Nuți, ție nu-ți... ?

Ca unul care-a stat lipit de televizor în după amiaza dezbaterii despre România din Parlamentul European, n-aveam cum rata distracția asigurată de lorzii televizuinilor, ăi de ne privesc - și ne vorbesc – cu jale, nu ținându-se de șale. (Rima e de la Mircea Vintilă și al său Lord John, care se ținea de șale.) Totul, indiferent de baricadă, s-a înscris în consacratele matrice predefinite de manipulare, intoxicare și obrăznicie. Nu se potolesc și pace - nici unii, nici alții. Să le demonstrezi că intervenții de vârf, sănătoase și raționale, din partea europarlamentarilor români, au avut doar Ioan Mircea Pașcu și Cătălin Ivan? Degeaba, vedeta multimedia Norica să trăiască! Stagiul efectuat la țărăniști o dă de gol prin rostirea cuvintelor, prin timbrul și volumul vocii. Să le semnalezi că de groază au fost intraductibilele vorbe spoit-lemnoase slobozite de Cristian Preda, nu previzibila evoluție antinațională a Monicăi Macovei? Nici o șansă.

O mulțumire vine dintr-o omisiune de finețe. Deși purta haine portocalii, Viviana lui Reding din Luxemburg, feroce apărătoare a regimului Băsescu, a scăpat de încadrarea la oranjutani. Mare lucru! Nu-i exclus să-i pregătească vreo universitate românească – obligatoriu afiliată Palatului Cotroceni și bine „securizată” - un titlu de Doctor Honoris Causa. Mai are 5, adunate între 2004 și 2012, de când fericește UE în rol de comisar.

De la portocaliul madamei de Luxemburg, alunecarea spre portocaliul autohton e naturală, dacă nu obligatorie. În plin sezon de frământări și diversiuni conexe candidaturilor în colegiile electorale nemțene pentru Parlament, un zvon ne atacă la respirație și emoție: vine Elena Udrea după voturi. Nu ne-ajunge sperietura ca de circ cu Lavinia Șandru, în contul UNPR, pe colegiul câștigat în 2008 de Culiță Tărâță, se face loc și pentru Nuți. Fix la Piatra Neamț. Detestată și hulită în propriu-i partid, ar veni că Nuți caută un fel de azil politic teritorial intern.

M-aș opri aici, e doar un zvon. Dar, dacă se-ntâmplă?... Nuți nu trebuie să câștige un mandat, e suficient să candideze pentru a ne umple de rușine în toată țara. Expedierea ei la Piatra Neamț ar fi de înțeles. Organizația PDL condusă de Gheorghe Ștefan e nesperat de puternică. Însă invitarea sau acceptarea lui Nuți sunt sinonime cu sfidarea defintivă a pietrenilor și nemțenilor. Caricatura de argument cu banii dați la Neamț pe proiecte cu finanțare de la UE e pentru cei cu mințile intoxicate de sângele portocalizat în ani. N-a dat bani de la ea. Proiectele depuse au avut valoare, așa ni s-a spus. Iar banii adevărați, ceea ce înseamnă rambursările de la Uniunea Europeană pe Programul Operațional Regional gestionat de fostul ei minister, or să vină altădată. În așteptare, se iau milioane și milioane de euroi de la gura românilor. Birocrații și politicienii aștia de la Bruxelles, după cum (nu) știți probabil, s-au prins de furăciuni. Câțiva sunt pro-băsescieni pe față, dar până la bani. Viviane Reding și Jose Manuel Barroso au și ei stăpânii lor. Ah, de-ar sosi la Piatra măcar unul dintre cei doi, s-o susțină pe europeana Nuți în campanie! Așa, în contul lui Zeus. Dar nu apar, nu-i apucăm, nu-i vedem, cum nici pe Nelu Oltean (Bistrița Năsăud) sau Ghiță Flutur (Suceava) nu-i văd să scape vreun colegiu pe mâna voluptoasei blonde.

În fine, dacă în cazul altor “transferuri” de candidați, îndoielnici sau de-a dreptul dubioși, lumea amărâtă, sau proastă de-a binelea, sau lipsită de demnitate s-a bucurat de banii cheltuiți în campanie, în cazul lui Udrea ar cam fi cazul ca alegătorul s-o respingă radical, trântindu-i în față că banii ei nu-s buni. Cumplit e că de la o sumă în sus sar și popii s-o zugrăvească în pronaos.

