Nichita Stănescu, inima pămînteană...

La moartea lui Nichita, în decembrie 1983, un om deştept a spus că a încetat să bată inima pămînteană a lui Mihai Eminescu. Nichita s-a născut pe 31 martie 1933.
Mai jos, una dintre cele mai dragi poezii, din volumul "Epica Magna" (1978), care a inspirat pe mulţi adolescenţi ai acelor ani:

Finish

Alergam atât de repede încît
mi-a rămas un ochi în urmă
care singur m-a văzut
cum mă subţiam, –
dungă mai întîi, linie apoi...
Nobil vid străbătînd nimicul,
rapidă parte neexistîndă
traversînd moartea.

Un vînător de capete la Piatra Neamţ

Frank Wikene Rødal este un norvegian şui de-a binelea, care şi-a făcut din înfăţişare un atu. Joacă bridge, dar nu se dă în lături de la poker. La Piatra Neamţ, săptămîna trecută, a ajuns pentru a patra oară. A venit pentru turneul de bridge. Pentru plăcere, pentru atmosferă. A plecat cu o diplomă şi o cupă de popularitate. Din România spre Norvegia mai pleacă şi cu altceva: cu specialişti în diverse domenii. Activitatea sa actuală constă tocmai în vînătoarea de capete şi recrutarea de personal...
Mai mult, de joi în "Mesagerul de Neamţ".

Gata, a apărut pe site. Tipul chiar e un personaj. Părerea mea. 

Rătăciți în tradiție: Se caută un (alt) Ioan Munteanu

Mă uit și eu la partidele, alianțele și coalițiile politice ale acestora din Neamț, mai mult de nevoie decît de voie. Pe zi ce trece, văd că abordarea ediției din acest an a alegerilor locale conduce la o împărțire a lor greu de anticipat în urmă cu ceva vreme. Unii chiar sînt preocupați de alegeri, alții pur și simplu se află în treabă, deși gălăgia făcută i-ar recomanda drept jucători importanți. „Unii” înseamnă PDL și UNPR, „alții” sînt ceilalți. Criteriul de împărțire vine dinspre funcția de președinte al consiliului județean.
PDL și UNPR demonstrează limpede că au înțeles miza pusă pe următorii președinți de județe. E vorba în principal de accesul la finanțările UE după 2014, în viitorul exercițiu financiar al Uniunii. Că vom vorbi mai mult despre competitivitate decît despre coeziune, ca filosofie bugetară, e una, dar ideea principală pentru administrații este că banii la care pot spera vor veni pe proiecte mari, nu pentru fleacuri sau pasiuni locale repede satisfăcute pe cale politică. Experiența tristă a cedării în fața ambițiilor de-a inventa cît mai multe comune mărunțele a deschis multora ochii. Pînă la o regionalizare sănătoasă, pe scheletul actualelor regiuni de dezvoltare, consiliile județene și parteneriatele lor vor fi obligate să se bată pentru bani frumoși. Pîrghiile care vor fi la dispoziția unui prezident de județ nici nu erau visate cu ani în urmă. Sigur, PDL a fost obligat de „normele interne” să înscrie în cursă (n-am spus să susțină!) președintele în funcție. Cît pricepe Pruteanu la afaceri europene? S-a văzut din calitatea și eficiența fidelilor săi măturați aproape peste noapte din funcțiile deținute în CJ Neamț. Alternativa oferită de Culiță Tărâță, în aceste condiții, se întărește aproape natural. E imposibil de pus la îndoială că nu ar ști să își aleagă colaboratori eficienți, profesioniști. În plus, mulți ignoră talentul său de negociator și experiența în relații la nivel înalt, cea din urmă mai puțin cunoscută publicului larg.
Mai departe, despre acei „alții” vorbesc însăși împricinații, fiecare în dreptul semnului său electoral. Responsabilitatea cu care au pregătit un candidat propriu (nu transferat, asta-i altă discuție) e, cum se zice, la vedere. Știam pînă acum că iarna ne ia pe nepregătite, în fiecare an. Se vede, însă, treaba că pe unii și alegerile locale, deși vin la patru ani, îi iau tot pe nepregătite. Nu e astfel de mirare că un partid, unul relativ vioi, s-a apucat să caute prin tot județul un Ioan Munteanu dispus să candideze la președinția CJ Neamț. Vă dați seama ce balamuc va fi pe capul deputatului Ioan Munteanu, care va fi nevoit – într-un fel sau altul – să facă rectificarea de rigoare…

În Neamţ: Decapitări la PC, ruptură la PNL

A fost o zi cumplită pentru conducătorii vechi ai Partidului Conservator din Neamţ, cei care au crezut pînă în ultima clipă că vor juca la mare şi în campania electorală, şi la alegerile din 10 iunie. Filmul zilei şi amănuntele, cu tot cu declaraţii la cald şi la rece, le-aţi putut afla, într-un fel de evoluţie, după cum urmează: 1 , 2 , 3 şi 4 .

Tofan: Pierdut partid, păstrat Audi

Prima fază tare, ca în filmele cu urmaşii cei blegi ai plăieşilor unui Ştefan mai vechi, a fost cînd Florinel Tofan (fostul preşedinte interimar la PC Neamţ) a aflat de la mine că a fost destituit. Abia după ce i-am citit decizia de la Bucureşti, oferindu-i şi detalii despre articolele din statut invocate, mi-am dat seama că putea omul să cadă din picioare, să-l lase inima, să tamponeze harabadaia de Audi prin vreun sens giratoriu. Mă refer, fără îndoială, la "tancul" pe care şi-l permite un simplu profesor de la Colegiul Tehnic Forestier din Piatra Neamţ.

Despre a doua fază tare veţi afla amănunte abia dimineaţă, aici şi în „Mesagerul de Neamţ”. E vorba despre o exclusivitate pe măsura unei zile de marţi, cînd împreună cu Vali Bălănescu şi Dana Ostahie am făcut un pic de documentare politică sincronă. Aşa, pentru meserie şi interesul public, să nu ne pierdem antrenamentul, să nu ne confunde lumea cu te miri ce panaramă sezonieră de „birlimbau” de presă.

Despre preconizata reacţie a PNL Piatra Neamţ, faţă de desemnarea lui Drăguşanu ca oponent oficial al lui Gigi Ştefan din partea USL, ca un făcut, tot noi am scris. Povestea, niţel cam dureroasă pentru puţinii liberali autentici şi sănătoşi din judeţ, este aici.

Nu-mi cereţi încă poză cu Alexandru Mihai, noul preşedinte al PC Neamţ. Pînă miercuri dimineaţă nu mai e mult. Un amănunt, totuşi, pentru liniştea unora: fotografia ce-o veţi vedea e făcută în redacţie la noi, la „Mesagerul de Neamţ”. Am zis.

Update 1: Florinel Tofan m-a rugat să menționez că și eu m-am bucurat de "harabadaia" de Audi. Recunosc, așa este. A fost amabil și, într-o după amiază, nu demult, m-a repezit de la sediul PC pînă la Grand Hotel Ceahlău unde mă aștepta un președinte. De partid. Din Neamț.

Update 2: S-a făcut seară între timp. A fost o zi plină şi veselă. Au avut grijă de-asta senatorul eolian Chelaru (PSD) şi fascinant de disciplinatul său valet aliat de la Roman, Dorinel (PNL). Pe Mesagerul găsiţi tot ce vă trebuie.  

