Rătăciţi în tradiţie: Despre loturi şi pacea războinică

Comentariul a fost publicat în Mesagerul pe la începutul lunii mai. Am uitat sau n-am avut chef să-l pun atunci pe blog. Nu mai contează. Nu-i deloc târziu nici azi.

Cu paşi repezi ne apropiem de parastasul de-un an de zile al alegerilor locale de anul trecut. Dacă şi următorii trei trec la fel de repede, vorba cuiva, nu-i exclus să fie ceva în neregulă cu axa Pământului... Romanul s-a consacrat prin dulcea pace leoreană colorată de apariţia câte unui investitor. Nuţi, blonda supremă a neamului, deja nu se mai pune la socoteală. La Târg, maestrul Harpa se perfecţionează în vesele ceremonii de zi şi caută oglinzi vorbitoare pe măsura anvergurii pe care şi-o atribuie. Sălăgean ne aduce aminte din când în când că Bicazul figurează în scripte ca oraş, iar Ionel Ciubotaru trăieşte sub ameninţarea regionalizării care ar trebuie să consfinţească întoarcerea Roznovului la ce-a fost, o comună mai răsărită. Suprinzător, pentru diferenţa dintre covârşitoarea populaţie şi minoritatea de oameni, Gheorghe Ştefan n-a avut parte de liniştea cooperatistă care i-a marcat precedentele două mandate de primar. Afrontul consfinţit prin votul consilierilor, când i-au tăiat banii de deşănţată desfătare fotbalistică, avea şansa să marcheze un nou început în politica pietreană, cel al drămuirii responsabile a puţinelor resurse ce mai rămân după ce băncile îşi iau raţia pentru aberantele datorii angajate pe proiecte inutile. N-a fost să fie. Cu cine să schimbi ceva? Cu nişte închipuiţi care tremură şi când văd tabloul lui Pinalti? Cu papagalii de ambe sexe care preferă să se dea bolnavi decât să ceară vreun document interesant din arhiva primăriei? Drept este, un consilier PSD s-a trezit să tulbure apele exact cu problema apei, dar a fost iute cuminţit de propriul partid. Pacea de la Piatra Neamţ nu e ca la Roman – e mai vioaie, mai contorsionată, cu strigături şi blaturi, ca în cazul viceprimăriţei care n-a fost deranjată la incompatibilităţi şi conflicte de interese câtă vreme n-a mişcat în front. Aici, la Piatra, dacă acceptaţi un oximoron, e o pace războinică. Nimic nu e mai bun decât paravanul unui climat tensionat pentru a a-ţi vedea liniştit de cele combinaţii ştiute sau mai puţin ştiute, însă sigur netulburate.

Cu un an în urmă, te întrebai dacă Ştefan şi Tărâţă n-au ajuns să şi doarmă împreună, aşa erau de nedezlipiţi, de nezdruncinat în campania electorală. S-au certat şi s-au făcut în tot felul. Mai ales Tărâţă pe Ştefan. Nu era zi de la Dumnezeu să nu povestească despre jefuirea Pietrei şi despre cât de malefic este domnul cu marca înregistrată. Conflictul a luat imediat proporţii, în colimator intrând şi tandemul Ursărescu - Ţapu de la PNL. Golani era cea mai paşnică încadrare a celor doi pe care o auzeai dinspre etajul 2 al Palatului Administrativ. Şi timpul trecea. Adjudecarea prăbuşitelor firme ale primăriei şi a redutelor bogate sau generatoare de afacerin din curtea CJ nu e tranşată încă. Într-o ceaţă şi mai cumplită sunt socotelile cu întâmplările din anii trecuţi de la Apa Serv şi Spitalul judeţean, pentru a nu mai vorbi despre golănia tot mai evidentă de la Teatrul Tineretului, golănie care înseamnă şi un „parteneriat” pe faţă între CJ şi Primărie.

Lică Vişan, manevrantul din umbră al legilor

S-a vorbit despre loturi de posbili infractori, despre incredibile combinaţii de milioane şi milioane de euro. Culiţă Tărîţă a organizat conferinţe de presă, a distribuit documente. Ştefan a intervenit şi el, dar s-a restrâns la execuţia viceprimăriţei. Exact acea diferenţă dintre covârşitoarea populaţie şi minoritatea de oameni a aşteptat minuni. De unde atâtea minuni? Ce se întâmplă la Piatra Neamţ e unicat în România. Verificaţi şi veţi descoperi că nimeni nu seamănă cu noi. Mâine o să-l vedem pe Pianlti pe aceeaşi scenă cu Tărâţă, iar pe Tărâţă în tribună la fotbal şi nu ar trebui să ne mire. Poimâine, Ursărescu nu va mai fi Mudărescu, ci un distins absolvent al Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, promotor de seamă al valorilor liberalismului. Chestii de-astea, cu loturi şi acoliţi într-ale prăduirii bănuţului public, tot auzim de pe la 2004 încoace. Atunci a fost sezonul cu „Lotului Publiserv” în prim-plan, dacă n-aţi uitat. Cum mai ştergeau Ştefan şi, mai ales, Ioan Onisei podelele cu Rotaru şi gaşca de la Publiserv!... Ba şi afaceri făcute cu Dan Vasile Constantin fuseseră scoase la iveală. Ce vremuri!... S-a întâmplat ceva? Absolut nimic, jaful a fost şters cu buretele! Sau n-a fost. Fosta directoare plină e recuperată de Rotaru şi plasată şefă la Sanatoriul Bisericani, în timp ce fosta directoare economică s-a dovedit prea tare-n soţ şi soră pentru a fi tulburată. Publiserv, după ani de utilitate brusc redescoperită de administraţia Ştefan, se îndreaptă spre firescul deces al unei societăţi de servicii comunale din Piatra. Culmea-i că blestemul Publiserv a lovit până la urmă, dar în altă parte. Bună de plată pentru tot felul de aventuri-unicat a rămas fosta şefă de la Taxe şi Impozite, cândva director la Publiserv. E povestea aceea cu „Taxa Pinalti” pentru ţevile de gaz, numai că pe Rodica Zelinca n-o caută sau n-o găseşte nimeni. Sau plăteşte cineva în numele ei miliardele aşteptate de E-ON, numai să tacă din gură. De altfel, cam aşa se închid poveştile cu loturile astea infracţionale, cu o convenţie, cu o înţelegere între părţile politice angajate. După caz, unii tac din gură, altora li se închide. Până la viitoarle alegeri.

Land of Preaculiţă Tărâţă

În judeţul Neamţ cam toţi au minţi bolnave şi fură, numai Culiţă Tărâţă e normal şi cinstit. El te ridică, el te coboară. Toţi îi sunt datori, obligaţi - el nu, are dispensă căci binefăcător ca el sub Soare altul nu-i. Face cruci profunde şi la fel de profund te spurcă în termeni populăroşi de nu ştii în nemernicia ta pe unde să fugi, să te-ascunzi. Are drept de viaţă şi de moarte în viaţa publică. Doar el. Supremul. Nu greşeşte niciodată, e perfect. Nu ameninţă cu puşcăria ca-n anii crunţi ai stalinismului - doar oferă oportunităţi răcoroase şi înghesuite. Iar ţeava cu documente confidenţiale e o derivaţie naturală a unei magistrale fără vreo legptură cu Apaserv şi care trece prin biroul lui de parcă structurile şi instituţiile alea mai speciale au fost anume create ca să-l sprijine pe rafinatul intelectual de la coada taurului. A dat încă o dată măsura bunătăţii sale proverbiale de când se pupă-n draci cu Dorinel Ursărescu, ex-Murdărescu. Am prezis c-aşa va fi, dovada e la gazetă. Şi-am mai spus că-ntr-un an îl va face regretat pe Vasile Pruteanu. A reuşit, dar asta e de bună seamă o constatare bolnavă.

Ultima capodoperă din portofoliul acestui adevărat patriarh al judeţului o găsiţi în anexele de aici . Rod al unei solide gândiri de partid şi fermă, organigrama şi statul de funcţii al aparatului de specialitate al CJ Neamţ ar veni că sunt o binefacere pogorâtă asupra noastră. Povestea cu salariaţii lăsaţi pe drumuri de votul celor din PSD şi PDL a fost etichetată drept diversiune exclusiv de nişte răuvoitori, care nu înţeleg fericirea de-a fi contemporani cu Preaculiţă Tărâţă. Direcţia juridică, resurse umane, relaţii internaţionale este vitală pentru bunul mers al treburilor în judeţ. Era tot ce ne mai doream în viaţă şi nu ne dădeam seama. Fantastic e că funcţia de director n-ar fi pregătită pentru unul a cărui competenţă stă în buletinul de Roman, dar nici mare diferenţă nu e. Cu un director cam de profilul lui Vasile Şendrea sau Bogdan Bosovici şi vreo ciudăţenie care crede că în Regiunea Champagne-Ardenne din Franţa se cultivă elefanţi pus(ă) la relaţii internaţionale, este elementar, Tărâţă va reuşi să nimerească ambasada noastră din Suedia, să organizeze acolo Ziua Naţională a României, dar cu un an întârziere. La ce talente zac în el, parcă-l şi aud zicând că nu ne-a făcut de râs cu angajamentul neonorat anul trecut, că n-am înţeles noi bine, că înregistrările-s trucate, că suntem bolnavi, tot mai bolnavi...