P.S. Liviu Harbuz, a cărui posibilă candidatură pe Colegiul 3 Deputați înfierbântă multe capete, are o vorbă: “Prima oară n-ai minte, a doua oară n-ai ținere de minte”. E valabilă și pentru candidați, și pentru alegători. Despre a treia oară nu se povestește, că de s-ar povesti…

Rătăciți în tradiție: În Gorj se poate

De cîte ori trec prin Cheile Bicazului, în ultimii ani, mă umflă rîsul gîndindu-mă cîți au luat și iau încă în serios poveștile fabricate de Vasile Pruteanu, neclintitul nostru președinte de județ. De județ sărman. Se angaja solemn să mute înapoi hotarul cu Harghita, acolo unde figurează în acte. N-a mers. Tînărul Borboly Csaba, omologul său și probabil viitorul președinte al UDMR, știe să lupte. Mai visa Pruteanu nu’ș ce gigapanou pe stînci, parcă și luminat, în rol de atracție turistică parazită în Chei. I s-a transmis amical că bate cîmpii și i-a plăcut rătăcirea în aberație. Chestia-i că lumina (sau iluminarea) nu-i dă pace - în loc de fronturi de lucru a mai deschis unul de luptă, de astă dată cu Consiliului Ştiinţific din Parcul Natural Chelile Bicazului - Hăşmaş. Vă dați seama, ce anvergură, ce portofoliu!... Disputa pentru pîrtiile de schi din Ceahlău deja seamănă cu un soi de încălzire. Sau aclimatizare.  Cafteala cu aceste consilii științifice riscă să devină o obișnuință, a doua natură în plină natură protejată. Nu pricepe fiul Sloboziei de Roznov nici să-l masezi cu rășină de brad de Ceahlău, după o frecție cu praf de calcar de Bicaz, că trebuia să înceapă cu drumurile, nu cu iluminarea gropilor și sfințirea unor pîrtii la care nu ai pe unde ajunge. Ca profesor de istorie, e de bănuit că romanii și însemnătatea drumurilor îi sînt familiare. Astfel, decît să se certe cu Csaba al Harghitei, ar fi fost de-a dreptul o acțiune inteligentă să facă planton la poarta lui Boc pînă se făcea ca lumea șoseaua dintre Bicaz și Gheorgheni. Dacă Gheorghe Flutur Suceveanul și Aviarul îl drăgălește așa cum spune legenda, ce l-a oprit să intre în istorie cu drumul de la Bicaz la Vatra Dornei? Cît privește defunctul “axial” dintre Izvorul Muntelui și Durău, resemnarea nu poate fi decît una nepioasă, pe măsura lumii în care trăiește Pruteanu. Gîndirea sa despre Cheile Bicazului, consemnată de un cotidian local, confirmă despărțirea definitivă de realitatea lui 2011 A.D.: “Avem în vedere realizarea mai multor obiective pentru asigurarea cadrului de desfăşurare a unui comerţ civilizat prin reorganizarea şi reabilitarea construcţiilor existente, dezafectarea chioşcurilor din zona propriu-zisă a Cheilor. Realizarea de alei pietonale şi mobilier urban - bănci , coşuri gunoi, panouri de informare,  wc ecologic - acolo unde o permite relieful, un centru de informare şi documentare turistică şi completarea zonei cu alei pietonele, loc de odihnă, loc de joacă, chioşcuri şi altele”. E semn cert că rațiunea nu crește pe stînci.

Pe stînci, însă tăcînd, influențînd și făcînd, “blestemații” aia din Gorjul mineritului au păstorit DN 67 C.

Niște olteni, nene, niște țărani! DN 67 C e cunoscut ca Transalpina, una dintre șosele maiestuoase ale Europei, ale lumii. Șerpuiește provocator pentru șoferi la puțin sub 2.500 de metri altitudine. Ceva mai jos, doar la 1.600-1.800 de metri, la 18 km de Novaci (Gorj), te topește stațiunea Rânca. Păpușa și Peleaga sînt nume de vîrfuri. Două sînt pîrtiile de schi. Ion Călinoiu se numește președintele CJ Gorj.