Rătăciți în tradiție: „La lumina orbitoare a unui felinar stins…”

„Gânditorii” de campanie par să fi predat ștafeta „gânditorilor” de combinații majoritare pentru consiliile locale și județene. Asta în eventualitatea în care nu vorbim despre aceleași personaje ridicol de polivalente, în fapt numai bune să ilustreze lipsa de minte și ruptura iremediabilă de realitate. Pe cale naturală, analizele și comentariile destinate (ne)bunului și (ne)vinovatului român, captiv al vreunui vector mass-media, devin un exemplu de nemernicie. Altfel nu îmi explic cum, timp de aproape o zi întreagă, o televizuină motănească a tocat situația mandatelor obținute de PP-DD prin țară fără a sufla, însă, o vorbă despre soarta județului de la poalele Ceahlăului și a urbei de sub telegondolă. Parcă ne evaporasem, pur și simplu, de pe hartă. Scorul spectaculos bifat de cei în mov era gata volatilizat din evidențele oficiale. Numele lui Tărâță și Ștefan dispăruseră instantaneu inclusiv din repertoriul lui Mihai Gâdea, inchizitorul răspopit, ăl mai prima în nuanțe și tonalități cu iz de execuție publică la rostirea numelor celor doi. Vag, însuși marele și inegalabilul Liviu Dragnea de la PSD abia a pomenit de UNPR în dreptul Neamțului. Chiar așa, să fi întors Felix ordinele de luptă pe unitate?… Orice e posibil, coincidențele sunt la putere și, de fapt, nimic nu e întâmplător. Ca și la OTV, unde – în aceeași zi, iete coincidența!  – dispăruse de pe burtiera zilei orice trimitere la Neamț. Județe ce-ar urma să fie eliberate de ciocoi au fost prezentate cu totul altele.

Explicam recent, cumva, că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ți ponderezi imaginația? Eram generos, îmi scăpaseră din vizor „gânditorii” la comandă. Zelul lor e greu de depășit. Drept dovadă stă și confortabila isterie cu declararea decesului politic al PDL. Până și acei puțini generatori de păreri decente, „generatori” care treceau drept onorabili, acizi și aplicați până mai ieri, s-au repezit ca hienele să transfere toată ura publică acumulată de Băsescu, Boc, Udrea,Videanu,  Anastase, Berceanu, Ridzi, EBA & Co. direct și asupra dezastrului electoral ce va să vină în noiembrie. Sentințe în toată regula, impresionant efort. Pe ce se bazează? Pe expresia fețelor suferinde ale protagoniștilor PDL? Pe cafteala din culise a liderilor care nici Băsescu n-au pupat, nici buzele nu li s-au pliat, și nici contribuții imunizatoare n-au vărsat? Pe montaje TV făcute la meserie, cu pasiune? Pe inducerea ideii emoționante, dar greu de dovedit, că banii tăiați de la salariile și pensiile poporului s-au dus în bugetele excesive gestionate discreționar de Udrea?… O fărâmă de logică ar trebui să-i îndemne să aștepte măcar constituirea noilor consilii locale şi județene. Mai ales cele de la comune, orașe și municipii, altele decât cele reședință de județ, tranșate direct sau previzibile ca majoritate. O analiză corectă abia după aceea începe. S-ar putea ca sentințele să pice peste pronosticurile isterizante, dar până la verdictul votului din consilii sunt doar păreri. Și sunt păreri cu totul premature. Până luni după amiază, la ora predării acestui comentariu, nici USL, nici PDL, nici UNPR nu au rostit vreo vorbă oficială, la nivel înalt, despre ce au sau nu au de gând să negocieze cu partidul inventat de Dan Diaconescu. Vor izola PP-DD? Vor face târguieli diferite de la un județ la altul sau în interiorul aceluiași județ? Greu de spus, la rigoare vorbind. Dar foarte ușor de bătut câmpii pentru „gânditori”, fie ei tocmiți sau nu.

Și PDL, și USL stau de fapt cu ochii pe farul de la Cotroceni mai rău ca pe butelie. Poate dă un semn. Restul sunt manevre pentru audiență, șmecherii în fapt. Nu este exclus ca farul să fie deja un biet felinar stins, vorba unui limerick românesc, vechi de zeci de ani, unul de patru versuri în loc de cinci: „La lumina orbitoare/ A unui felinar stins/ Eu stăteam drept în picioare/ Și citeam pe burtă-ntins”.

