Nuți, ție nu-ți... ?

Ca unul care-a stat lipit de televizor în după amiaza dezbaterii despre România din Parlamentul European, n-aveam cum rata distracția asigurată de lorzii televizuinilor, ăi de ne privesc - și ne vorbesc – cu jale, nu ținându-se de șale. (Rima e de la Mircea Vintilă și al său Lord John, care se ținea de șale.) Totul, indiferent de baricadă, s-a înscris în consacratele matrice predefinite de manipulare, intoxicare și obrăznicie. Nu se potolesc și pace - nici unii, nici alții. Să le demonstrezi că intervenții de vârf, sănătoase și raționale, din partea europarlamentarilor români, au avut doar Ioan Mircea Pașcu și Cătălin Ivan? Degeaba, vedeta multimedia Norica să trăiască! Stagiul efectuat la țărăniști o dă de gol prin rostirea cuvintelor, prin timbrul și volumul vocii. Să le semnalezi că de groază au fost intraductibilele vorbe spoit-lemnoase slobozite de Cristian Preda, nu previzibila evoluție antinațională a Monicăi Macovei? Nici o șansă.

O mulțumire vine dintr-o omisiune de finețe. Deși purta haine portocalii, Viviana lui Reding din Luxemburg, feroce apărătoare a regimului Băsescu, a scăpat de încadrarea la oranjutani. Mare lucru! Nu-i exclus să-i pregătească vreo universitate românească – obligatoriu afiliată Palatului Cotroceni și bine „securizată” - un titlu de Doctor Honoris Causa. Mai are 5, adunate între 2004 și 2012, de când fericește UE în rol de comisar.

De la portocaliul madamei de Luxemburg, alunecarea spre portocaliul autohton e naturală, dacă nu obligatorie. În plin sezon de frământări și diversiuni conexe candidaturilor în colegiile electorale nemțene pentru Parlament, un zvon ne atacă la respirație și emoție: vine Elena Udrea după voturi. Nu ne-ajunge sperietura ca de circ cu Lavinia Șandru, în contul UNPR, pe colegiul câștigat în 2008 de Culiță Tărâță, se face loc și pentru Nuți. Fix la Piatra Neamț. Detestată și hulită în propriu-i partid, ar veni că Nuți caută un fel de azil politic teritorial intern.

M-aș opri aici, e doar un zvon. Dar, dacă se-ntâmplă?... Nuți nu trebuie să câștige un mandat, e suficient să candideze pentru a ne umple de rușine în toată țara. Expedierea ei la Piatra Neamț ar fi de înțeles. Organizația PDL condusă de Gheorghe Ștefan e nesperat de puternică. Însă invitarea sau acceptarea lui Nuți sunt sinonime cu sfidarea defintivă a pietrenilor și nemțenilor. Caricatura de argument cu banii dați la Neamț pe proiecte cu finanțare de la UE e pentru cei cu mințile intoxicate de sângele portocalizat în ani. N-a dat bani de la ea. Proiectele depuse au avut valoare, așa ni s-a spus. Iar banii adevărați, ceea ce înseamnă rambursările de la Uniunea Europeană pe Programul Operațional Regional gestionat de fostul ei minister, or să vină altădată. În așteptare, se iau milioane și milioane de euroi de la gura românilor. Birocrații și politicienii aștia de la Bruxelles, după cum (nu) știți probabil, s-au prins de furăciuni. Câțiva sunt pro-băsescieni pe față, dar până la bani. Viviane Reding și Jose Manuel Barroso au și ei stăpânii lor. Ah, de-ar sosi la Piatra măcar unul dintre cei doi, s-o susțină pe europeana Nuți în campanie! Așa, în contul lui Zeus. Dar nu apar, nu-i apucăm, nu-i vedem, cum nici pe Nelu Oltean (Bistrița Năsăud) sau Ghiță Flutur (Suceava) nu-i văd să scape vreun colegiu pe mâna voluptoasei blonde.

În fine, dacă în cazul altor “transferuri” de candidați, îndoielnici sau de-a dreptul dubioși, lumea amărâtă, sau proastă de-a binelea, sau lipsită de demnitate s-a bucurat de banii cheltuiți în campanie, în cazul lui Udrea ar cam fi cazul ca alegătorul s-o respingă radical, trântindu-i în față că banii ei nu-s buni. Cumplit e că de la o sumă în sus sar și popii s-o zugrăvească în pronaos.

