Rătăciţi în tradiţie: Învăţăturile lui Mihai Fărcăşanu către alegătorul nemţean

Despre Mihai Fărcăşanu s-a scris cu generozitate în presa noastră. Şi la liber (inclusiv în paginile noastre), şi în regim publicitar (inclusiv la noi). Scorul obţinut de PP-DD în Neamţ, la alegeri, este cunoscut. S-au căutat explicaţii, ne-am dat cu părerea, am făcut observaţii. Unii nu s-au trezit încă din mirare, alţii mulţumesc Cerului că oamenii în mov, candidaţii poporului, n-au obţinut mai multe voturi. Câţiva, rătăciţi de-a binelea, bat câmpii cu pasul, încercând să afle spre cine s-ar fi dus voturile dacă Fărcăşanu şi ai săi spuneau alegătorilor, în clar, să se aştepte la alianţe.

Mihai Fărcăşanu

Ora adevărului, se ştie, vine la constituirea consiliilor. Se pare că nici unii nu am înţeles de la început înţelesul protocolului de colaboare PDL – UNPR – PNŢ-CD – PP-DD. Acolo se vorbea de consiliul local Piatra Neamţ, de cel judeţean, de toamna electorală. La comune balamucul se întrevedea, de fapt, încă înainte de semnarea documentului, iar luni după-amiază clocotele se auzeau până la Piatra. PP-DD nu avea nici o reţinere în a pregăti majorităţi comunale alături de USL! Protocolul de duminică e unul perfect liber-schimbist, dar cu două promisiuni de certitudine în dreptul primarului Gheorghe Ştefan şi al preşedintelui Culiţă Tărâţă. Cei doi au nevoie de o perioadă de linişte dată de majorităţi de lucru în consiliile lor şi au obţinut-o. Drept dovadă, despre Roman nu s-a pomenit măcar în treacăt, ca pentru consolidarea imaginii alianţei. Primarul Leoreanu, pur şi simplu, nu are nevoie de parteneri decât pentru confort. Cu alte cuvinte, ne-a fost livrat un „protocol în patru, pentru doi”. Merge? Merge, în politică merge uns. Un popă mai lipsea de la semnarea protocolului, dar duminică dimineaţă e imposibil de găsit vreunul liber de sarcini. (În trecut se făcea altfel: se transportau consilierii aleşi la Mănăstirea Bistriţa şi jurau, care pe icoane, care pe Biblie, destui ţinând - pe-ascuns - încrucişate indexul şi mijlociul de la mâna stângă, să anuleze jurământul.)

A acorda, acum, atenţie prea multă detaliilor discrete ale protocolului, e pierdere de timp. Nu va dura mult şi vom observa efectele în Piatra şi în judeţ. Efecte se traduce prin beneficii în contul PP-DD şi al asociaţilor. Campania şi alegerile au trecut, iar violentul jurământ anticiocoiesc, rostit de Dan Diaconescu, la Casa de Cultură, împreună cu activul de partid, candidaţii şi admiratorii în mov, parcă a fost şters cu buretele. În politică merge. Arta compromisului i se zice în genere, dacă n-aţi aflat până acum. S-a chemat soluţie imorală doar când Dan Voiculescu şi umanisto-conservatorii săi au fost „întorşi” şi depuşi de preşedintele Băsescu pe altarul Dreptăţii şi Adevărului de odinioară.

Fără îndoială, vom auzi vorbe mieroase şi în legătură cu integrarea proiectelor politice susţinute de PP-DD Neamţ în agendele politico-administrative garantate de Ştefan şi Tărâţă. Pe cine-o interesa, dintre votanţii PP-DD, e imposibil de estimat. Repertoriul abordat în campanie a funcţionat, voturile s-au adunat şi Fărcăşanu a negociat astfel încât partidul condus de el să deţină putere reală în judeţ. Deţinerea puterii, accesul direct la ea reprezintă adevăratele mize în politică. Fărcăşanu o demonstrează, indiferent dacă asta mai convine sau nu cui l-a votat. Dincolo de putere e condamnarea la opoziţie sau la dispariţie, ceea ce s-a dovedit a fi inacceptabil. Mai mult, Fărcăşanu a aplicat perfect şi regula „Don’t miss the moment!”. Nu rata clipa, pe româneşte. Negocierea şi semnarea unei înţelegeri politice, care-l urcă la putere, au fost şansa vieţii lui. A preferat certitudinea puternicilor locali în dauna celor care reprezintă guvernarea. Până şi-asta e o învăţătură. De sezon, pentru început.