Ştefan îl poate face deputat pe Drăguşanu

A început să prindă contur, în Piatra Neamţ, ideea cu iz de regret că, dacă ar fi fost un al doilea tur de scrutin pentru primar, Cătălin Drăguşanu îl trimitea pe Gheorghe Ştefan acasă, să se dedice afacerilor, fotbalului şi politicii de vârf în ce va rămâne din PDL. Dacă te uiţi la procentele din dreptul lui Ştefan, eşti tentat să mergi cu ideea. Cine evaluează însă şi numărul de voturi obţinute de cei doi protagonişti, în paralel cu voturile din dreptul USL şi APEL, fără a uita câteva „fineţuri” de campanie, poate ajunge la alte concluzii.

În primul rând, Ştefan a fost net peste APEL, iar Drăguşanu sensibil sub USL. Şi asta în condiţiile în care, pe o evaluare corectă, Ştefan a făcut mai mult campanie pentru Culiţă Tărâţă, cel din urmă având nevoie de garanţia diferenţei favorabile de voturi din zonele urbane pentru a reduce riscul surprizelor din zona rurală. Ştefan, se ştie, are la îndemână o infernală maşinărie electorală (în nume propriu), care în acest sezon nu a fost turată la maxim. Ce echipă competitivă a avut Drăguşanu? Păi, n-a avut deloc, o recunoaşte şi el. Votul politic pentru schimbare, în siajul noului guvern, a fost exploatat cu timiditate, în timp ce APEL a mers clar pe valorificarea a două veritabile vedete cu multă personalitate.

În al doilea rând, trecând cu generozitate peste nebuloasa din care Drăguşanu a fost trimis să candideze la Piatra Neamţ, el a apărut prea târziu pe piaţă. Şi mai târziu şi-a dat seama că îi poate da emoţii serioase lui Ştefan. Dar, pentru o asemenea ispravă, trebuia să cunoască oraşul, profilul alegătorilor pe zone şi secţii de votare şi, mai cu seamă, vulnerabilităţile electorale ale administraţiei Ştefan. Un exemplu doar, unul care reieşea din citirea şi „traducerea” avantajoasă a presei locale. Dacă zona centrală era lesne de întors împotriva primarului, în termeni de campanie electorală, măcar din cauza sensurilor giratorii, a podului peste Cuejdi, a sensului unic de pe „Strada Ouatu” şi a gropii betonate botezată pasaj subteran, Drăguşanu nu a ştiut să joace eficient cartea celor aduşi la disperare de facturile la încălzire, de debranşări şi alte elemente consacrate de disconfort urban. Fireşte, replica lui Ştefan ar fi fost una pe măsură. Avea şi „echipă de intervenţii” în spate, pe când tânărul său concurent nu avea nimic. Pardon, avea ceva: acces la Antenele lui Voiculescu. Oricum, la rigoare vorbind, dincolo de ideea de schimbare, nu cred că alegătorii au reţinut ceva concret din programul său politic.

În fine, în al treilea rând, se pare că nimeni nu i-a explicat candidatului USL cum stă socoteala cu numărul real de alegători din Piatra Neamţ. În listele electorale au figurat 99.366, au votat pentru primar 47.902, 46.678 au fost voturile valabile, iar nule numai 1.410. Faza e că Piatra Neamţ nu mai are de mult peste 100.000 de locuitori. Zice cineva sub 80.000?... De aici încolo, nu e greu de priceput cine şi câţi alegători în plus putea aduce la urne.

Bătălia de la 10 iunie marchează, totuşi, şi o victorie în dreptul lui Drăguşanu. A câştigat o nesperată notorietate, a identificat un electorat favorabil şi mulţi pietreni îl plac pur şi simplu. Nu va surpinde pe nimeni să-l vedem candidând la toamnă în unul dintre cele două colegii de deputat din Piatra Neamţ. Parlamentar scrie pe fruntea lui. Trebuie doar să mai exerseze atacarea lui Ştefan.

P.S. Ştie vreun partid local cum se traduce sondaj de opinie în limba română?...