P.S. Liviu Harbuz, a cărui posibilă candidatură pe Colegiul 3 Deputați înfierbântă multe capete, are o vorbă: “Prima oară n-ai minte, a doua oară n-ai ținere de minte”. E valabilă și pentru candidați, și pentru alegători. Despre a treia oară nu se povestește, că de s-ar povesti…

Lovitura de stat, mineriada şi Cornel Nistorescu

Când este în formă şi vrea, Cornel Nistorescu toarnă plumb, apă vie şi oxigen îmbunătăţit din condeiul său. Luaţi de aici: "La ce s-au aşteptat Traian Băsescu şi PDL-ul după ce au chinuit Opoziţia, după ce au minimalizat-o, au batjocorit-o şi au călcat pe Constituţie ca pe o cărţulie cu texte de petrecere? Visau la acurateţea procedurilor, la colegialitate şi respect? Sau puţina minte care le-a mai rămas trebuia să-i trimită la o viitoare furtună? Nu zic toate popoarele că acela care seamănă vânt culege furtună? Sau ei erau aşa de beţi de putere că nici de asta nu şi-au mai putut aduce aminte?"
Mai mult, în senzaţionalul editorial "Există lovitură de stat dată cu votul şi mineriadă făcută în Parlament?" publicat în Cotidianul .

Rătăciţi în tradiţie: Învăţăturile lui Mihai Fărcăşanu către alegătorul nemţean

Despre Mihai Fărcăşanu s-a scris cu generozitate în presa noastră. Şi la liber (inclusiv în paginile noastre), şi în regim publicitar (inclusiv la noi). Scorul obţinut de PP-DD în Neamţ, la alegeri, este cunoscut. S-au căutat explicaţii, ne-am dat cu părerea, am făcut observaţii. Unii nu s-au trezit încă din mirare, alţii mulţumesc Cerului că oamenii în mov, candidaţii poporului, n-au obţinut mai multe voturi. Câţiva, rătăciţi de-a binelea, bat câmpii cu pasul, încercând să afle spre cine s-ar fi dus voturile dacă Fărcăşanu şi ai săi spuneau alegătorilor, în clar, să se aştepte la alianţe.

Mihai Fărcăşanu

Ora adevărului, se ştie, vine la constituirea consiliilor. Se pare că nici unii nu am înţeles de la început înţelesul protocolului de colaboare PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Acolo se vorbea de consiliul local Piatra Neamţ, de cel judeţean, de toamna electorală. La comune balamucul se întrevedea, de fapt, încă înainte de semnarea documentului, iar luni după-amiază clocotele se auzeau până la Piatra. PP-DD nu avea nici o reţinere în a pregăti majorităţi comunale alături de USL! Protocolul de duminică e unul perfect liber-schimbist, dar cu două promisiuni de certitudine în dreptul primarului Gheorghe Ştefan şi al preşedintelui Culiţă Tărâţă. Cei doi au nevoie de o perioadă de linişte dată de majorităţi de lucru în consiliile lor şi au obţinut-o. Drept dovadă, despre Roman nu s-a pomenit măcar în treacăt, ca pentru consolidarea imaginii alianţei. Primarul Leoreanu, pur şi simplu, nu are nevoie de parteneri decât pentru confort. Cu alte cuvinte, ne-a fost livrat un „protocol în patru, pentru doi”. Merge? Merge, în politică merge uns. Un popă mai lipsea de la semnarea protocolului, dar duminică dimineaţă e imposibil de găsit vreunul liber de sarcini. (În trecut se făcea altfel: se transportau consilierii aleşi la Mănăstirea Bistriţa şi jurau, care pe icoane, care pe Biblie, destui ţinând - pe-ascuns - încrucişate indexul şi mijlociul de la mâna stângă, să anuleze jurământul.)

A acorda, acum, atenţie prea multă detaliilor discrete ale protocolului, e pierdere de timp. Nu va dura mult şi vom observa efectele în Piatra şi în judeţ. Efecte se traduce prin beneficii în contul PP-DD şi al asociaţilor. Campania şi alegerile au trecut, iar violentul jurământ anticiocoiesc, rostit de Dan Diaconescu, la Casa de Cultură, împreună cu activul de partid, candidaţii şi admiratorii în mov, parcă a fost şters cu buretele. În politică merge. Arta compromisului i se zice în genere, dacă n-aţi aflat până acum. S-a chemat soluţie imorală doar când Dan Voiculescu şi umanisto-conservatorii săi au fost „întorşi” şi depuşi de preşedintele Băsescu pe altarul Dreptăţii şi Adevărului de odinioară.

