Memoria lui Ţâlică

Odată lămuriţi, măcar din „Mesagerul de Neamţ”, cum stă Vasile Pruteanu cu onoarea şi ruşinea, merită să consemnăm şi rateurile memoriei celui grabnic râvnitor la banii judeţului. Sigur, campania electorală a acestuia ar putea deveni obiect de studiu pentru o specialitate medicală foarte clar definită, de multe ori resursă de bancuri. Nu, nu vă gândiţi la dermato-venerice, ce naiba!... Doamna doctor Vulpe şi urmaşii săi în profesiune, cu sediul secţiei dincolo de morga din Piatra Neamţ, pot confirma despre ce e vorba. Chiar fără a risca un diagnostic, personalitatea multiplă e uşor sesizabilă şi reprezintă un caz grav pe tărâm social, pentru a nu mai vorbi despre complicaţiile politice. Contribuţia memoriei zglobii este covârşitoare.

Una dintre piesele definitorii pentru personalitatea Pruteanului vine din 2007, de la vreme de primăvară. Pe 19 aprilie Parlamentul votează pentru suspendarea preşedintelui Băsescu, cu 322 voturi pentru, 108 împotrivă, şi 10 abţineri. Suspendarea devine efectivă o zi mai târziu. Pe 19 mai se organizează Referendum, Băsescu obţinând 74,48% voturi favorabile rămânerii în funcţie. Timp de aproape o lună de zile, cei din Partidul Liberal Democrat şi Partidul Demcrat au luptat prin şi cu orice mijloace să-şi apere titularul de la Cotroceni, demonizând pe „cei 322” şi susţinătorii lor. În Neamţ, Vasile Pruteanu a fost unul dintre cei mai acerbi apărători. Pe atunci era mare fruntaş PLD. Nu a precupeţit niciun efort pentru a pune la zid PSD (iniţiatorul procedurilor de suspendare, partidul care-l pusese prefect), PNL (partidul care-i dăduse pâinică bună de deputat) şi pe Dan Voiculescu de la PC, cel din urmă preşedinte al Comisiei de anchetă privind suspendarea preşedintelui, care stabilise că preşedintele Băsescu „a încălcat Constituţia şi este implicat în fapte de natură penală”. Prin arhivele posturilor locale de televiziune ar trebui să mai existe emisiunile în care, ca un autentic acuzator public, şergea podelele cu peneliştii şi oricine se nimerea să aibă un punct devedere similar cu al foştilor colegi. Din intonaţia sa, din vehemenţa sa, a fi penelist era echivalent cu a fi un subom. Dacă nu mai sunt înregistrările, reconstituirile se pot face cu martori, nu e greu.

A cui săgeată şi ai cui trandafiri pupă azi Pruteanu de zor, se ştie. Se ştie şi ce gânduri au PSD, PNL şi PC cu preşedintele Băsescu. Motiv pentru care abia aştept ziua în care Don Ţâlică va striga, ca din gură de şarpe, „Jos Băsescu!”. E în stare. Însă mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Pruteanu. Deşi, la rigoare vorbind, parcă nu l-aş vedea pe Ponta strigând „Jos Tărâţă, sus Pruteanu!”. Cel puţin fostul deputat Răzvan Bobeanu, actualul deputat Ioan Munteanu şi fostul candidat Liviu Harbuz pot confirma îndoiala.