O liberalizare uitată

Şi ăsta-i comentariu cu poveste. L-am scris pentru Mesagerul de joia trecută, dar l-am găsit în Ceahlăul. Îl pun şi aici, că tot urmează încă o repriză de circ cu organigrama consiliului judeţean şi nu înţeleg ce vrea de fapt Culiţă Tărâţă. Ordonanţa-minune e cu totul altceva şi cred că n-o înţelege el.

Paznicul funcţiilor

Câteva categorii de bugetivori au intrat în panică activă de ceva vreme. Cică se reformează de nu se mai poate sistemul de salarizare, în special prin teritoriile ocupate de cei datori c-un serviciu public funcţionăresc. Săracii de ei, nu le tihneşte vara! Nu le tihneşte? Nici chiar aşa... Celebrii sindicalişti corporatişti deja au ieşit la rampă şi au început să ne împroaşte cu produsele lor de emanaţie: cuvintele goale. Nu scăpăm nici în acest sezon de panaramele astea din fruntea pompoaselor centrale sindicale deşi, paradoxal, abia acum au ce apăra. Pârâtele panarame, obişnuite că combată absolut orice şi absolut oricând, într-un profund dispreţ faţă de cine are mintea acasă, s-au trezit că le sunt atacaţi supuşii bugetari, cu accent pe bugetivori. Povestita reformă a salarizării ar trebui să doară rău de tot pe unii şi, în sfârşit, ar trebui să creeze premisele plăţii superioare a unui funcţionar util şi performant. Sună frumos, e un vis. Nu se va-ntâmpla curând.

Întâi de toate, s-a pus coada în faţă. Salarizarea e ultimul subiect care trebuia adus în discuţie, poate nici nu era cazul. Necazurile încep de fapt cu accesul în sistemul funcţionăresc. Legislaţia în domeniu e perfect tâmpită şi, sub aparenţă de om nou cu faţă europeană, botezat funcţionar de carieră, se face loc pentru monştri aproape inamovibili. Crearea de locuri de muncă preponderent în zona bugetivoră, pe vremea premierului Tăriceanu, a fost o crimă cu efect întârziat. Sigur, funcţionărimea din administraţiile locale reprezintă o ţintă predilectă, însă nenorocirile adevărate se identifică la nivelul aparatului de stat. Acolo-s salariile nesimţite, acolo-s recompensele politice. Cine vrea să ştie cam ce salarii ridicole se încasează în administraţia locală, dar şi prin unele dregătorii de stat defavorizate, nu are decât să caşte ochii pe declaraţiile publice de avere. Surprizele sunt maxime – cu excepţia câtorva jupâni, ceilalţi au lefuri de mizerie. Pe acest palier, toată reforma, dacă e dorită cu onestitate, începe şi se încheie când liberalizezi cu totul finanţarea aparatelor proprii de funcţionari. Eşti localitate sau judeţ bogat, ai venituri proprii viguroase? Foarte bine, angajezi câţi vrei şi îi plăteşti pe măsura resurselor. Nu ai bani, iar e bine, se găsesc soluţii. Ca primărie de comună, tai toată coada câinelui odată, dintr-o lovitură şi iei decizia istorică de a desfiinţa localitatea, fie ea abuziv înfiinţată sau şi mai abuziv lăsată să toace banii degeaba. Ca primărie urbană, declari falimentul localităţii, dai cu tămâie necontaminată politic şi o iei de la capăt. Soluţia se complică un pic pentru nivelul consiliului judeţean şi al judeţului fiindcă nu ştim ce se alege de regionalizare, dar durerile vor fi minime. Lumina le vine de la Bruxelles - coeziunea şi solidaritatea să trăiască!

După acest model se pot căuta soluţii pentru aparatul de stat. Cheia tot liberalizare se numeşte. Abia punând cu ambiţie şi viziune bazele unui aparat minimal de stat dovedeşti responsabilitate şi respect pentru banul public. Nu raportul dintre leafa cea mai mică şi a premierului e importantă, cât lichidarea excesului de reglementări, care nasc avantaje şi sporuri. Cum au apărut ele, la fel ca toate ierarhiile false din întreg sistemul bugetar de această dată? Aţi ghicit: prin complicitatea acelor panarame de lideri de centrale sindicale. Ei nu intră în panică niciodată, nici măcar când un coleg de calibru face rost de domiciliu forţat la puşcărie. Nu vreţi să ştiţi ce venituri au, ce afaceri combină. Nu simt şi nu resimt absolut nimic. Într-o zi, poate, li se va reţine în sarcină „contribuţia” la frânarea dezvoltării României.