Fără îndoială, vom auzi vorbe mieroase şi în legătură cu integrarea proiectelor politice susţinute de PP-DD Neamţ în agendele politico-administrative garantate de Ştefan şi Tărâţă. Pe cine-o interesa, dintre votanţii PP-DD, e imposibil de estimat. Repertoriul abordat în campanie a funcţionat, voturile s-au adunat şi Fărcăşanu a negociat astfel încât partidul condus de el să deţină putere reală în judeţ. Deţinerea puterii, accesul direct la ea reprezintă adevăratele mize în politică. Fărcăşanu o demonstrează, indiferent dacă asta mai convine sau nu cui l-a votat. Dincolo de putere e condamnarea la opoziţie sau la dispariţie, ceea ce s-a dovedit a fi inacceptabil. Mai mult, Fărcăşanu a aplicat perfect şi regula „Don’t miss the moment!”. Nu rata clipa, pe româneşte. Negocierea şi semnarea unei înţelegeri politice, care-l urcă la putere, au fost şansa vieţii lui. A preferat certitudinea puternicilor locali în dauna celor care reprezintă guvernarea. Până şi-asta e o învăţătură. De sezon, pentru început.

MAI E MULT PÂNĂ DEPARTE...

Mihai Fărcăşanu, Culiţă Tărâţă şi Gabriel Farcaş

Autonomie locală fără autorităţi executive şi deliberative nu există. Executivul este reprezentat de primari şi preşedinţii consiliilor judeţene, iar partea deliberativă revine consiliilor locale, judeţene, de sector, plus cel general al Capitalei. Aşa scrie într-o lege celebră: Legea 215 din 2001, modifificată în repetate rânduri, a cărei versiune actualizată şi valabilă la 20 iunie 2012 este disponibilă prin CTCE Piatra Neamţ.

Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale nu trebuie să uite că autonomia locala este numai administrativă şi financiară. Pe de altă parte, raporturile dintre autorităţile locale mici şi cea judeţeană se bazează pe autonomie, legalitate, responsabilitate, cooperare şi solidaritate, fără a exista raporturi de subordonare. Nici între consiliile locale şi primari nu există asemenea raporturi. Există, în schimb, o serie de raporturi de subordonare politică.

Scenariul durerilor

Alegerile din 10 iunie au adus, în Neamţ, o hartă şi o împărţire politică binecunoscute la această oră. Un aspect trecut de mulţi cu vederea este că, din momentul înmânării certificatelor doveditoare a calităţii de ales local, APEL a devenit istorie. A fost o alianţă electorală şi, pe mai departe, discutăm despre PDL, UNPR şi PNŢ-CD. Este, de fapt, detaliul care a alimentat un scenariu de majoritate politică rostit cu temere, în surdină, aproape conspirativ, dar cu încântare din partea multora. UNPR susţine guvernul Ponta la nivel parlamentar, înţelegerea fiind întărită de un document semnat de preşedinţii PSD şi UNPR. Grosul partidului condus de Gabriel Oprea e asigurat de „plecaţii” din PSD şi, în perspectiva alegerilor generale, s-a vorbit intens despre întoarcerea la sânul partidului-mamă a celor asociaţi exagerat de mult timp cu Traian Băsescu. Diferenţele mici înregistrate între USL şi APEL, având consiliul municipal Piatra Neamţ şi pe cel judeţean în prim-plan, au alimentat repede varianta unei conlucrări USL-UNPR, cu sau fără sprijin de la PP-DD, cu sau fără un acord din partea lui Gheorghe Ştefan. Într-o anume ordine cronologică acesta e primul scenariu care a circulat, nu cel cu majorităţi USL – PP-DD sau PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Activul PSD dădea semne de încântare şi, totodată, de resemnare. Alăturarea Culiţă Tărâţă – Ion Chelaru este imposibilă la această oră, iar poziţiile politice deţinute de senatorul romaşcan la nivel naţional îl fac încă greu de înlăturat, deşi după prostia cu numirea ca prefect a lui Dan Vasile Constantin se configura o şansă. Se cuvine amintit că retragerea lui Constantin nu a avut legătură cu o pretinsă incompatibilitate între candidatura la consiliul judeţean şi funcţia de prefect. Veritabila perdea de fum lansată a avut menirea exclusivă de-a acoperi numirea „originală” – calitatea de funcţionar public, de care Constantin avea grabnic nevoie, nu se dobândeşte în câteva zile! Chelaru, fireşte, nu şi-a recunoscut contribuţia.

