răspuns la următoarele întrebări: De ce au informat greşit ministrul Tătaru şi premierul Orban în legătură cu situaţia reală din spitalele judeţene? De ce nu respectă ordinul şi nu acceptă spitalele din Iaşi transferul acestor pacienţi? De ce nu primeşte cu prioritate SJU Piatra-Neamţ necesarul de echipamente şi medicamente pentru tratarea acestor pacienţi?”
Mai clar și dureros de atât e greu să sintetizezi ceva la această oră. Să verifici cifrele referitoare la pacienți e pierdere de timp.

Cu minciuna pre minciună călcând
Ajungem în Joia Mare, pe 16 aprilie. Arsene sare în sus și slobozește o arteziană de fericire peste supuși. Cu inima strânsă de emoție, gândindu-se la Patimile Fiului Domnului, zicea el pe Facebook așa: „Am reușit!!! Aparatul PCR de la Spitalul de Urgență, funcțional!” Era funcțional pe dracu’! Adăuga ceva despre un extractor și „chitul de extracție”. Extractorul e pentru acizi nucleici, e un aparat esențial, critic, nu o componentă banală. Și n-are legătură cu extracția de sare, cupru, grafit sau agregate minerale. Apoi, chitul nu e chit de geamuri, de tinichigerie; e kit, adică trusă, set. Cu „funcționalul” e de groază. Adjectivul ăsta afurisit înseamnă că instalația poate fi folosită, e în stare să funcționeze pe loc, la cheie, în clipa când ai anunțat. Și nu oricum, ci potrivit scopului. Trebuie să-l împlinească. Altfel, dacă funcționează în gol sau neoficial se cheamă că e degeaba.
Prins încă o dată în flagrant cu gogonata, spiritul Învierii nu i-a dat ghes să ceară iertare, să livreze o rectificativă. Atenția cade firesc pe el fiindcă el a comis-o, însă cinstit e de subliniat că, rezonând perfect cu prezidentul, au tăcut cei doi vicepreședinți nespus de evlavioși ai CJ Neamț, PNL cu prefectul și Cozmanciuc în frunte, DSP-ul condus de juniorul Firăstrău de la Roman, alte partide, societatea civilă, plus un lot de „eroi în alb” care era la curent cu făcătura. În autentic spirit al Luminii Învierii, îndoieli legitime am găsit numai în oaze de presă.
Am ajuns încet la explicațiile suplimentare anunțate mai sus. Întâi de toate, câteva extrase (întărite cu detalii ajutătoare) dintr-o mărturie recuperată. E din data de 14 aprilie, deci cu două zile înainte de anunțarea „funcționalității”. Mărturia vine din spital, persoana care vorbește cunoaște la perfecție ce se întâmplă la laborator. Discuția avea caracter confidențial la acea vreme. În condițiile de azi, nu mai are.
● Din tainele comparative ale aparaturii: „O s-o pornim când o să ne aducă extractorul. Deocamdată nu ne-o adus. E o penurie de extractoare și de kituri de extracție, mai ales automate. (...) La Matei Balș, deși au extractor de 96 de poziții, lucrează cu extracție manuală. La Cluj, deși au extractor de 96 de poziții, lucrează tot cu extracție manuală pentru că nu se găsesc kituri de extracție pentru astea automate. Manual, sunt vreo 5 etape care durează mult, trebuie să fii foarte atent la fiecare etapă.”
● Socoteala cu aparatele (20-22 de linii) care zăceau la Direcțiile Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor: „Veterinarii au avut un zdruncin și o etapă de-asta, toată lumea să facă PCR, acum vreo doi ani când a fost epidemie de pestă porcină. Cine a reușit, vreo 20 de județe din țară, și-o făcut rost. La noi n-au reșit să facă, n-au avut suficienți bani. Au estimat, le-ar fi trebuit vreo 140.000 euro și li s-o alocat doar vreo 100 de mii. Pentru că acest laborator este foarte pretențios și fiecare componentă chiar îți trebuie, nu poți să improvizezi, n-au mai făcut.”
