Mărţişor cu Ceauşescu pentru pensionari

Mă gîndesc, de sufletul ediţiei din acest an a Mărţişorului, la o largă categorie de pensionari români. Au pensii nesatisfăcătoare, medicamentele sînt scumpe, la fel şi păpica, nici copiii lor nu o duc prea bine. Plîng, se caină, eventual după ce au ieşit cu anticipaţie la pensie, iar eu nu-i bag în seamă. Pentru că ştiu cîţi ani aveau în mai 1990, pentru că ştiu cum au votat atunci bătîndu-şi joc de viitorul meu şi-al nostru. Bani şi medicamente să le dea cine au căştigat alegerile din 20 mai 1990 şi urmaşii urmaşilor ălora. Eu le dau acest mărţişor...

Groparii PSD de la PSD

Nu, nu m-am lăsat pe tînjală, dar nici să scriu numai despre cai parcă nu se făcea. Mă-nţelegeţi, eu aş putea povesti într-una despre cel mai frumos animal. Cine a apucat ediţia de colecţie a Mesagerului de joia trecută a citit "A XI-a poruncă: să iubiţi caii", cine nu - nu, asta e.
Au trecut şi alegerile furtunos-tulburătoare din colegiul 6. Am astăzi convingerea că PSD nu găsea alt candidat dispus să lupte pe banii săi nu atît cu Adrian Rădulescu, cît cu Gigi Ştefan şi mai ales cu... PSD Neamţ. Pentru că asta i s-a întîmplat lui Liviu Harbuz.

Senatorul eolian

Deputaţii Munteanu şi Tărîţă n-au făcut prin implicarea lor la vedere decît să ofere o şansă în plus lui Rădulescu. Strict pentru interesele personale şi publice cred în continuare că Rădulescu le era mai util la Ministerul Agriculturii.
Rezultatele penibile obţinute de Harbuz în cîteva comune cu primari PSD sînt cunoscute şi răscomentate la această oră. Vina nu e a candidatului, nici a primarilor, ci a organizaţiei judeţene a PSD care nu știe pe ce lume trăiește.
Nu m-am implicat defel în campanie, dar - cu subiectivitatea dată de prietenia cu Liviu - am urmărit-o cu destulă atenţie. Fără echipa de campanie adusă de la Bucureşti şi din ţară, n-avea nici o şansă la ce sprijin a avut din partea PSD Neamţ. Temerea mea iniţială se îndrepta spre PNL, datorită clivajului din organizaţie, între Roman şi Piatra Neamţ, dar m-am înşelat şi Dorinel Ursărescu a făcut o treabă onorabilă. Aş putea depune mărturie pentru cît a pătimit Harbuz pe seama senatorului Ion Chelaru, un fel de jupîn de Roman complexat din cauză că nu ajunge stăpîn de judeţ. Personajul cu mult SOV în sînge ştie că ştiu şi mai ştie că nu am chef să fiu acuzat că-mi bag nasul în mizeria unei organizaţii aflate în degringoladă nu de la plecarea lui Ioan Munteanu, ci de la debarcarea

Antochi, un rătăcit în politică

mişelească a lui Raul Bobeanu, în primăvara lui 2004. Regretatul Bobeanu chiar a fost căpitan de judeţ.
Despre preşedintele din acte al pesedeilor, Alin Antochi, sînt puţine şi clare de zis. Nu are viziune, nu înţelege şi nu se face înţeles. Restul aproape că e banal. Dacă senatorul eolian i-a făcut lui Harbuz un scandal monstru fiindcă s-a cazat la Hanul Răzeşilor şi nu alături, la Hanul Ancuţei, la protejata sa Nuşa Chiriac, imaginaţi-vă că Antochi, duminică seară, înainte de închiderea urnelor, nu avea altă grijă decît să umble cu penibile pîrîciuni telefonice la adresa candidatului. Şi astea-s, aşa, două glumiţe de coloratură, dar definitorii pentru grijile şi priorităţile celor doi politicieni.
În fine, preşedintele Victor Ponta a declarat duminică seară că, indiferent de rezultate, la anul va merge pe mîna aceloraşi doi candidaţi pentru colegiile din Maramureş şi Neamţ. Mai vedem.

Update 1: Liviu Harbuz a avut închis dumincă doar unul dintre telefoane. Cel care apăruse pe internet, cu o zi înainte, într-un anunţ de vînzări atractive. Ce era să facă omul?

Update 2: O demisie a lui Valeriu Tabără și numirea viitorului deputat Adrian Rădulescu în funcția de ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale cred că n-ar mira pe nimeni.

Victor Ponta în recital la lansarea lui Liviu Harbuz: „Desfiinţăm Ministerul Dezvoltării Regionale!”

Prezentarea oficială a lui Liviu Harbuz, candidatul USL pentru alegerile ce se desfăşoară pe 21 august în colegiul 6 din Neamţ, a prilejuit un adevărat recital pentru Victor Ponta. În conferinţa de presă organizată la Hanul Răzeşilor, preşedintele PSD a trecut cu dezinvoltură prin condiţia primarilor („Primarul nu trebuie să fie un cerşetor la poarta doamnei Udrea”), soarta libertăţii de exprimare („Prin comparaţie cu Republica Flutur, în Neamţ mai ai voie să vorbeşti!”) şi l-a atacat fără menjamente pe Adrian Rădulescu, secretar de Stat în Ministerul Agriculturii, candidatul PDL („Un candidat care lucrează pentru buzunarele unor agricultori”). Pornind de la ultima incendiere de autoturism din Piatra Neamţ, Ponta a ajuns la lumea interlopă: „PDL este complet legat de lumea interlopă. Nu numai în Neamţ, vorbesc la nivel naţional”. În privinţa schimbării directorilor de instituţii deconcentrate din teritoriu, USL are o veste care sună spectaculos: „Nu, nu-i schimbăm, le desfiinţăm cele 6.500 de posturi politice”.

Subiectul Ioan Munteanu, subiect nelipsit la toate acţiunile unde participă cel puţin un lider PSD, a avut parte de o abordare călduroasă, mai ales pe fondul speculaţiilor legate de revenirea sa în PSD: „Domnul Munteanu e un deputat care la toate voturile importante a votat contra puterii actuale pentru că a fost corect”. Mai mult, Ponta nu a luat în considerare temerile unora despre cum îşi va exercita Ioan Munteanu influenţa în rîndul primarilor în perspectiva alegerilor din august.

Cum multe întrebări au gravitat în jurul dezastrului naţional reprezentat de necheltuirea fondurilor europene nerambursabile, Vicror Ponta a anunţat una dintre primele măsuri avute în vedere de USL: „Ministerul Dezvoltării Regionale trebuie desfiinţat. Atribuţiile trebuie să treacă la regiunile de dezvoltare”.

Printre invitaţii de diverse ranguri politice a fost remarcat şi Viorel Hrebenciuc, a cărui prezenţă alături de Liviu Harbuz e considerată, de către cunoscătorii jocului politic, un semnal important în sprijinirea celebrului medic veterinar care a venit să candideze aproape de casă. Liviu Harbuz s-a născut la Piatra Neamţ, în 1962 şi este absolvent al Colegiului Naţional „Calistrat Hogaş”.

Rătăciţi în tradiţie: Pălituri de antrenament în numele osîndei de vară

Alegerile pentru funcţia de primar al Chişinăului n-au produs în România emoţia aşteptată de farsori şi manipulatori. Ridicarea la rang de spaimă naţională a riscului de a lăsa capitala Republicii Moldova la mîna unui comunist nu a impresionat defel publicul larg din ţara noastră. Coarda naţională şi vibraţiile ei sînt de domeniul amintirilor. Zile la rînd eram îndemnaţi să ne topim de grija bravului Chirtoacă, cel ameninţat de un Igor comunist. Degeaba, vremurile aşa-zisei „partide naţionale” basarabene nu se mai întorc. Cu lideri noi care au lustruit (în culise) surprizele Andreei Marin sau care au îmbinat strălucit (în cămin) bişniţa cu ţigări şi studenţia în România, nici farsorii şi manipulatorii noştri nu s-ar uita peste Prut decît după fetele frumuşele neplecate încă din ţară, dacă operaţiunea cu prostirea românilor n-ar fi pe bani şi interese. De data asta n-a ţinut.