Pentru ratarea definitivă a scenariului a mai contat ceva: cuvântul dat de Tărâţă lui Ştefan a fost cuvânt. Este posibil să vină şi un moment al adevărului dureros, mai spre toamnă, numai când şi dacă se va „opera” suspendarea preşedintelui Băsescu.

Anticiocoism cu profit

Şi jocul făcut de Mihai Fărcăşanu, preşedintele PP-DD Neamţ, este cunoscut, în mare, cititorilor noştri. (Un comentariu pe această temă găsiţi aici.) Ziua critică a fost duminică, 24 iunie. Atât fruntaşii şi negociatorii USL, cât şi activul PP-DD au aflat de pe site-ul nostru şi de la colegii din presă despre semnarea Protocolului de colaborare politică în judeţul Neamţ cu partidele din APEL. Surprinderea a atins cotele uluirii în rândul USL. În timp ce unii participanţi la negocieri s-au ferit să recunoască oficial acordul aproape parafat sâmbătă, Ion Chelaru a declarat sec: „Noi am purtat negocieri cu Mihai Fărcăşanu, confirm. Acestea erau în plină desfăşurare. Nu-mi explic decizia! Am discutat şi perspectiva unei colaborări lungi, am discutat despre vicepreşedinţi şi viceprimari. Nu-mi explic!”

Fărcăşanu nu a fost nici el singur la negocieri. Plimbarea binecuvântării unei decizii între organizaţia judeţeană, una fruntaşă în toată regula (a obţinut al patrulea rezultat pe ţară – n.a.) şi Comisia de coordonare electorală condusă de preşedintele Simona Man ameţise pe toată lumea. Mesajele confuze şi contradictorii prezentate pe OTV adânceau neînţelegerea. Aşa se face că luni a fost fierbere mare în PP-DD Neamţ. Abia spre seară, Mihai Fărcăşanu a admis relaxat: „Se naşte pacea din PP-DD între Mihai Fărcăşanu şi Monica Anton (candidata la primar de Piatra Neamţ, virtual viceprimar în orice combinaţie majoritară din consiliu – n.a.). Azi, după ora 17, am şters asperităţile interne din PP-DD”. O zi mai târziu, Monica Anton a confirmat liniştea şi a negat existenţa vreunei neînţelegeri cu Fărcăşanu.

Astfel, se deschidea clar drumul Monicăi Anton spre o funcţie de viceprimar la Piatra Neamţ, lui Mihai Fărcăşanu fiindu-i pregătit un post de vicepreşedinte la Consiliul judeţean. Neoficial, încă de luni se vorbea despre Dragoş Chitic ca al doilea viceprimar şi Mircea Pintilie ca vicepreşedinte de judeţ. Un alt nume pomenit pentru vicepreşedinte era Gabriel Farcaş (UNPR). Anterior, în varianta USL – PP-DD, într-o schemă de lucru credibilă, apăreau Aurelia Simionică şi Dan Vasile Constantin, în loc de Chitic şi Pintilie. Era schema care prevedea şi urcarea lui Vasile Pruteanu în fotoliul de prefect, această ambiţie reţinându-se în contul lui Dorinel Ursărescu, preşedintele PNL Neamţ. Cu un mandat întreg de parlamentar la activ, Pruteanu putea (poate) fi numit perfect legal, fără riscul ruşinii cu numirea lui Dan Vasile Constantin. Ruşinea cu Pruteanu este alta şi-i binecunoscută.

Sub spectrul boicotului?

La ceremonia de depunere a jurământului de către preşedintele ales al CJ Neamţ, luni dimineaţă, au participat doar doi dintre consilierii aleşi ai USL: Bogdan Onu şi Neculai Andone. (Cei doi absenţi de la PP-DD nu se mai socotesc, căci pacea din partid a fost confirmată.) Drept e că nu există o obligaţie de participare. În condiţiile legii, preşedintele tribunalului şi prefectul sunt suficienţi. Însă, la Neamţ, ştim că nimic nu e întâmplător. Figuri importante din PSD şi PNL au negat boicotul organizat. De parcă erau vorbiţi între ei, spuneau că aleşii lor fie au avut teabă, fie n-au fost invitaţi. Curios, toţi au fost surprinşi să afle de participarea lui Onu şi Andone. Deloc curios, s-au găsit consilieri şi primari care să confirme - neoficial şi cu teamă – că a fost vorba despre un boicot.