Amfitrion: Doi președinți PC, la Mesagerul

Alexandru Mihai

Ziua de 20 martie, marțea neagră a fostei conduceri politice a conservatorilor nemțeni (detalii aici, aici, aici și aici )  a adus în redacția noastră, la ceas de seară, pe cei mai căutați oameni ai zilei: proaspeții președinți din cadrul Partidului Conservator Alexandru Mihai (județ) și Vasile Cătălin Drăgușanu (Piatra Neamț). 
Alexandru Mihai, înlocuitorul lui Florinel Tofan, ne-a mărturisit că este pietrean-pietrean, cu acte în regulă. Este născut în 1974, e căsătorit și nu are copii. De profesie inginer geolog, Mihai a lucrat numai în sectorul privat. Din 2006 are o firmă proprie (SC TERRA SERV SRL Piatra Neamț), care se ocupă de accesoriile auto, deși potrivit codului CAEN descoperit în declarațiile publice tipul principal de activitate ar fi Transporturi de pasageri pe căi navigabile interioare. Anul de vîrf al firmei a fost 2010. Susține că a ajuns la Partidul Conservator “prin cunoscuți comuni care căutau un anume profil de lider”. Mai spune: “Sîntem un grup de entuziaști, cu vîrste între 25 și 48 de ani. În acest proiect politic vom cheltui banii noștri proprii. Pentru că 90% dintre colegii mei de facultate sînt plecați din țară, dacă tot am rămas acasă, am decis să mă implic în politică. Dacă nu acum, atunci cînd?” Afirmă că este deplin conștient de riscurile pe care și le-a asumat, se așteaptă la tot ce-i mai rău în perioada următoare. În afară de datoriile la bănci, ca tot românul, declară că nu are nici o altă obligație.

Vasile Cătălin Drăguşanu

Activitatea anterioară anului 2006 îl leagă și de vestitul consilier municipal Andrei Baciu. Orice asemănare între fabricarea lansării lui Baciu, în 2000, și apariția lui Mihai va fi fost căutată deja de liberalii pietreni fideli lui Viorel Chirilă, altfel foști colegi de partid cu fostul “independent 100%” Baciu.
Vasile Cătălin Drăgușanu a venit și el cu niște precizări. Amănunte, aici, tot la Mesagerul .

  

Badea, Ciutacu şi gîdele răspopit Gâdea

În seara următoare desfiinţării gîdelui Gâdea de către premierul MRU, la Antena 3 am urmărit un pic urletele coaliţiei de spălători de imagine ai nefericitului pastor. Penibili, toţi, mai ales Crin Antonescu. M-a lovit o greaţă totală şi am trecut pe AXN, la filme. Am încercat să scriu ceva şi am renunţat pentru că aş fi fost mai vehement decît Corneliu Vadim Tudor care vrea să îi umple lui Andrei Pleşu gaura gurii cu ceva. După ce am salutat rîndurile lui Dan Tăpălagă de pe HotNews, astăzi mă încîntă cele scrise de Tiberiu Lovin . Îmi place, îmi place... Mai ales că este invocat şi Liviu Avram, un gazetar pur-sînge.

Rătăciți în tradiție: Alegerile locale, paravan pentru înșelarea românilor?