Prefectul cel boţit insistă

La această oră este bicecunoscut că George Lazăr, reprezentantul nr. 1 al guvernului în județ, ne-a făcut de râs la Păstrăveni, pe 25 mai, la întâlnirea oficială cu Barbara Stamm (preşedinta Parlamentului landului Bavaria) şi IPS Teofan al Moldovei şi Bucovinei. Aşa cum am scris la gazetă, era pur și simplu boțit: nebărbierit, cu părul ciufulit, purtând o cămașă șifonată rău peste o pereche de pantaloni ca vai de mama lor.

Preşedintele de judeţ, Culiţă Tărâţă, n-a ratat prilejul de a-l tampona şi a declarat că, dacă era copilul lui, pur şi simplu l-ar fi altoit cum se cuvine.

Ce face, în replică, Georgică de la Roman? Îşi dă drumul la tupeu şi, după cum scrie la altă gazetă, zice: „Eu consider că asa cum m-am prezentat la întâlnirea de la Războieni cu distinşii oaspeţi din Bavaria şi cu Mitropolitul, era o ţinută normală, adecvată pentru o zi de sâmbătă la prânz. Eu cred că a fost o ţinută normală, de bun simt“. De deştept ce e a încurcat până şi comunele...

Cât priveşte ţinuta personajului, sunt dator cu o clarificare fiindcă fotografia din ziar a fost mică şi, în plus, decupată, eu încercând să nu-l expun pe Dan Lospa, cel care e vizibil că încearcă să-l oprească. Aşadat, iată originalul, în toată măreţia boţitului tupeist!

Rătăciţi în tradiţie: Învăţăturile lui Mihai Fărcăşanu către alegătorul nemţean

Despre Mihai Fărcăşanu s-a scris cu generozitate în presa noastră. Şi la liber (inclusiv în paginile noastre), şi în regim publicitar (inclusiv la noi). Scorul obţinut de PP-DD în Neamţ, la alegeri, este cunoscut. S-au căutat explicaţii, ne-am dat cu părerea, am făcut observaţii. Unii nu s-au trezit încă din mirare, alţii mulţumesc Cerului că oamenii în mov, candidaţii poporului, n-au obţinut mai multe voturi. Câţiva, rătăciţi de-a binelea, bat câmpii cu pasul, încercând să afle spre cine s-ar fi dus voturile dacă Fărcăşanu şi ai săi spuneau alegătorilor, în clar, să se aştepte la alianţe.

Mihai Fărcăşanu

Ora adevărului, se ştie, vine la constituirea consiliilor. Se pare că nici unii nu am înţeles de la început înţelesul protocolului de colaboare PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Acolo se vorbea de consiliul local Piatra Neamţ, de cel judeţean, de toamna electorală. La comune balamucul se întrevedea, de fapt, încă înainte de semnarea documentului, iar luni după-amiază clocotele se auzeau până la Piatra. PP-DD nu avea nici o reţinere în a pregăti majorităţi comunale alături de USL! Protocolul de duminică e unul perfect liber-schimbist, dar cu două promisiuni de certitudine în dreptul primarului Gheorghe Ştefan şi al preşedintelui Culiţă Tărâţă. Cei doi au nevoie de o perioadă de linişte dată de majorităţi de lucru în consiliile lor şi au obţinut-o. Drept dovadă, despre Roman nu s-a pomenit măcar în treacăt, ca pentru consolidarea imaginii alianţei. Primarul Leoreanu, pur şi simplu, nu are nevoie de parteneri decât pentru confort. Cu alte cuvinte, ne-a fost livrat un „protocol în patru, pentru doi”. Merge? Merge, în politică merge uns. Un popă mai lipsea de la semnarea protocolului, dar duminică dimineaţă e imposibil de găsit vreunul liber de sarcini. (În trecut se făcea altfel: se transportau consilierii aleşi la Mănăstirea Bistriţa şi jurau, care pe icoane, care pe Biblie, destui ţinând - pe-ascuns - încrucişate indexul şi mijlociul de la mâna stângă, să anuleze jurământul.)

A acorda, acum, atenţie prea multă detaliilor discrete ale protocolului, e pierdere de timp. Nu va dura mult şi vom observa efectele în Piatra şi în judeţ. Efecte se traduce prin beneficii în contul PP-DD şi al asociaţilor. Campania şi alegerile au trecut, iar violentul jurământ anticiocoiesc, rostit de Dan Diaconescu, la Casa de Cultură, împreună cu activul de partid, candidaţii şi admiratorii în mov, parcă a fost şters cu buretele. În politică merge. Arta compromisului i se zice în genere, dacă n-aţi aflat până acum. S-a chemat soluţie imorală doar când Dan Voiculescu şi umanisto-conservatorii săi au fost „întorşi” şi depuşi de preşedintele Băsescu pe altarul Dreptăţii şi Adevărului de odinioară.

Fără îndoială, vom auzi vorbe mieroase şi în legătură cu integrarea proiectelor politice susţinute de PP-DD Neamţ în agendele politico-administrative garantate de Ştefan şi Tărâţă. Pe cine-o interesa, dintre votanţii PP-DD, e imposibil de estimat. Repertoriul abordat în campanie a funcţionat, voturile s-au adunat şi Fărcăşanu a negociat astfel încât partidul condus de el să deţină putere reală în judeţ. Deţinerea puterii, accesul direct la ea reprezintă adevăratele mize în politică. Fărcăşanu o demonstrează, indiferent dacă asta mai convine sau nu cui l-a votat. Dincolo de putere e condamnarea la opoziţie sau la dispariţie, ceea ce s-a dovedit a fi inacceptabil. Mai mult, Fărcăşanu a aplicat perfect şi regula „Don’t miss the moment!”. Nu rata clipa, pe româneşte. Negocierea şi semnarea unei înţelegeri politice, care-l urcă la putere, au fost şansa vieţii lui. A preferat certitudinea puternicilor locali în dauna celor care reprezintă guvernarea. Până şi-asta e o învăţătură. De sezon, pentru început.

MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE...

Mihai Fărcăşanu, Culiţă Tărâţă şi Gabriel Farcaş

Autonomie locală fără autorităţi executive şi deliberative nu există. Executivul este reprezentat de primari şi preşedinţii consiliilor judeţene, iar partea deliberativă revine consiliilor locale, judeţene, de sector, plus cel general al Capitalei. Aşa scrie într-o lege celebră: Legea 215 din 2001, modifificată în repetate rânduri, a cărei versiune actualizată şi valabilă la 20 iunie 2012 este disponibilă prin CTCE Piatra Neamţ.

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale nu trebuie să uite că autonomia locala este numai administrativă şi financiară. Pe de altă parte, raporturile dintre autorităţile locale mici şi cea judeţeană se bazează pe autonomie, legalitate, responsabilitate, cooperare şi solidaritate, fără a exista raporturi de subordonare. Nici între consiliile locale şi primari nu există asemenea raporturi. Există, în schimb, o serie de raporturi de subordonare politică.

Scenariul durerilor

Alegerile din 10 iunie au adus, în Neamţ, o hartă şi o împărţire politică binecunoscute la această oră. Un aspect trecut de mulţi cu vederea este că, din momentul înmânării certificatelor doveditoare a calităţii de ales local, APEL a devenit istorie. A fost o alianţă electorală şi, pe mai departe, discutăm despre PDL, UNPR şi PNŢ-CD. Este, de fapt, detaliul care a alimentat un scenariu de majoritate politică rostit cu temere, în surdină, aproape conspirativ, dar cu încântare din partea multora. UNPR susţine guvernul Ponta la nivel parlamentar, înţelegerea fiind întărită de un document semnat de preşedinţii PSD şi UNPR. Grosul partidului condus de Gabriel Oprea e asigurat de „plecaţii” din PSD şi, în perspectiva alegerilor generale, s-a vorbit intens despre întoarcerea la sânul partidului-mamă a celor asociaţi exagerat de mult timp cu Traian Băsescu. Diferenţele mici înregistrate între USL şi APEL, având consiliul municipal Piatra Neamţ şi pe cel judeţean în prim-plan, au alimentat repede varianta unei conlucrări USL-UNPR, cu sau fără sprijin de la PP-DD, cu sau fără un acord din partea lui Gheorghe Ştefan. Într-o anume ordine cronologică acesta e primul scenariu care a circulat, nu cel cu majorităţi USL – PP-DD sau PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Activul PSD dădea semne de încântare şi, totodată, de resemnare. Alăturarea Culiţă Tărâţă – Ion Chelaru este imposibilă la această oră, iar poziţiile politice deţinute de senatorul romaşcan la nivel naţional îl fac încă greu de înlăturat, deşi după prostia cu numirea ca prefect a lui Dan Vasile Constantin se configura o şansă. Se cuvine amintit că retragerea lui Constantin nu a avut legătură cu o pretinsă incompatibilitate între candidatura la consiliul judeţean şi funcţia de prefect. Veritabila perdea de fum lansată a avut menirea exclusivă de-a acoperi numirea „originală” – calitatea de funcţionar public, de care Constantin avea grabnic nevoie, nu se dobândeşte în câteva zile! Chelaru, fireşte, nu şi-a recunoscut contribuţia.