● O fază uluitoare cu Alexandru Rafila, microbiologul-șef trimis la OMS: „Doctorul Rafila a zis din start și se pare că nu l-a ascultat nimeni. Am auzit cu urechile mele când a zis că trebuie să apelăm la toate PCR-urile care există în țară și că el știe că și la DSV-uri există PCR-uri, să cumpărăm teste și să facă toată lumea. Era foarte bine dacă se făcea așa.”  
● Alte zeci de instalații erau uitate în universități și centre de cercetare, iar ei trebuia să le ofere singuri. O linie de testare funcționează la UMF Iași. Atenție la ce urmează: „Acuma au trei echipe de lucru, dar nu li se trimit teste. Nu li se trimit pentru că DSP-urile au încheiat contracte cu particularii. Chestie de organizare. Decât să ne pună pe noi să facem laboratorul de la zero, trebuiau echipamentele alea folosite și oamenii care știau deja. În Germania așa au făcut. Toate echipele din cercetare din toate domeniile s-au pus să lucreze COVID. De-asta testează mult.” Și încă: „Centrul regional de sănătate publică (de la DSP Iași – n.a.) e pregătit. Au echipe în trei schimburi, au teste, trebuie să li se trimită și testele. Aici ar fi treaba ministrului. Să țină ședințe cu DSP-urile și să împartă în funcție de capacitatea de testare existentă.”
Din ansamblul discuției de atunci reintră sub reflector o chestiune de maxim interes. Instalația a fost comandată unei firme care nu avea capacitatea să furnizeze echipamentul complet. De ce? Cine i-a recomandat? Există o listă întreagă de orașe și spitale, evident cu Oradea în frunte, neconfruntate cu asemnea probleme. Pe lângă extractorul de acizi nucleici primit pe 16 aprilie împreună cu niște kit-uri nespecificate la rigoare, nu trebuie uitat că din instalația cuprinsă în minciuna teribilă din ziua de 3 aprilie lipseau și hotele. Aveau să sosească miercuri, pe 8 aprilie, zi anunțată mincinos pentru începerea testărilor pe oameni.    
Discuția conține multe amănunte tehnice despre parcursul probelor din care rezulta fără echivoc că mai e mult până departe. Element critic, kit-urile de extracție automată. Nu cresc în copaci, e război pe ele. Linia de testare pentru coronavirus de la spital va produce rezultate într-o zi, cândva. Nu știm parametrii tehnici, capacitatea și viteza de lucru astfel încât să capete greutate comparațiile cu costul unor instalții similare din alte spitale.
Ce am aflat ieri, neoficial, dintr-o sursă reală, pe lângă cele declarate presei de dr. Daniela Marcoci despre testele tehnice, pune serios pe gânduri. După aceste teste și obținerea ultimului aviz de funcționare, ar urma testarea locală a unor probe... din probele recoltate, adică în paralel cu proba de bază trimisă în centrele de referință. Pe urmă ar veni calibrarea interpretării rezultatelor sub îndrumarea celor dintr-un centru de referință. Treburi complicate. Cum au reușit alții să se miște în viteză nu e absolut deloc, dar absolut deloc de mirare. La fel și talentul și determinarea unora care au reușit să asambleze linii de testare din bucăți și să le facă, pardon, scuzați, funcționale.
Cât îl privește pe Arsene, ne ia fața cu altă „jucărie”, cu spitalul mobil, modular sau cum i-o zice. Figuranții de la PNL au și ei o flașnetă asurzitoare, de râde piocianicul din spitalul județean în termeni de oximoron de oportunismul lor tardiv exprimat prin propunerea de dublare a alocației de hrană pentru pacienți. Interesant era să arunce priviri săgetătoare spre spitalul mobil de la Bacău. Sau de la Arad. Poate observau ceva. Poate n-au voie...