Comentariul a fost publicat în Mesagerul pe la începutul lunii mai. Am uitat sau n-am avut chef să-l pun atunci pe blog. Nu mai contează. Nu-i deloc târziu nici azi.
Cu paşi repezi ne
apropiem de parastasul de-un an de zile al alegerilor locale de anul trecut. Dacă
şi următorii trei trec la fel de repede, vorba cuiva, nu-i exclus să fie ceva
în neregulă cu axa Pământului... Romanul s-a consacrat prin dulcea pace
leoreană colorată de apariţia câte unui investitor. Nuţi, blonda supremă a
neamului, deja nu se mai pune la socoteală. La Târg, maestrul Harpa se
perfecţionează în vesele ceremonii de zi şi caută oglinzi vorbitoare pe măsura
anvergurii pe care şi-o atribuie. Sălăgean ne aduce aminte din când în când că
Bicazul figurează în scripte ca oraş, iar Ionel Ciubotaru trăieşte sub
ameninţarea regionalizării care ar trebuie să consfinţească întoarcerea
Roznovului la ce-a fost, o comună mai răsărită. Suprinzător, pentru diferenţa
dintre covârşitoarea populaţie şi minoritatea de oameni, Gheorghe Ştefan n-a
avut parte de liniştea cooperatistă care i-a marcat precedentele două mandate
de primar. Afrontul consfinţit prin votul consilierilor, când i-au tăiat banii
de deşănţată desfătare fotbalistică, avea şansa să marcheze un nou început în
politica pietreană, cel al drămuirii responsabile a puţinelor resurse ce mai
rămân după ce băncile îşi iau raţia pentru aberantele datorii angajate pe
proiecte inutile. N-a fost să fie. Cu cine să schimbi ceva? Cu nişte închipuiţi
care tremură şi când văd tabloul lui Pinalti? Cu papagalii de ambe sexe care
preferă să se dea bolnavi decât să ceară vreun document interesant din arhiva
primăriei? Drept este, un consilier PSD s-a trezit să tulbure apele exact cu
problema apei, dar a fost iute cuminţit de propriul partid. Pacea de la Piatra
Neamţ nu e ca la Roman – e mai vioaie, mai contorsionată, cu strigături şi
blaturi, ca în cazul viceprimăriţei care n-a fost deranjată la
incompatibilităţi şi conflicte de interese câtă vreme n-a mişcat în front. Aici,
la Piatra, dacă acceptaţi un oximoron, e o pace războinică. Nimic nu e mai bun
decât paravanul unui climat tensionat pentru a a-ţi vedea liniştit de cele
combinaţii ştiute sau mai puţin ştiute, însă sigur netulburate.
Cu un an în urmă, te
întrebai dacă Ştefan şi Tărâţă n-au ajuns să şi doarmă împreună, aşa erau de
nedezlipiţi, de nezdruncinat în campania electorală. S-au certat şi s-au făcut
în tot felul. Mai ales Tărâţă pe Ştefan. Nu era zi de la Dumnezeu să nu
povestească despre jefuirea Pietrei şi despre cât de malefic este domnul cu
marca înregistrată. Conflictul a luat imediat proporţii, în colimator intrând
şi tandemul Ursărescu - Ţapu de la PNL. Golani era cea mai paşnică încadrare a
celor doi pe care o auzeai dinspre etajul 2 al Palatului Administrativ. Şi
timpul trecea. Adjudecarea prăbuşitelor firme ale primăriei şi a redutelor
bogate sau generatoare de afacerin din curtea CJ nu e tranşată încă. Într-o
ceaţă şi mai cumplită sunt socotelile cu întâmplările din anii trecuţi de la Apa
Serv şi Spitalul judeţean, pentru a nu mai vorbi despre golănia tot mai
evidentă de la Teatrul Tineretului, golănie care înseamnă şi un „parteneriat” pe
faţă între CJ şi Primărie.
 |
| Lică Vişan, manevrantul din umbră al legilor |
S-a vorbit despre
loturi de posbili infractori, despre incredibile combinaţii de milioane şi
milioane de euro. Culiţă Tărîţă a organizat conferinţe de presă, a distribuit
documente. Ştefan a intervenit şi el, dar s-a restrâns la execuţia
viceprimăriţei. Exact acea diferenţă dintre covârşitoarea populaţie şi
minoritatea de oameni a aşteptat minuni. De unde atâtea minuni? Ce se întâmplă
la Piatra Neamţ e unicat în România. Verificaţi şi veţi descoperi că nimeni nu
seamănă cu noi. Mâine o să-l vedem pe Pianlti pe aceeaşi scenă cu Tărâţă, iar
pe Tărâţă în tribună la fotbal şi nu ar trebui să ne mire. Poimâine, Ursărescu
nu va mai fi Mudărescu, ci un distins absolvent al Facultăţii de Electronică şi
Telecomunicaţii, promotor de seamă al valorilor liberalismului. Chestii
de-astea, cu loturi şi acoliţi într-ale prăduirii bănuţului public, tot auzim
de pe la 2004 încoace. Atunci a fost sezonul cu „Lotului Publiserv” în
prim-plan, dacă n-aţi uitat. Cum mai ştergeau Ştefan şi, mai ales, Ioan Onisei
podelele cu Rotaru şi gaşca de la Publiserv!... Ba şi afaceri făcute cu Dan
Vasile Constantin fuseseră scoase la iveală. Ce vremuri!... S-a întâmplat ceva?
Absolut nimic, jaful a fost şters cu buretele! Sau n-a fost. Fosta directoare
plină e recuperată de Rotaru şi plasată şefă la Sanatoriul Bisericani, în
timp ce fosta directoare economică s-a dovedit prea tare-n soţ şi soră pentru a
fi tulburată. Publiserv, după ani de utilitate brusc redescoperită de
administraţia Ştefan, se îndreaptă spre firescul deces al unei societăţi de
servicii comunale din Piatra. Culmea-i că blestemul Publiserv a lovit până la
urmă, dar în altă parte. Bună de plată pentru tot felul de aventuri-unicat a
rămas fosta şefă de la Taxe şi Impozite, cândva director la Publiserv. E
povestea aceea cu „Taxa Pinalti” pentru ţevile de gaz, numai că pe Rodica
Zelinca n-o caută sau n-o găseşte nimeni. Sau plăteşte cineva în numele ei
miliardele aşteptate de E-ON, numai să tacă din gură. De altfel, cam aşa se
închid poveştile cu loturile astea infracţionale, cu o convenţie, cu o
înţelegere între părţile politice angajate. După caz, unii tac din gură, altora
li se închide. Până la viitoarle alegeri.