Dacă e să ne luăm după ilustrul model nemțeam, după sensibilii votanți de la poalele Muntelui Sfînt al Dacilor, minunați alegători raționali, responsabili, miloși, cu frică de Dumnezeu și de blestemele urmașilor, alegerile locale s-ar cam ține degeaba. În sensul că rezultatele sînt deja pregătite spre confirmare. Fiecare județ e cu povestea lui, nu există o regulă. Așa-zisele măsurători sociologice (de tot rîsul, la rigoare vorbind) sînt condamnate la a se susține doar prin scopul de manipulare și banii din izvor politic încasați de niște ”băieți deștepți”, cam aceiași – rotiți, plimbați, recoafați și respălați de un sistem mizerabil – de prea multă vreme. Angajamente concrete și corecte, contracte politice cu alegătorii? Candidați noi și de soi? Partide care să nu cumpere voturile? Ușurel, să fim serioși. Neschimbarea e poruncă. Ori negociată, ori impusă de stăpînii negociatori. Surprizele trebuie descurajate, cumpărate sau distruse, după caz. În Neamț totul pare a se desfășura conform tocmelilor prealabile. Unele incertitudini pasagere, cum e șușaneaua confuză cu Mișcarea Populară, sînt sortite unei grabnice domoliri sub presiunea păstrării puterii în cadrul dinainte stabilit. Pregătirea și distribuirea politică pe partide a viitorilor opozanți, cît de cît credibili, e istorie. Se întreținea cu costuri substanțiale, era spectacol. Acum, mita electorală se dovedește mai eficientă, cărările sînt bătătorite. Toți le știu.
Dincolo de orizontul lunii iunie, puțini privesc. Băsescu, singurul lider nefrecventabil al Uniunii Europene, își vede în continuare nestingherit de minciunile sale hăhăite și rînjite, aruncînd legile și Constituția la gunoi? Nu contează. Majorarea salariilor din sectorul public e o prostie iresponsabilă? Nu contează. Au fost tăiate salariile astea blestemate într-o situație economică net mai bună și se refac într-una categoric mai proastă? Nu contează. Premierului MRU nu-i pasă de Sănătate sau Educație și vrea să șteargă datoriile de aproape 1 miliard de euro ale CFR Marfă, fără a ne indica vreun vinovat de jaf? Nu contează. UDMR își face de cap la nesfîrșit, lovind vîrtos la temelia statului de drept? Nu contează. Se asumă, în numele țării, angajamente europene diabolice, care vor genera nenorociri infinit mai mari decît pagubele și daunele de după al II-lea Război Mondial? Nu contează. Vrea Opoziția să fie crezută pentru simplul motiv că face opoziție? Nu contează. Nu contează, fiindcă în prim-plan sînt algerile locale. Comentariile decente, analizele pertinente și atitudinile sănătoase, indiferent de unde vin, sînt distruse în mod organizat de stăpînii zilei de azi, de mîine și de poimîine. Dramatic este că nici opozanții nu se lasă mai prejos. Eticheta de dușman al poporului mai lipsește. Că ești din rîndul poporului, nu contează. Cîtă vreme sînt mai mulți cei care votează cu plicul, cu sacoșa sau sub o ”presiune afectuoasă”, indiferent de unde vine, paravanul și-a făcut datoria. Prostia nu se mai pune la socoteală, înșelăciunea funcționează. Chiar funcționează?

Mihai Gâdea, gîdele îngenuncheat de MRU

Update 1: Uite-aşa am ajuns să laud şi să recomand fără vreo ezitare comentariul-analiză semnat de Dan Tăpălagă pe HotNews.

Update 2: Uite-aşa, cu cîte o Ţeavă pusă să facă praf imaginea se poate duce dracului orice prestaţie de calitate. 

Ediţie de colecţie, cum se zice, în fapt una cu adevărat istorică, aseară la "Sinteza zilei", pe Antena 3. Mihai Gâdea (pe care cîndva l-am simpatizat) a fost umilit de premierul MRU (pe care nu l-am simpatizat niciodată). Stăpîn pe el, demonstrînd o logică imbatabilă şi o nesperată organizare superioară a "etajului superior", MRU a făcut uitate interviurile de serviciu, enervante, acordate ca ministru de Externe şi director al SIE. Din gîdele de serviciu al lui Dan Voiculescu rămăsese mai puţin decît o palidă, jalnică umbră.
Iată unul dintre pasajele care m-a încîntat:
Ungureanu: "Una din marile greşeli de logică este generalizarea. E ca şi cum eu v-aş întreba: dacă noi doi avem o problemă, înseamnă că patronul dumneavoastră are ceva cu tot guvernul? Eu nu merg pe aceste greşeli".
Gâdea: "V-a trebuit aproape 50 de minute ca să ajungeţi la domnul Voiculescu? Credeam că o să săriţi imediat".
Ungureanu: "Vă rog să nu încercaţi să duceţi discuţia în sensul acesta. V-am dat doar un exemplu de eroare de logică".

