Am avut şi altceva
mai bun de făcut decât să-mi pierd timpul cu trimiterea Bombonatului la pârnaie
şi tentativa sa de sinucidere. De-acuma subiectul începe să mă enerveze. Să mă
explic.
Dreaptă sau
nedreaptă, orice sentinţă dată de vreo instanţă de judecată poate fi comentată.
E supremă pe pământ, dar nu e divină. Doar că în orice stat, care funcţionează
cât de cât rezonabil, şi dacă e strâmbă, tot se execută. Iar îndoielile
omeneşti nu pot fi anulate prin verdicte slobozite, vorba lui Vadim Tudor, pe
gaura gurii de diverşi „baroni”. Indiscutabil, sunt intru totul de acord cu
nişte vorbe consacrate de alţii: mai bine un vinovat în libertate, decât un
nevinovat la puşcărie. Totuşi, nu înţeleg isteria cu marea personalitate a
românilor, cu premierul fantastic. A fost un premier nepereche, aşa este, dar a
consacrat aroganţa, corupţia, abuzul, sfidarea şi toate cele pe care românii nu
au voie să le uite. Cine ţine minte guvernarea Năstase, cred că nu greşesc, a
privit-o până şi pe Elena Udrea cu înţelegere. Poporul român real l-a condamnat
demult pe cel de-al doilea soţ al Danei Miculescu. Şi azi cred că dacă nu
divorţa de ea şi nu pleca în lume, prim-ministru ar fi fost primul ei soţ, pietreanul
Dan Mircea Dumitrescu, cel supărat de ani de zile pe mine după ce hoitarii de
la EvZ mi-au măsluit un material, dar au păstrat semnătura mea.
Cât priveşte
tentativa de sinucidere, toată tevatura mi se pare sinistră, una asamblată şi
umflată de televizuini şi acoliţii acestora. Pot avea înţelegere faţă de un bolnav
în fază terminală, cu o boală incurabilă, care încearcă să-şi ia viaţa pentru a
curma suferinţele. Atât. Bombonautul a probat doar că nu are demnitate. Era
tulburat, se zice. Bine că nu era tulburat când extermina vânatul României sau
când gira vânzări criminale din patrimoniul economiei naţionale. Admit, şi nu e
prima dată, că a fost un bun ministru externe. Poate cel mai bun. Evident, nu
v-aţi prins că făcea parte din plan, din construcţia unui personaj care a vut
prea multă putere în România.şi al cărui vis era sceptrul de preşedinte. De
frica lui şi Constituţia a fost modificiată în halul în care-o avem acuma. Să-l
plâng c-a vrut să-şi tragă-un glonţ în cap?... Dacă scapă cu zile, mă gândesc
să-i trimit copii după câteva pagini din vestitul Armaghedon din urmă cu vreo 8
ani, când hotăra destinele judeţului Neamţ stergându-se la fund cu un regretat
senior.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu