Pruteanu are picioare scurte

M-am întrebat, fără a găsi un răspuns mulțumitor, dacă ”prelucrarea” banului public, prostiile și minciunile definitorii pentru Vasile Pruteanu sunt rodul propriei minți sau îl învață cineva. La vreme de alegeri, însă, cadrul de evoluție ar trebui să fie unul dominat de responsabilitate și măcar o minte lucidă să îl potolească, să îl tempereze. Gogonata cu parcurile industriale demonstrează că nu-i cazul.

A fost mai întâi vizita ministrului Hellvig de la Dezvoltare Regională și Turism. Pruteanu a anunțat că va face – repede, repede - două parcuri industriale (unul la Roman, altul în zona Săvinești – Roznov) cu fonduri de la minister. I s-a explicat tăios, dar omenește, în paginile acestei publicații, că nu se poate, că ministerul nu are fonduri pentru asemenea aventuri. Zilele au trecut și am sperat că i-a trecut damblaua. Deșartă speranță! Marți, 5 iunie, presa locală de ritm cotidian a fost inundată cu noul plan-angajament privind două parcuri tehnologice. Se păstrează unul la Roman, al doilea se mută la Piatra Neamț. De această dată temeiul invocat este Ordonanța nr. 65 din 2001, care, într-adevăr, reglementează ea ceva, dar e vorba despre regimul de constituire şi funcţionare a parcurilor industriale.

În prezentare sunt preluate două alineate din primul articol al ordonanţei, cât să explice ce-i ăla parc industrial şi cum se constituie. Se invocă “gândirea preşedintelui Consiliului Judeţean Neamţ” şi se subliniază că avem parte de dezvăluiri din planurile lui Vasile Pruteanu. După care suntem îmbrobodiţi cu o serie de facilităţi, cu accent pe scutiri de taxe şi reduceri de impozite aducătoare de prosperitate, locuri de muncă şi multă glorie celui cu gândirea dezvăluită pe 5 iunie. Zi de marţi, cu ceasuri rele, trebuia să fie prevăzător...

În realitate, ca şi-n alte ocazii când fiul Sloboziei de Roznov iese la rampă, ne aflăm în faţa unei panarame desăvârşite. Lipsa bănuţilor pentru plata de centimetri pătraţi de publicitate, în plus, nu este un argument credibil. Minciuna prin omisiune tot minciună este.

Ordonanţa invocată prezintă şi o serie de condiţii cumulative ce trebuie îndeplinite pentru a râvni la titlul de parc industrial, statut pe care, în treacăt fie vorba, îl acordă Ministerul Administraţiei şi Internelor. Astfel, terenul aferent, împreună cu clădirile şi infrastructura privind utilităţile existente la momentul constituirii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) terenul are acces la un drum naţional sau european şi este racordat la

infrastructura utilităţilor publice;

b) terenul are o suprafaţă de cel puţin 10 ha;

c) terenul se află în proprietatea sau în folosinţa, pe cel puţin 30 de ani, a

asocierii care solicită titlul de parc industrial;

d) sunt libere de orice sarcini;

e) nu fac obiectul unor litigii în curs de soluţionare la instanţele

judecătoreşti cu privire la situaţia juridică;

f) îndeplinesc condiţiile tehnice privind protecţia mediului.

Romanul ca Romanul, dar unde o fi terenul-minune din Piatra Neamţ? E al vreunui “băiet diştept” ţinut la secret? E pregătită vreo asociere-minune? Doar parcul industrial – aşa scrie la ordonanţă, parol! - este administrat de o societate comercială, înfiinţată în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, ai cărei acţionari pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agenţii economici, institutele de

cercetare-dezvoltare şi/sau alţi parteneri interesaţi. Altfel spus, exact asociaţii parcului. Pruteanu nu aduce aceste clarificări şi nici nu suflă o vorbă despre orizontul de timp pentru înfiinţarea parcurilor din păduri, pardon, industriale. Simpla menţionare a prevederilor art. 6 din Ordonanţă, lămureşte orice om cu mintea acasă că mai e mult… până departe: “În vederea obţinerii titlului de parc industrial, asocierea depune la

Ministerul Administraţiei şi Internelor o cerere însoţită de următoarele

documente:

a) dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute (…) cu privire la terenul

destinat parcului industrial, inclusiv clădirile şi infrastructura privind utilităţile

existente;

b) studiul de fezabilitate pentru realizarea parcului industrial, inclusiv

descrierea infrastructurii în interiorul parcului şi a sistemelor de conectare la

utilităţile din exteriorul parcului, necesare;

c) acordul autorităţii administraţiei publice locale privind realizarea

infrastructurii aferente parcului industrial şi a conexiunii utilităţilor;

d) lista cuprinzând agenţii economici propuşi iniţial şi activităţile economice

prevăzute a se desfăşura în zona parcului industrial (…)”.

Venind din partea lui Vasile Pruteanu, minciuna se încarcă de dramatism. Pentru alegători, nu pentru el. Cadrul legal e conturat din august  2001, iar pe-atunci era prefect PSD, cu primar PSD la Piatra Neamţ, cu preşedinte PSD la Consiliul judeţean şi prim-ministru PSD.  Apoi, a avut acces la toate pârghiile de putere cât timp a fost loial Alianţei D.A., fără a mai vorbi despre vremurile când s-a scăldat în putere sub umbrela PDL. Ce l-a oprit, timp de aproape 11 ani, să ctitorească un parc industrial? Crede că-l crede, astăzi, vreun om sănătos la cap?... Pur şi simplu, Pruteanu a ajuns deplorabil. Minciuna făcând parte din natura lui, a început şi el să aibă picioare scurte. Tot mai scurte.

 

P.S. Situaţia reală a parcurilor industriale din România este una foarte complicată, imposibil de prezentat în rezumat. Au fost înfiinţate câteva zeci, abia câteva funcţionează, iar mitul facilităţilor s-a spulberat de când Consiliul Concurenţei şi Comisia Europeană stau cu ochii pe ajutoarele de stat.