Rătăciți în tradiție: Boda, un neobosit neobrucanian

În privința lui Silviu Brucan nu am avut ezitări și nici îndoieli. La apariția sa publică, la Revoluție, eram suficient de tînăr ca să elimin riscul de fi intoxicat de prezicerile, jocurile și verdictele emanate de acesta. Goana iresponsabilă după audiențe, peste ani, avea să facă din el și o vedetă TV, una sinistră. Rețeta s-a păstrat și actualizat după decesul lui, periodic fiind intoxicați de tot felul de „profesori”, abonați la a-și da cu părerea lor otrăvită, dar, mai ales, deciși să ne convingă că sîntem proști și nu pricepem ce ni se întîmplă dacă nu ne luminează ei, „profesorii”. Unul dintre specimenele longevive este Iosif „Ioșca” Boda.
Ioșca împlinește 66 de ani pe 9 martie și e licențiat în filosofie. E specialist în logică și… logica promovării excesive a învățămintelor sale începe să semene cu un atentat la bun-simț și inteligență. A fost cadru de nădejde la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, loc de unde a prins o bursă a Guvernului francez, făcînd o specializare în tehnici de campanie electorală. Nu oriunde, ci exact la Sorbona! Pe vremea lui Ceaușescu! A prins CPUN-ul la momentul potrivit și i-a fost consilier lui Ion Iliescu. După Duminica Orbului, din 1990, rămîne alături de Iliescu, devenind director al Direcției de informare, sinteze și documentare din cadrul Președinției. Calificarea în tehnici de campanie electorală, probabil, îl recomandă să se ocupe de strategia de campanie pentru prezidențialele din 1992. E recompensat cu o funcție de consilier prezidențial și se ocupă de politica internă. Pleacă puțin ca ambasador în Elveția și este recuperat pentru alegerile din 1996, ca director de campanie. Intră în istorie definitiv după ce este gratulat cu încadrarea „hipopotamul transpirat” de graficianul Eugen Mihăescu. Trece la odihnă activă (sau la activitate de odihnă) în Camera Deputaților. În 1997, se alătură lui Teodor Meleșcanu, Mircea Coșea și Marian Enache și fondează Alianța pentru România. După 2000 se dedică scrisului și analizei politice, cea din urmă livrată mai cu seamă prin televizuini. „Săptămîna politică”, de la TVR, rămîne un reper de emisiune toxică. Despre celelalte calități umane și profesionale s-au exprimat o pleiadă de figuri publice, de la Eugen Mihăescu, la Ion Iliescu.
Mai nou, Ioșca a fost recuperat de o televizuină fidelă actualei Puteri. Le știe în continuare pe toate, îi combate pe toți, metodic, după agendă, după poruncă. Discernămîntul pare că și l-a pierdut pe cărările politice. Duminică seara n-a găsit pe altul decît pe Dan Diaconescu să încerce să-l „execute”, nu la zid, ci la televizuina care-l invită permanent. A crezut că telentele-i de politruc versat sînt un argument suficient pentru a-l desființa pe neastîmpăratul fondator al Partidului Poporului. Sigur, și Diaconescu o ia vîrtos pe arătură, nu stăpînește multe chestiuni politice, despre reforme economice a citit doar niște rezumate, dar nici nu pare să-și fi propus mai mult. La rigoare, Bogdan Teodorescu, Valentin Stan sau Alin Teodorescu îl fac oricînd praf pe Diaconescu. Dar nu cred să-și fi propus. Ioșca, însă, turuind într-una ca o moară hodorogită și siluind specializarea sa în logică, a uitat un mic amănunt: se certa cu un fenomen social, nu cu un lider politic. Precursorul său, Silviu Brucan, n-ar fi făcut o asemenea eroare.

Noua Republică SF

Să mă fi întrebat cineva ce lipseşte agenţilor de promovare ai unui nou partid, desigur la modul serios, n-o nimeream în veci ca ăştia care vîntură Noua Republică. Oameni buni, după cum aflaţi din Mesagerul , la Piatra Neamţ a ieşit după semnături în stradă însuşi străvechiul amic Dănuţ Popescu (foto), veteran local genului science-fiction. Cum SF înseamnă şi social-fiction, veselia se conturează în aşteptarea PF-ului. Ştiţi voi ce înseamnă.

E o floare, e un chin, este crinul cel mai fin…

Numirea lui Teodor Meleșcanu în fruntea Serviciului de Informații externe este încă o mutare care l-a luat total prin surprindere pe Crin Antonescu. S-a văzut și din rostirea anunțului de excludere a personajului din PNL. Pe de altă parte, n-am înțeles niciodată ce treabă a avut unul dintre cei mai cunoscuți suporteri ai echipei de fotbal UTA cu liberalismul. În afară de bănuții cîștigați de la Dinu Patriciu prin ROMPETROL. Relațiile și dependențele sale consolidate erau mai curînd în alte teritorii politice. Legenda spune că el ar fi trebuit să fie ministru al Afacerilor Externe în Cabinetul Roman, după alegerile din 20 mai 1990, primind atunci „simpatice” recomandări via Viena, numai că Iliescu ar fi venit cu lista lui și l-a impus pe Adrian Năstase. Tot legenda spune că, dacă avea răbdare și nu-și juca rolul atribuit în nașterea, creșterea și descreșterea Alianței pentru România, el ar fi fost „următorul”, nu același Adrian Năstase, căruia îi succedase la șefia Diplomației în Cabinetul Văcăroiu. Cît privește posibila apartenență deplin conspirată la DIE, potrivit rangului și misiunilor îndeplinte în Occident, în timpul Ceaușescu, s-a comentat, s-au făcut conexiuni și atît. Așa că, un Crin Antonescu vorbind despre transferul lui Meleșcanu în interesul serviciului cîștiga cu siguranță la impresia artistică, secțiune de notare și evaluare atît de familiară lui, cîndva. (Mai inspirat, Victor Ponta a produs o glumă… profundă, exprimîndu-și bucuria că președintele Băsescu nu i-a propus cuiva din PSD să preia direcțiunea SIE.) Decizia luată de Meleșcanu ar trebui să fie încă un avertisment pentru Antonescu. Prea mulți lideri peneliști, cu vizibilitate și difuzare în exces la televizuini, se reprezintă în principal pe ei înșiși. Sigur, s-a dus vremea „senatorilor de drept”, a doctrinarzilor autentici, rafinați, instruiți. Penelismul, acest surogat liberalism, s-a adaptat la supraviețuire în mocirla națională și Crin nu dă semne că ar avea ceva împotrivă. În timp ce un venerabil ca Radu Câmpeanu se pregătea să împlinească 90 de ani, drept portavoce pe acorduri ample a PNL a prins a se insinua taman Petre Roman, acest inegalabil personaj care caută să treacă drept altceva decît este în realitate. Farsor adică, așa scrie la dicționar, pe românește. Sau „os de tanc sovietic”, cum îl alintă cei cu ținere de minte. Don Pedro, și el fost ministru de Externe, a ajuns atît de penibil încît acuză miniștrii că primesc dispoziții de la partid, de la PDL. De parcă a uitat ce nenorocire a adus el pe capul nostru cu fesenizarea. De parcă nu el șantaja un guvern fiindcă era incriminat violent și cu probe în raportul înaintat de Valerian Stan (fost șef al Corpului de Control în Guvernului Ciorbea) despre cum, prim-ministru fiind, făcea pionierat în servirea clientelei cu vile și apartamente de lux ca „locuințe de șmecher”. Din păcate, astăzi e tot mai greu să îndepărtezi un Don Pedro de microfon.

Mai mult, aici, în Mesagerul