Pentru ratarea definitivă a scenariului a mai contat ceva: cuvântul dat de Tărâţă lui Ştefan a fost cuvânt. Este posibil să vină şi un moment al adevărului dureros, mai spre toamnă, numai când şi dacă se va „opera” suspendarea preşedintelui Băsescu.

Anticiocoism cu profit

Şi jocul făcut de Mihai Fărcăşanu, preşedintele PP-DD Neamţ, este cunoscut, în mare, cititorilor noştri. (Un comentariu pe această temă găsiţi aici.) Ziua critică a fost duminică, 24 iunie. Atât fruntaşii şi negociatorii USL, cât şi activul PP-DD au aflat de pe site-ul nostru şi de la colegii din presă despre semnarea Protocolului de colaborare politică în judeţul Neamţ cu partidele din APEL. Surprinderea a atins cotele uluirii în rândul USL. În timp ce unii participanţi la negocieri s-au ferit să recunoască oficial acordul aproape parafat sâmbătă, Ion Chelaru a declarat sec: „Noi am purtat negocieri cu Mihai Fărcăşanu, confirm. Acestea erau în plină desfăşurare. Nu-mi explic decizia! Am discutat şi perspectiva unei colaborări lungi, am discutat despre vicepreşedinţi şi viceprimari. Nu-mi explic!”

Fărcăşanu nu a fost nici el singur la negocieri. Plimbarea binecuvântării unei decizii între organizaţia judeţeană, una fruntaşă în toată regula (a obţinut al patrulea rezultat pe ţară – n.a.) şi Comisia de coordonare electorală condusă de preşedintele Simona Man ameţise pe toată lumea. Mesajele confuze şi contradictorii prezentate pe OTV adânceau neînţelegerea. Aşa se face că luni a fost fierbere mare în PP-DD Neamţ. Abia spre seară, Mihai Fărcăşanu a admis relaxat: „Se naşte pacea din PP-DD între Mihai Fărcăşanu şi Monica Anton (candidata la primar de Piatra Neamţ, virtual viceprimar în orice combinaţie majoritară din consiliu – n.a.). Azi, după ora 17, am şters asperităţile interne din PP-DD”. O zi mai târziu, Monica Anton a confirmat liniştea şi a negat existenţa vreunei neînţelegeri cu Fărcăşanu.

Astfel, se deschidea clar drumul Monicăi Anton spre o funcţie de viceprimar la Piatra Neamţ, lui Mihai Fărcăşanu fiindu-i pregătit un post de vicepreşedinte la Consiliul judeţean. Neoficial, încă de luni se vorbea despre Dragoş Chitic ca al doilea viceprimar şi Mircea Pintilie ca vicepreşedinte de judeţ. Un alt nume pomenit pentru vicepreşedinte era Gabriel Farcaş (UNPR). Anterior, în varianta USL – PP-DD, într-o schemă de lucru credibilă, apăreau Aurelia Simionică şi Dan Vasile Constantin, în loc de Chitic şi Pintilie. Era schema care prevedea şi urcarea lui Vasile Pruteanu în fotoliul de prefect, această ambiţie reţinându-se în contul lui Dorinel Ursărescu, preşedintele PNL Neamţ. Cu un mandat întreg de parlamentar la activ, Pruteanu putea (poate) fi numit perfect legal, fără riscul ruşinii cu numirea lui Dan Vasile Constantin. Ruşinea cu Pruteanu este alta şi-i binecunoscută.

Sub spectrul boicotului?

La ceremonia de depunere a jurământului de către preşedintele ales al CJ Neamţ, luni dimineaţă, au participat doar doi dintre consilierii aleşi ai USL: Bogdan Onu şi Neculai Andone. (Cei doi absenţi de la PP-DD nu se mai socotesc, căci pacea din partid a fost confirmată.) Drept e că nu există o obligaţie de participare. În condiţiile legii, preşedintele tribunalului şi prefectul sunt suficienţi. Însă, la Neamţ, ştim că nimic nu e întâmplător. Figuri importante din PSD şi PNL au negat boicotul organizat. De parcă erau vorbiţi între ei, spuneau că aleşii lor fie au avut teabă, fie n-au fost invitaţi. Curios, toţi au fost surprinşi să afle de participarea lui Onu şi Andone. Deloc curios, s-au găsit consilieri şi primari care să confirme - neoficial şi cu teamă – că a fost vorba despre un boicot.

Întrebările care se nasc sunt naturale: a fost un simplu gest de frondă, o repetiţie pentru boicotarea şedinţei de constituire a consiliului judeţean sau e un semnal cu tâlc? La fel de natural, întrebările se pot extinde şi asupra consiliului municipal Piatra Neamţ. La constituire, ambele autorităţi deliberative au nevoie de participarea a două treimi dintre consilierii aleşi. Altfel, şedinţa nu se ţine şi degeaba ai asigurată majoritatea simplă, de lucru, pentru alegerea comisiilor, a viceprimarilor  şi vicepreşedinţilor. De aici încolo, paşii ce trebuie urmaţi diferă. Preşedintele CJ convoacă o nouă şedinţă după două zile pentru consiliul său, iar prefectul în termen de trei zile pentru consiliul local. Lipsa cvorumului duce la o treia convocare, peste alte două şi, respectiv, trei zile. După trei absenţe nemotivate, preşedintele şi prefectul declară vacante locurile neacoperite, la rând venind supleanţii. Se reia ciclul de convocări şi, la limită, în termen de 30 de zile, se organizează alegeri pentru completarea locurilor vacante, nu pentru toate locurile din consiliu. Va risca USL? Greu de crezut, mai ales în condiţiile în care, cel puţin la CJ, chiar sub riscul excluderii ulterioare din PSD şi PNL, există consilieri dispuşi să participe la şedinţa de constituire. Pe de altă parte, în eventualitatea unor alageri parţiale, USL are numai de pierdut.

Aşa se face că răspunsul căutat ar putea fi un melanj de frondă şi tâlc. Explicaţia vine tot din lege. Şedinţele de consilii se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor în funcţie. La Piatra Neamţ, majoritatea parafată duminică e la limită (12 la 11), în timp ce la CJ se mai poate respira cu 20 la 15. Încurcătura vine din faptul că sunt cazuri care impun alte majorităţi. De pildă, la adoptarea bugetului, contractarea de împrumuturi, stabilirea de taxe şi impozite locale este necesar votul majorităţii consilierilor în funcţie. Dacă peste aceste situaţii se poate trece printr-un exerciţiu de disciplină desăvârşită, la hotărârile privind patrimoniul trebuie o majoritate de două treimi din numărul consilierilor în funcţie, una imposibil de garantat fără USL. Cu alte cuvinte, mai e mult până departe...

Ultima oră: cu Farcaş şi Fărcăşanu, înainte!

Şedinţa de constituire a CJ Neamţ a fost convocată miercuri, 27 iunie, începând cu ora 11, la sediul Palatului Administrativ din Piatra Neamţ.  Aleşii din partea USL au fost prezenţi şi şedinţa ar fi decurs lin, fără istoric, dacă USL nu-şi arăta colţii la votarea vicepreşedinţilor. Fără să aibă o propunere proprie, pe lângă Gabriel Cristian Farcaş şi Mihai Fărcăşanu, au combătut modelul buletinului de vot, procedura de votare şi contabilizarea voturilor. Gaz pe foc, prin explicaţii neconvingătoare, a pus Mihaela Ignatovici, susţinută cu naturaleţe de Cristina Mititelu. Adică fostul secretar al judeţului, recuperată inexplicabil de la pensie de Mircea Pintilie, şi interimara lăsata moştenire pentru o vreme. Stăpân pe proceduri, preşedintele Tărâţă a trecut prin votul consilierilor modelul de buletin şi procedura. Colţii arătaţi de USL s-au concretizat prin refuzul de a participa la votarea vicepreşedinţilor. Un fel de boicot mai mic, pentru impresie artistică... Finalul a însemnat alegerea lui Farcaş şi Fărcăşanu, cu câte 20 de voturi din cele 20 valabil exprimate. Fără îndoială, e un preţ serios plătit de PDL.

Farcaş şi Pintilie - predare de ştafetă

Gabriel Farcaş, mai puţin cunoscut publicului larg, are 43 de ani, este de loc din Roman şi deţine funcţia de şef al Agenţiei Neamţ a Autorităţii Rutiere Române. E căsătorit şi are doi copii. A absolvit Facultatea de Energetică din Iaşi, după care a urmat studii de ştiinţe politice şi administraţie publică. Lucrează, în prezent, la un masterat în drept european.

Strict pentru evidenţe, la şedinţă au participat 30 de consilieri aleşi şi 4 supleanţi. Au renunţat la mandatele de Gheorghe Ştefan, Dan Laurenţiu Leoreanu, Culiţă Tărâţă (este preşedinte legal în funcţie – n.a.) şi Răzvan Bobeanu. Locul lor a fost luat de Dan Vasiliu, Ioan Spiridonescu, Claudiu Stafie şi Gabriel Vişan. Al 35-lea vot în CJ Neamţ, potrivit legii, este al preşedintelui.