Rătăciți în tradiție: „La lumina orbitoare a unui felinar stins…”

„Gânditorii” de campanie par să fi predat ștafeta „gânditorilor” de combinații majoritare pentru consiliile locale și județene. Asta în eventualitatea în care nu vorbim despre aceleași personaje ridicol de polivalente, în fapt numai bune să ilustreze lipsa de minte și ruptura iremediabilă de realitate. Pe cale naturală, analizele și comentariile destinate (ne)bunului și (ne)vinovatului român, captiv al vreunui vector mass-media, devin un exemplu de nemernicie. Altfel nu îmi explic cum, timp de aproape o zi întreagă, o televizuină motănească a tocat situația mandatelor obținute de PP-DD prin țară fără a sufla, însă, o vorbă despre soarta județului de la poalele Ceahlăului și a urbei de sub telegondolă. Parcă ne evaporasem, pur și simplu, de pe hartă. Scorul spectaculos bifat de cei în mov era gata volatilizat din evidențele oficiale. Numele lui Tărâță și Ștefan dispăruseră instantaneu inclusiv din repertoriul lui Mihai Gâdea, inchizitorul răspopit, ăl mai prima în nuanțe și tonalități cu iz de execuție publică la rostirea numelor celor doi. Vag, însuși marele și inegalabilul Liviu Dragnea de la PSD abia a pomenit de UNPR în dreptul Neamțului. Chiar așa, să fi întors Felix ordinele de luptă pe unitate?… Orice e posibil, coincidențele sunt la putere și, de fapt, nimic nu e întâmplător. Ca și la OTV, unde – în aceeași zi, iete coincidența!  – dispăruse de pe burtiera zilei orice trimitere la Neamț. Județe ce-ar urma să fie eliberate de ciocoi au fost prezentate cu totul altele.

Explicam recent, cumva, că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ți ponderezi imaginația? Eram generos, îmi scăpaseră din vizor „gânditorii” la comandă. Zelul lor e greu de depășit. Drept dovadă stă și confortabila isterie cu declararea decesului politic al PDL. Până și acei puțini generatori de păreri decente, „generatori” care treceau drept onorabili, acizi și aplicați până mai ieri, s-au repezit ca hienele să transfere toată ura publică acumulată de Băsescu, Boc, Udrea,Videanu,  Anastase, Berceanu, Ridzi, EBA & Co. direct și asupra dezastrului electoral ce va să vină în noiembrie. Sentințe în toată regula, impresionant efort. Pe ce se bazează? Pe expresia fețelor suferinde ale protagoniștilor PDL? Pe cafteala din culise a liderilor care nici Băsescu n-au pupat, nici buzele nu li s-au pliat, și nici contribuții imunizatoare n-au vărsat? Pe montaje TV făcute la meserie, cu pasiune? Pe inducerea ideii emoționante, dar greu de dovedit, că banii tăiați de la salariile și pensiile poporului s-au dus în bugetele excesive gestionate discreționar de Udrea?… O fărâmă de logică ar trebui să-i îndemne să aștepte măcar constituirea noilor consilii locale şi județene. Mai ales cele de la comune, orașe și municipii, altele decât cele reședință de județ, tranșate direct sau previzibile ca majoritate. O analiză corectă abia după aceea începe. S-ar putea ca sentințele să pice peste pronosticurile isterizante, dar până la verdictul votului din consilii sunt doar păreri. Și sunt păreri cu totul premature. Până luni după amiază, la ora predării acestui comentariu, nici USL, nici PDL, nici UNPR nu au rostit vreo vorbă oficială, la nivel înalt, despre ce au sau nu au de gând să negocieze cu partidul inventat de Dan Diaconescu. Vor izola PP-DD? Vor face târguieli diferite de la un județ la altul sau în interiorul aceluiași județ? Greu de spus, la rigoare vorbind. Dar foarte ușor de bătut câmpii pentru „gânditori”, fie ei tocmiți sau nu.

Și PDL, și USL stau de fapt cu ochii pe farul de la Cotroceni mai rău ca pe butelie. Poate dă un semn. Restul sunt manevre pentru audiență, șmecherii în fapt. Nu este exclus ca farul să fie deja un biet felinar stins, vorba unui limerick românesc, vechi de zeci de ani, unul de patru versuri în loc de cinci: „La lumina orbitoare/ A unui felinar stins/ Eu stăteam drept în picioare/ Și citeam pe burtă-ntins”.

Rătăciți în tradiție: Boda, un neobosit neobrucanian

În privința lui Silviu Brucan nu am avut ezitări și nici îndoieli. La apariția sa publică, la Revoluție, eram suficient de tînăr ca să elimin riscul de fi intoxicat de prezicerile, jocurile și verdictele emanate de acesta. Goana iresponsabilă după audiențe, peste ani, avea să facă din el și o vedetă TV, una sinistră. Rețeta s-a păstrat și actualizat după decesul lui, periodic fiind intoxicați de tot felul de „profesori”, abonați la a-și da cu părerea lor otrăvită, dar, mai ales, deciși să ne convingă că sîntem proști și nu pricepem ce ni se întîmplă dacă nu ne luminează ei, „profesorii”. Unul dintre specimenele longevive este Iosif „Ioșca” Boda.
Ioșca împlinește 66 de ani pe 9 martie și e licențiat în filosofie. E specialist în logică și… logica promovării excesive a învățămintelor sale începe să semene cu un atentat la bun-simț și inteligență. A fost cadru de nădejde la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, loc de unde a prins o bursă a Guvernului francez, făcînd o specializare în tehnici de campanie electorală. Nu oriunde, ci exact la Sorbona! Pe vremea lui Ceaușescu! A prins CPUN-ul la momentul potrivit și i-a fost consilier lui Ion Iliescu. După Duminica Orbului, din 1990, rămîne alături de Iliescu, devenind director al Direcției de informare, sinteze și documentare din cadrul Președinției. Calificarea în tehnici de campanie electorală, probabil, îl recomandă să se ocupe de strategia de campanie pentru prezidențialele din 1992. E recompensat cu o funcție de consilier prezidențial și se ocupă de politica internă. Pleacă puțin ca ambasador în Elveția și este recuperat pentru alegerile din 1996, ca director de campanie. Intră în istorie definitiv după ce este gratulat cu încadrarea „hipopotamul transpirat” de graficianul Eugen Mihăescu. Trece la odihnă activă (sau la activitate de odihnă) în Camera Deputaților. În 1997, se alătură lui Teodor Meleșcanu, Mircea Coșea și Marian Enache și fondează Alianța pentru România. După 2000 se dedică scrisului și analizei politice, cea din urmă livrată mai cu seamă prin televizuini. „Săptămîna politică”, de la TVR, rămîne un reper de emisiune toxică. Despre celelalte calități umane și profesionale s-au exprimat o pleiadă de figuri publice, de la Eugen Mihăescu, la Ion Iliescu.
Mai nou, Ioșca a fost recuperat de o televizuină fidelă actualei Puteri. Le știe în continuare pe toate, îi combate pe toți, metodic, după agendă, după poruncă. Discernămîntul pare că și l-a pierdut pe cărările politice. Duminică seara n-a găsit pe altul decît pe Dan Diaconescu să încerce să-l „execute”, nu la zid, ci la televizuina care-l invită permanent. A crezut că telentele-i de politruc versat sînt un argument suficient pentru a-l desființa pe neastîmpăratul fondator al Partidului Poporului. Sigur, și Diaconescu o ia vîrtos pe arătură, nu stăpînește multe chestiuni politice, despre reforme economice a citit doar niște rezumate, dar nici nu pare să-și fi propus mai mult. La rigoare, Bogdan Teodorescu, Valentin Stan sau Alin Teodorescu îl fac oricînd praf pe Diaconescu. Dar nu cred să-și fi propus. Ioșca, însă, turuind într-una ca o moară hodorogită și siluind specializarea sa în logică, a uitat un mic amănunt: se certa cu un fenomen social, nu cu un lider politic. Precursorul său, Silviu Brucan, n-ar fi făcut o asemenea eroare.

Muguri de scandal în partidul lui Dan Diaconescu

Tratate mai curînd cu discreţie, punerea pe picioare şi organizarea Filialei Neamţ a Partidului Poporului – Dan Diaconescu au readus în prim-plan un personaj politic ignorat, uitat de ceva vreme. Se numeşte Mihai Fărcăşanu, a fost ofiţer MapN, are notorietate pe înfierbîntata piaţă a exploatării lemnului şi a constituit o prezenţă vie cel puţin în sezonul electoral primăvară-toamnă 2008. El a preluat frîiele organizaţiei judeţene a Partidului Noua Generaţie – Creştin şi Democrat de la Gabi Brânzei, consilier local la Dumbrava Roşie, după alegerile locale, în condiţiile dificile de după înrolarea fostului preşedinte Cristian Liciu la PSD.

Mihai Fărcăşanu a fost semnalat recent ca preşedinte ales al PP-DD Neamţ, în urma alegerilor interne ţinute pe 30 octombrie. De la înălţimea unei asemenea funcţii, într-un partid fondat şi condus de unul dintre cei mai influenţi oameni de presă contemporani, colegii săi aşteaptă ca Fărcăşanu să gestioneze cu responsabilitate şi profesionalism relaţia cu presa, creativii din publicitate şi firmele care se ocupă de diverse tipuri de printuri pe plan local.

Aşteptarea are însă baze subţiri întrucît de numele lui Mihai Fărăcăşanu şi vremea cînd era la PNG-CD se leagă episoade triste, tentative de ţeapă şi ţepe. O parte dintre datoriile electorale către două ziare locale şi un post de televiziune au fost achitate din buzunarul personal (cu facturi şi chitanţe eliberate pe partid) de Costache Lupu. Acesta candidase fără succes la Primăria Bicaz şi, apoi, într-un colegiu pentru Senat. Tot datorită lui Lupu şi în ciuda celor care pariau pe ostilitatea dintre Becali şi Liciu, partidul a beneficiat de un tratament omenesc la televiziunea care aparţinea atunci familiei Liciu. În cele din urmă, partidul şi Fărcăşanu au tras o ţeapă sănătoasă pietrenilor C.S. şi C.R., cărora nu le-au mai plătit concepţia grafică şi, respectiv, tipăriturile comandate în 2008.

Continuarea o găsiţi aici