Întrebările care se nasc sunt naturale: a fost un simplu gest de frondă, o repetiţie pentru boicotarea şedinţei de constituire a consiliului judeţean sau e un semnal cu tâlc? La fel de natural, întrebările se pot extinde şi asupra consiliului municipal Piatra Neamţ. La constituire, ambele autorităţi deliberative au nevoie de participarea a două treimi dintre consilierii aleşi. Altfel, şedinţa nu se ţine şi degeaba ai asigurată majoritatea simplă, de lucru, pentru alegerea comisiilor, a viceprimarilor  şi vicepreşedinţilor. De aici încolo, paşii ce trebuie urmaţi diferă. Preşedintele CJ convoacă o nouă şedinţă după două zile pentru consiliul său, iar prefectul în termen de trei zile pentru consiliul local. Lipsa cvorumului duce la o treia convocare, peste alte două şi, respectiv, trei zile. După trei absenţe nemotivate, preşedintele şi prefectul declară vacante locurile neacoperite, la rând venind supleanţii. Se reia ciclul de convocări şi, la limită, în termen de 30 de zile, se organizează alegeri pentru completarea locurilor vacante, nu pentru toate locurile din consiliu. Va risca USL? Greu de crezut, mai ales în condiţiile în care, cel puţin la CJ, chiar sub riscul excluderii ulterioare din PSD şi PNL, există consilieri dispuşi să participe la şedinţa de constituire. Pe de altă parte, în eventualitatea unor alageri parţiale, USL are numai de pierdut.

Aşa se face că răspunsul căutat ar putea fi un melanj de frondă şi tâlc. Explicaţia vine tot din lege. Şedinţele de consilii se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor în funcţie. La Piatra Neamţ, majoritatea parafată duminică e la limită (12 la 11), în timp ce la CJ se mai poate respira cu 20 la 15. Încurcătura vine din faptul că sunt cazuri care impun alte majorităţi. De pildă, la adoptarea bugetului, contractarea de împrumuturi, stabilirea de taxe şi impozite locale este necesar votul majorităţii consilierilor în funcţie. Dacă peste aceste situaţii se poate trece printr-un exerciţiu de disciplină desăvârşită, la hotărârile privind patrimoniul trebuie o majoritate de două treimi din numărul consilierilor în funcţie, una imposibil de garantat fără USL. Cu alte cuvinte, mai e mult până departe...

Ultima oră: cu Farcaş şi Fărcăşanu, înainte!

Şedinţa de constituire a CJ Neamţ a fost convocată miercuri, 27 iunie, începând cu ora 11, la sediul Palatului Administrativ din Piatra Neamţ.  Aleşii din partea USL au fost prezenţi şi şedinţa ar fi decurs lin, fără istoric, dacă USL nu-şi arăta colţii la votarea vicepreşedinţilor. Fără să aibă o propunere proprie, pe lângă Gabriel Cristian Farcaş şi Mihai Fărcăşanu, au combătut modelul buletinului de vot, procedura de votare şi contabilizarea voturilor. Gaz pe foc, prin explicaţii neconvingătoare, a pus Mihaela Ignatovici, susţinută cu naturaleţe de Cristina Mititelu. Adică fostul secretar al judeţului, recuperată inexplicabil de la pensie de Mircea Pintilie, şi interimara lăsata moştenire pentru o vreme. Stăpân pe proceduri, preşedintele Tărâţă a trecut prin votul consilierilor modelul de buletin şi procedura. Colţii arătaţi de USL s-au concretizat prin refuzul de a participa la votarea vicepreşedinţilor. Un fel de boicot mai mic, pentru impresie artistică... Finalul a însemnat alegerea lui Farcaş şi Fărcăşanu, cu câte 20 de voturi din cele 20 valabil exprimate. Fără îndoială, e un preţ serios plătit de PDL.

Farcaş şi Pintilie - predare de ştafetă

Gabriel Farcaş, mai puţin cunoscut publicului larg, are 43 de ani, este de loc din Roman şi deţine funcţia de şef al Agenţiei Neamţ a Autorităţii Rutiere Române. E căsătorit şi are doi copii. A absolvit Facultatea de Energetică din Iaşi, după care a urmat studii de ştiinţe politice şi administraţie publică. Lucrează, în prezent, la un masterat în drept european.

Strict pentru evidenţe, la şedinţă au participat 30 de consilieri aleşi şi 4 supleanţi. Au renunţat la mandatele de Gheorghe Ştefan, Dan Laurenţiu Leoreanu, Culiţă Tărâţă (este preşedinte legal în funcţie – n.a.) şi Răzvan Bobeanu. Locul lor a fost luat de Dan Vasiliu, Ioan Spiridonescu, Claudiu Stafie şi Gabriel Vişan. Al 35-lea vot în CJ Neamţ, potrivit legii, este al preşedintelui.

Chitic și Anton, adjuncții lui Pinalti

Dragoş Chitic şi Monica Anton

Dragoș Chitic (PDL) și Monica Anton (PP-DD) sunt, din această după-amiază, cei doi viceprimari aleși ai municipiului Piatra Neamț. Conform așteptărilor, conform negocierilor. Ședința de constituire a consiliului fost strâns supervizată pentru legalitate de prefectul Ilie Mitea. Contrar speranțelor de viteză, reținute în portofoliul eternului secretar Vasile Vișan, s-a desfășurat mai greoi decât ședința de la consiliul județean.

În prima parte, ședința a fost a fost condusă de consilierul veteran Gheorghe Dumitreasa, de departe cel mai iubit consilier din istoria modernă a urbei. L-au asistat mai tinerii Victor Adrian Marghidan (USL) și Vasile Cătălin Drăgușanu (USL), cel din urmă făcându-se remarcat printr-o intervenție peste rând, sancționată de prefect. Ca o curiozitate, consiliul municipal a fost validat la ora 15:47, exact la patru ore după validarea celui județean. Odată constituit consiliul, Valeriu Andrița (PDL) a fost ales președinte de ședință pentru următoarele trei luni.

Pinalti la panou

Gheorghe Ștefan a depus cel de-al treilea jurământ de credință, ultimul după cum a reafirmat, dar nu arăta a fi în apele lui.

Se numără voturi

Când a venit rândul alegerii viceprimarilor, Vasile Ouatu (PDL) l-a propus pe Dragoș Chitic (PDL), Neculai Timaru (USL) pe colegii Aurelia Simionică și Cătălin Vasile Drăgușanu, iar Cătălin Misăilă (PP-DD) pe colega de partid Monica Anton. A urmat o dezbatere confuză asupra modalității de votare, încheiată cu apostrofări generoase la adresa consilierului Viorel Strungariu (PDL), responsabil cu votarea și comunicarea rezultatului. La final, din cele 23 de voturi disponibile, Chitic și Anton au obținut 12, Simionică și Drăgușanu – 9, două voturi fiind anulate pentru neconformitate cu regula aprobată de consilieri pentru votare, anume a se scrie „DA” în dreptul celor preferați. Comentariile venite din partea consilierului Timaru au fost trecute de primar la capitolul de război.

În încheiere, prefectul Mitea a transmis un mesaj-avertisment legat de pariul real cu bunăstarea pietrenilor, iar primarul a reluat dorința de a lucra cu Partidul Piatra Neamț.

Votarea comisiilor de specialitate a fost o formalitate, una neinteresantă pentru oamenii de presă (inclusiv doamne), care au „digerat” ședința în picioare. De loc rezervat și bine păzit a avut parte Mihaela Stoica, încă deputat, probabil viitoare city-manager.

Memoria lui Ţâlică

Odată lămuriţi, măcar din „Mesagerul de Neamţ”, cum stă Vasile Pruteanu cu onoarea şi ruşinea, merită să consemnăm şi rateurile memoriei celui grabnic râvnitor la banii judeţului. Sigur, campania electorală a acestuia ar putea deveni obiect de studiu pentru o specialitate medicală foarte clar definită, de multe ori resursă de bancuri. Nu, nu vă gândiţi la dermato-venerice, ce naiba!... Doamna doctor Vulpe şi urmaşii săi în profesiune, cu sediul secţiei dincolo de morga din Piatra Neamţ, pot confirma despre ce e vorba. Chiar fără a risca un diagnostic, personalitatea multiplă e uşor sesizabilă şi reprezintă un caz grav pe tărâm social, pentru a nu mai vorbi despre complicaţiile politice. Contribuţia memoriei zglobii este covârşitoare.

Una dintre piesele definitorii pentru personalitatea Pruteanului vine din 2007, de la vreme de primăvară. Pe 19 aprilie Parlamentul votează pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, şi 10 abţineri. Suspendarea devine efectivă o zi mai târziu. Pe 19 mai se organizează Referendum, Băsescu obţinând 74,48% voturi favorabile rămânerii în funcţie. Timp de aproape o lună de zile, cei din Partidul Liberal Democrat şi Partidul Demcrat au luptat prin şi cu orice mijloace să-şi apere titularul de la Cotroceni, demonizând pe „cei 322” şi susţinătorii lor. În Neamţ, Vasile Pruteanu a fost unul dintre cei mai acerbi apărători. Pe atunci era mare fruntaş PLD. Nu a precupeţit niciun efort pentru a pune la zid PSD (iniţiatorul procedurilor de suspendare, partidul care-l pusese prefect), PNL (partidul care-i dăduse pâinică bună de deputat) şi pe Dan Voiculescu de la PC, cel din urmă preşedinte al Comisiei de anchetă privind suspendarea preşedintelui, care stabilise că preşedintele Băsescu „a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală”. Prin arhivele posturilor locale de televiziune ar trebui să mai existe emisiunile în care, ca un autentic acuzator public, şergea podelele cu peneliştii şi oricine se nimerea să aibă un punct devedere similar cu al foştilor colegi. Din intonaţia sa, din vehemenţa sa, a fi penelist era echivalent cu a fi un subom. Dacă nu mai sunt înregistrările, reconstituirile se pot face cu martori, nu e greu.

A cui săgeată şi ai cui trandafiri pupă azi Pruteanu de zor, se ştie. Se ştie şi ce gânduri au PSD, PNL şi PC cu preşedintele Băsescu. Motiv pentru care abia aştept ziua în care Don Ţâlică va striga, ca din gură de şarpe, „Jos Băsescu!”. E în stare. Însă mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Pruteanu. Deşi, la rigoare vorbind, parcă nu l-aş vedea pe Ponta strigând „Jos Tărâţă, sus Pruteanu!”. Cel puţin fostul deputat Răzvan Bobeanu, actualul deputat Ioan Munteanu şi fostul candidat Liviu Harbuz pot confirma îndoiala.

Cooperativa politică nemțeană: nerușinare și lipsă de onoare

Ţîlică

Se întîmpla în 2007. Februarie să fi fost. La Piatra Neamț se adunase Liga aleșilor locali PNL. Amfitrion, Bebe-Panda Marcoci, marea speranță, marele caracter, președinte de conjunctură al Consiliului județean Neamț. De fapt nu de conjunctură, ci pentru că fusese bine împins de Pinalti în locul nefericitului Dan Vasile Constantin. În rol de vedetă oficială, Ludovic Orban, pe atunci viceprimar la Capitală, în parteneriat cu Adriean Videanu. Primarul Gheorghe Ștefan mergea deja pe mîna lui Teddy Stolojan, rupînd PNL-ul, și forța o excludere din partid. Aparent, era în dizgrație. Peneliștii fuduli, aflați sub pelerina guvernării Tăriceanu, îl persiflau pe fostul lor tătuc oficial, care abia ajungea de-i șoptea cîte ceva la ureche ”gelsoristului” Varujan Vosganian prin intermediului poetului nepereche al neamului nemțean, Adrian Alui Gheorghe. Am făcut atunci, cu greu, sub privirile otrăvite ale nomenclaturii peneliste, un interviu lui Orban. Pentru defunctul săptămînal “Ochiul public”. L-am întrebat dacă există onoare în politică. Mi-a răspuns că în politică sînt și oameni de onoare.

Bebe - Panda

Mi-am amintit de interviu săptămîna trecută, cînd Dorinel Ursărescu l-a prezentat pe Marcoci drept candidatul cert-incert al USL pentru președinția CJ Neamț. Am întrebat despre onoarea lui Bebe-Panda și am aflat că descurcărețul și alunecosul traseist, deținător de nume de familie de referință pentru istoria modernă a plaiurilor noastre, e un om de mare onoare, dacă nu cumva onoarea desăvîrșită. Ce spunea Ludovic Orban, cîndva, cu furie argumentată despre trădătorul Marcoci, care-i lăsase cu peneleu-n soare, nu se mai pune la socoteală. A venit rîndul să ne fie prezentat Pruteanu drept candidat cert-cert al USL la funcția pe care el însuși o deține(a). Am întrebat despre onoare și mi s-a răspuns că onoarea lui nea Țîlică e veche și bună, ca vinul de colecție…
Dacă n-am fi siliți să trăim cum trăim (și) din cauza lor, sub agresiunea combinațiilor politice pe care le instrumentează de ani de zile (indiferent dacă sînt la Putere sau în Opoziție), nu cred că un om normal la cap ar băga în seamă personaje de teapa lui Marcoci sau Pruteanu. Vorbim despre cooperativa politică nemțeană și, de ani buni, îi indicăm pe alții în rol de fruntași, în loc să vedem cum taman cei doi sînt, poate, cei mai de seamă exponenți ai ticăloasei cooperative. E cumplit… Numără cineva anii de cînd Pruteanu e tot pe val, tot pe val și nu mai scpăm de el, indiferent cine guvernează? Trece cineva în revistă palmaresul de combinații și trădări al lui Marcoci, care mai are puțin și va încerca să se pupe în public cu Sorin Vornicu, cu Ion și Șerban Strătilă, ca-n vremurile fericite de odinioară? După calculul hîrtiei, Pruteanu ar avea șanse să ne toace banii încă patru ani, poate chiar cu Marcoci prin preajmă. De la colegii lor cooperatiști am înțeles că au onoare. Dar cu rușinea, cu rușinea cum stau?

Rătăciți în tradiție: Se caută un (alt) Ioan Munteanu

Mă uit și eu la partidele, alianțele și coalițiile politice ale acestora din Neamț, mai mult de nevoie decît de voie. Pe zi ce trece, văd că abordarea ediției din acest an a alegerilor locale conduce la o împărțire a lor greu de anticipat în urmă cu ceva vreme. Unii chiar sînt preocupați de alegeri, alții pur și simplu se află în treabă, deși gălăgia făcută i-ar recomanda drept jucători importanți. „Unii” înseamnă PDL și UNPR, „alții” sînt ceilalți. Criteriul de împărțire vine dinspre funcția de președinte al consiliului județean.
PDL și UNPR demonstrează limpede că au înțeles miza pusă pe următorii președinți de județe. E vorba în principal de accesul la finanțările UE după 2014, în viitorul exercițiu financiar al Uniunii. Că vom vorbi mai mult despre competitivitate decît despre coeziune, ca filosofie bugetară, e una, dar ideea principală pentru administrații este că banii la care pot spera vor veni pe proiecte mari, nu pentru fleacuri sau pasiuni locale repede satisfăcute pe cale politică. Experiența tristă a cedării în fața ambițiilor de-a inventa cît mai multe comune mărunțele a deschis multora ochii. Pînă la o regionalizare sănătoasă, pe scheletul actualelor regiuni de dezvoltare, consiliile județene și parteneriatele lor vor fi obligate să se bată pentru bani frumoși. Pîrghiile care vor fi la dispoziția unui prezident de județ nici nu erau visate cu ani în urmă. Sigur, PDL a fost obligat de „normele interne” să înscrie în cursă (n-am spus să susțină!) președintele în funcție. Cît pricepe Pruteanu la afaceri europene? S-a văzut din calitatea și eficiența fidelilor săi măturați aproape peste noapte din funcțiile deținute în CJ Neamț. Alternativa oferită de Culiță Tărâță, în aceste condiții, se întărește aproape natural. E imposibil de pus la îndoială că nu ar ști să își aleagă colaboratori eficienți, profesioniști. În plus, mulți ignoră talentul său de negociator și experiența în relații la nivel înalt, cea din urmă mai puțin cunoscută publicului larg.
Mai departe, despre acei „alții” vorbesc însăși împricinații, fiecare în dreptul semnului său electoral. Responsabilitatea cu care au pregătit un candidat propriu (nu transferat, asta-i altă discuție) e, cum se zice, la vedere. Știam pînă acum că iarna ne ia pe nepregătite, în fiecare an. Se vede, însă, treaba că pe unii și alegerile locale, deși vin la patru ani, îi iau tot pe nepregătite. Nu e astfel de mirare că un partid, unul relativ vioi, s-a apucat să caute prin tot județul un Ioan Munteanu dispus să candideze la președinția CJ Neamț. Vă dați seama ce balamuc va fi pe capul deputatului Ioan Munteanu, care va fi nevoit – într-un fel sau altul – să facă rectificarea de rigoare…