Rătăciți în tradiție: „La lumina orbitoare a unui felinar stins…”

„Gânditorii” de campanie par să fi predat ștafeta „gânditorilor” de combinații majoritare pentru consiliile locale și județene. Asta în eventualitatea în care nu vorbim despre aceleași personaje ridicol de polivalente, în fapt numai bune să ilustreze lipsa de minte și ruptura iremediabilă de realitate. Pe cale naturală, analizele și comentariile destinate (ne)bunului și (ne)vinovatului român, captiv al vreunui vector mass-media, devin un exemplu de nemernicie. Altfel nu îmi explic cum, timp de aproape o zi întreagă, o televizuină motănească a tocat situația mandatelor obținute de PP-DD prin țară fără a sufla, însă, o vorbă despre soarta județului de la poalele Ceahlăului și a urbei de sub telegondolă. Parcă ne evaporasem, pur și simplu, de pe hartă. Scorul spectaculos bifat de cei în mov era gata volatilizat din evidențele oficiale. Numele lui Tărâță și Ștefan dispăruseră instantaneu inclusiv din repertoriul lui Mihai Gâdea, inchizitorul răspopit, ăl mai prima în nuanțe și tonalități cu iz de execuție publică la rostirea numelor celor doi. Vag, însuși marele și inegalabilul Liviu Dragnea de la PSD abia a pomenit de UNPR în dreptul Neamțului. Chiar așa, să fi întors Felix ordinele de luptă pe unitate?… Orice e posibil, coincidențele sunt la putere și, de fapt, nimic nu e întâmplător. Ca și la OTV, unde – în aceeași zi, iete coincidența!  – dispăruse de pe burtiera zilei orice trimitere la Neamț. Județe ce-ar urma să fie eliberate de ciocoi au fost prezentate cu totul altele.

Explicam recent, cumva, că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ți ponderezi imaginația? Eram generos, îmi scăpaseră din vizor „gânditorii” la comandă. Zelul lor e greu de depășit. Drept dovadă stă și confortabila isterie cu declararea decesului politic al PDL. Până și acei puțini generatori de păreri decente, „generatori” care treceau drept onorabili, acizi și aplicați până mai ieri, s-au repezit ca hienele să transfere toată ura publică acumulată de Băsescu, Boc, Udrea,Videanu,  Anastase, Berceanu, Ridzi, EBA & Co. direct și asupra dezastrului electoral ce va să vină în noiembrie. Sentințe în toată regula, impresionant efort. Pe ce se bazează? Pe expresia fețelor suferinde ale protagoniștilor PDL? Pe cafteala din culise a liderilor care nici Băsescu n-au pupat, nici buzele nu li s-au pliat, și nici contribuții imunizatoare n-au vărsat? Pe montaje TV făcute la meserie, cu pasiune? Pe inducerea ideii emoționante, dar greu de dovedit, că banii tăiați de la salariile și pensiile poporului s-au dus în bugetele excesive gestionate discreționar de Udrea?… O fărâmă de logică ar trebui să-i îndemne să aștepte măcar constituirea noilor consilii locale şi județene. Mai ales cele de la comune, orașe și municipii, altele decât cele reședință de județ, tranșate direct sau previzibile ca majoritate. O analiză corectă abia după aceea începe. S-ar putea ca sentințele să pice peste pronosticurile isterizante, dar până la verdictul votului din consilii sunt doar păreri. Și sunt păreri cu totul premature. Până luni după amiază, la ora predării acestui comentariu, nici USL, nici PDL, nici UNPR nu au rostit vreo vorbă oficială, la nivel înalt, despre ce au sau nu au de gând să negocieze cu partidul inventat de Dan Diaconescu. Vor izola PP-DD? Vor face târguieli diferite de la un județ la altul sau în interiorul aceluiași județ? Greu de spus, la rigoare vorbind. Dar foarte ușor de bătut câmpii pentru „gânditori”, fie ei tocmiți sau nu.

Și PDL, și USL stau de fapt cu ochii pe farul de la Cotroceni mai rău ca pe butelie. Poate dă un semn. Restul sunt manevre pentru audiență, șmecherii în fapt. Nu este exclus ca farul să fie deja un biet felinar stins, vorba unui limerick românesc, vechi de zeci de ani, unul de patru versuri în loc de cinci: „La lumina orbitoare/ A unui felinar stins/ Eu stăteam drept în picioare/ Și citeam pe burtă-ntins”.