Numirea lui Teodor Meleșcanu în fruntea Serviciului de Informații externe este încă o mutare care l-a luat total prin surprindere pe Crin Antonescu. S-a văzut și din rostirea anunțului de excludere a personajului din PNL. Pe de altă parte, n-am înțeles niciodată ce treabă a avut unul dintre cei mai cunoscuți suporteri ai echipei de fotbal UTA cu liberalismul. În afară de bănuții cîștigați de la Dinu Patriciu prin ROMPETROL. Relațiile și dependențele sale consolidate erau mai curînd în alte teritorii politice. Legenda spune că el ar fi trebuit să fie ministru al Afacerilor Externe în Cabinetul Roman, după alegerile din 20 mai 1990, primind atunci „simpatice” recomandări via Viena, numai că Iliescu ar fi venit cu lista lui și l-a impus pe Adrian Năstase. Tot legenda spune că, dacă avea răbdare și nu-și juca rolul atribuit în nașterea, creșterea și descreșterea Alianței pentru România, el ar fi fost „următorul”, nu același Adrian Năstase, căruia îi succedase la șefia Diplomației în Cabinetul Văcăroiu. Cît privește posibila apartenență deplin conspirată la DIE, potrivit rangului și misiunilor îndeplinte în Occident, în timpul Ceaușescu, s-a comentat, s-au făcut conexiuni și atît. Așa că, un Crin Antonescu vorbind despre transferul lui Meleșcanu în interesul serviciului cîștiga cu siguranță la impresia artistică, secțiune de notare și evaluare atît de familiară lui, cîndva. (Mai inspirat, Victor Ponta a produs o glumă… profundă, exprimîndu-și bucuria că președintele Băsescu nu i-a propus cuiva din PSD să preia direcțiunea SIE.) Decizia luată de Meleșcanu ar trebui să fie încă un avertisment pentru Antonescu. Prea mulți lideri peneliști, cu vizibilitate și difuzare în exces la televizuini, se reprezintă în principal pe ei înșiși. Sigur, s-a dus vremea „senatorilor de drept”, a doctrinarzilor autentici, rafinați, instruiți. Penelismul, acest surogat liberalism, s-a adaptat la supraviețuire în mocirla națională și Crin nu dă semne că ar avea ceva împotrivă. În timp ce un venerabil ca Radu Câmpeanu se pregătea să împlinească 90 de ani, drept portavoce pe acorduri ample a PNL a prins a se insinua taman Petre Roman, acest inegalabil personaj care caută să treacă drept altceva decît este în realitate. Farsor adică, așa scrie la dicționar, pe românește. Sau „os de tanc sovietic”, cum îl alintă cei cu ținere de minte. Don Pedro, și el fost ministru de Externe, a ajuns atît de penibil încît acuză miniștrii că primesc dispoziții de la partid, de la PDL. De parcă a uitat ce nenorocire a adus el pe capul nostru cu fesenizarea. De parcă nu el șantaja un guvern fiindcă era incriminat violent și cu probe în raportul înaintat de Valerian Stan (fost șef al Corpului de Control în Guvernului Ciorbea) despre cum, prim-ministru fiind, făcea pionierat în servirea clientelei cu vile și apartamente de lux ca „locuințe de șmecher”. Din păcate, astăzi e tot mai greu să îndepărtezi un Don Pedro de microfon.
Mai mult, aici, în Mesagerul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu