Miliţienii lui Asandei şi italienii

Se încheie o săptămînă după care, cu modestia unui titular de permis de conducere obţinut în august 1983, trebuie să mă laud. Pentru informarea lui Cezar Asandei, adusul de la Harghita în vederea reformării, eficientizării şi civilizării Miliţiei Rutiere din Neamţ, precizez din start - cu aceeaşi modestie - că am fost prins cînd şi cînd de cîte un radar pus pe prăduială. Atît, fără alte incidente, fără beutură în cap şi sînge. Ba, uite, tocmai mi-am adus aminte de o tamponare. Era în 1991, făceam o documentare despre traficanţii de copii şi, la o casă de copii din Piatra, Dacia tatălui meu a fost lovită în parcare de un căruţaş beat. În privinţa sutelor de mii de kilometri parcurşi, să fie primit, nu spun cît se adună, atît în ţară, cît şi în străinătate (inclusiv în Est). Că nu am tupeul să... îndrăznesc a-i tulbura lui Cezărică, zic eu, emoţia regăsirii plaiurilor şi rădăcinilor nemţene. Aşadar şi prin urmare, raportez evitarea a nu mai puţin de 4 (patru) tamponări în Piatra Neamţ şi alte două între Girov şi Tupilaţi. Şase în total. Toate cu maşini înmatriculate în Italia, conduse de nişte descreieraţi. Mirosul îmi spune că sînt românaşi de-ai noştri, trimiţătorii de valută în ţară, care de ani şi ani salvează socotelile lui Mugur Isărescu la Banca Naţională, nu fraieri de turişti.
Însă, ca şofer modest ce sînt, ce vină am? De ce trebuie să mă feresc (în Piatra Neamţ) şi de ăştia în sensurile giratorii fără sensul utilităţii? Nu-mi ajungeau "protejaţii" şi protectorii lor locali, care nu dau prioritate nici să le pui poza pe cabina portarului de la Miliţie? Mai vin şi italienii, să le caut firmele de asigurări pînă îmbătrînesc, dacă n-aş avea suficientă experienţă să mă feresc...
Gata pentru azi. Deja îmi aduc aminte cum am accelerat lunea trecută în sensul giratoriu de la Muzeul de Istorie, conducînd dinspre Hotel Ceahlău spre Tribunal, de-a trecut italianul la un centimetru prin spatele meu. Dacă frînam, cel puţin soţia (aflată în dreapta mea) era istorie! Motiv pentru care îl înştiinţez pe Asandei că poporul nemţean a aflat deja cine, de ce şi pentru ce l-a adus în rol de savant rutierist de la Mircurea Ciuc. Cu modestie, recunosc, să nu mă bată Dumnezeu, eu aflasem un pic mai înainte.

Update 1: Am făcut repede nişte corecturi şi completări pe text pentru rigoare. Că e a mea. Rigoarea. Mă întreb acuma de ce nu se reactualizează vestita hartă a crîşmelor unde beau voios miliţienii după care se urcă la volan? Să conducă, nu să doarmă...

Update 2: Dedicaţia foto de mai jos, că tot am început să umblu la colecţie, am senzaţia că nu are nevoie de comentarii.

Dacă Asandei ghiceşte locul, poate şi turla, promit solemn să-l invit la o bere la Sovata. Fără picior, roată şi volan de şofer italian prin preajmă.