Rătăciţi în tradiţie: Minciuni consensuale

Scriam, cu puţin timp în urmă, că mă tem de ziua în care premierul Victor Ponta şi candidatul la preşedinţie Crin Antonescu ar garanta pentru Vasile Pruteanu. Ziua a venit, am trăit-o. Semn că atunci când scrii despre politică nu e cazul să-ţi ponderezi imaginaţia. „Mergeţi, aşa cum eu o fac, alături de experienţa, competenţa şi omenia lui Vasile Pruteanu”, a mai spus Crin, la Piatra Neamţ. Semn că nu mă înşelam când am spus răspicat că politica activă şi elegantă a murit puţin odată cu liderul liberal Horia Rusu. Dar, după cum merg treburile în România, niciodată nu trebuie să zici niciodată. De-asta parcă n-aş crede nici în angajamentele de la Piatra, din partea PNL şi PSD, privind izolarea politică a lui Gheorghe Ştefan şi Culiţă Tărâţă. Vorba ceea, şi Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta să formeze un guvern, deşi spunea că n-o va face.

O zi mai târziu l-am văzut în acţiune pe Dan Diaconescu. Repertoriul său dedicat ciocoilor este binecunoscut. La Piatra doar l-a personalizat. S-a lăsat şi cu un jurământ al publicului de eliberare a oraşului şi judeţului de ciocoi. De înţeles, ţine de mesajul politic de... fenomen social al celei de-a opta minuni din Caracal. Ce n-am înţeles, de nici un fel, e cum vine socoteala cu transformarea primăriilor şi a consiliilor judeţene în instituţii generatoare de profit, care profit să fie împărţit cu poporul. Dacă insultele, ameninţările şi angajamentele politice îndoielnice, deşi inacceptabile, sunt de înţeles într-o campanie electorală, minciunile aberante chiar ies din orizontul celei mai săltăreţe imaginaţii. În vremuri electorale, viaţa o confirmă, prind de minune. Cum a prins, în 2000, sinistra poveste a consilierului „independent 100%” care a prostit prea mulţi alegătorii pietreni cu „factura zero” la întreţinere.

Toate acestea mi-au amintit „brusc, deodată şi instantaneu” de Răzvan Temeşan şi BANCOREX, de Caritas şi Ioan Stoica, de Corneliu Gerald Gorduna şi GERALD, de George Danielescu şi SAFI, de flota României şi ştim noi cine, de Sorin Ovidiu Vântu şi FNI, de Corneliu Iacubov şi FPP Moldova plus RAFO Oneşti, de Banca Agricolă, de Credit Bank, de Truţulescu, de Operaţiunea „Ţigareta”, de alte jafuri şi nenorociri care nu au fost tranşate până la capăt. Deşi, să nu uităm, politicienilor noştri nu li s-a încleştat gura de durere când se juruiau că vor ne vor aduce vinovaţii pe tavă. Au fost minciuni acceptate şi de electorat. Sunau bine şi frumos. Peste ani, consacrarea lui „Minte-mă, dar minte-mă frumos!” ridică tot mai serioase semne de întrebare asupra discernământului la români. Minciunile liber consimţite, consensuale cum ar veni, fac parte din natura noastră şi, se vede treaba, nu votul liber exprimat e leacul. Nici presa nu rezolvă problema, dar ajută.

Rătăciți în tradiție: Se caută un (alt) Ioan Munteanu

Mă uit și eu la partidele, alianțele și coalițiile politice ale acestora din Neamț, mai mult de nevoie decît de voie. Pe zi ce trece, văd că abordarea ediției din acest an a alegerilor locale conduce la o împărțire a lor greu de anticipat în urmă cu ceva vreme. Unii chiar sînt preocupați de alegeri, alții pur și simplu se află în treabă, deși gălăgia făcută i-ar recomanda drept jucători importanți. „Unii” înseamnă PDL și UNPR, „alții” sînt ceilalți. Criteriul de împărțire vine dinspre funcția de președinte al consiliului județean.
PDL și UNPR demonstrează limpede că au înțeles miza pusă pe următorii președinți de județe. E vorba în principal de accesul la finanțările UE după 2014, în viitorul exercițiu financiar al Uniunii. Că vom vorbi mai mult despre competitivitate decît despre coeziune, ca filosofie bugetară, e una, dar ideea principală pentru administrații este că banii la care pot spera vor veni pe proiecte mari, nu pentru fleacuri sau pasiuni locale repede satisfăcute pe cale politică. Experiența tristă a cedării în fața ambițiilor de-a inventa cît mai multe comune mărunțele a deschis multora ochii. Pînă la o regionalizare sănătoasă, pe scheletul actualelor regiuni de dezvoltare, consiliile județene și parteneriatele lor vor fi obligate să se bată pentru bani frumoși. Pîrghiile care vor fi la dispoziția unui prezident de județ nici nu erau visate cu ani în urmă. Sigur, PDL a fost obligat de „normele interne” să înscrie în cursă (n-am spus să susțină!) președintele în funcție. Cît pricepe Pruteanu la afaceri europene? S-a văzut din calitatea și eficiența fidelilor săi măturați aproape peste noapte din funcțiile deținute în CJ Neamț. Alternativa oferită de Culiță Tărâță, în aceste condiții, se întărește aproape natural. E imposibil de pus la îndoială că nu ar ști să își aleagă colaboratori eficienți, profesioniști. În plus, mulți ignoră talentul său de negociator și experiența în relații la nivel înalt, cea din urmă mai puțin cunoscută publicului larg.
Mai departe, despre acei „alții” vorbesc însăși împricinații, fiecare în dreptul semnului său electoral. Responsabilitatea cu care au pregătit un candidat propriu (nu transferat, asta-i altă discuție) e, cum se zice, la vedere. Știam pînă acum că iarna ne ia pe nepregătite, în fiecare an. Se vede, însă, treaba că pe unii și alegerile locale, deși vin la patru ani, îi iau tot pe nepregătite. Nu e astfel de mirare că un partid, unul relativ vioi, s-a apucat să caute prin tot județul un Ioan Munteanu dispus să candideze la președinția CJ Neamț. Vă dați seama ce balamuc va fi pe capul deputatului Ioan Munteanu, care va fi nevoit – într-un fel sau altul – să facă rectificarea de rigoare…