Zile la rînd, toată afacerea s-a focalizat pe Chişinău. Nici o vorbă despre complicata funcţionare a structurilor administraţiei locale din Moldova, nimic despre alegerile din zonele sensibile. S-au ţinut sau nu alegeri şi Transnistria? Dar la găgăuzi? Care e scorul pe ţară al comuniştilor? Cît şi cine a furat? Ce s-a întîmplat în oazele tradiţionale de românism Bălţi şi Orhei? Probabil vă amintiţi că nu... aveţi ce vă aminti. După vreo săptămînă s-a aşternut liniştea. Turul II de la Chişinău şi victoria lui Dorin Chirtoacă, comuniştii şi pro-europenii se goliseră de semnificaţii pe lîngă agitaţia stîrnită de spectrul regionalizării. Acolo unde trebuie se marcase, însă, nu o indiferenţă, ci o insensibilitate naţionalistă.

Despre cum vine socoteala cu regiunile noastre am scris în „Mesagerul”. Acesta era finalul textului: „Fireşte, este inutil să semnalăm unui guvern centralist şi autoritarist cîtă autonomie reală şi benefică pentru români ar aduce o organizare pe regiuni de tip European. Temerea cea mare e că ne aflăm în etapa clădirii premiselor unei diversiuni şi minciuni mai mari decît Revoluţia din Decembrie 1989. Pînă şi un referendum se transformă într-o costisitoare manevră de inducere în eroare. Orice construcţie în perspectiva unor altfel de alegeri locale ascunde mai mult decît un anunţ codificat, privind expunerea la soare, publicat în decembrie 1989 în „Scînteia Tineretului, sau tainele mutării începutului Revoluţiei de la Iaşi la Timişoara”. Au trecut zile şi săptămîni, s-a scormonit bine la rădăcina altor sentimente naţionaliste, s-a uns bine struna identităţilor judeţene şi am aflat de la tonomatul Sebastian Lăzăroiu că tema rămîne oarecum suspendată, adică în rezervă, numai bună de reîncălzit.

La fel ca şi în cazul evenimentelor din Republica Moldova au lipsit (aproape cu desăvîrşire) analizele corecte. Cunoscătorii parcă lipseau din ţară, fiind plecaţi în turnee planetare, în căutare de eclipse. L-a întrebat cineva de sănătate şi expertiză profesională, la modul serios, pe Vasile Puşcaş, fostul negociator-şef al României din perioada aderării la UE, să ne spună dacă, de ce şi cum trebuie să facem regiuni? L-aţi văzut pe Gabriel Friptu, directorul Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Regional, un partener de dialog profesional preferat de Bruxelles, făcînd naveta între posturi de televiziune să desluşească misterele acelor fonduri uriaşe aşteptate? Mai era un priceput valabil la afaceri europene, Liviu Dragnea de la Teleorman, dar el e puţin ocupat cu costul unor drumuri europene şi nişte licitaţii.

Nu voi risca să anticipez ce alte aplicaţii ale Puterii, prin mijloacele de manipulare din portofoliu, ne aşteaptă peste vară. Dar mă îngrijorează capacitatea redusă de răspuns raţional a opoziţiei şi a societăţii civile. Odată intraţi în siajul navei-amiral, ei nu scapă decît cînd se reduc motoarele. Uneori se virează brusc. După viraj, alt siaj, cum a fost cu atacul la Regele Mihai de România. Şi tot aşa, tot aşa...

Dacă atunci cînd vine vorba despre vreme, mai sîntem serviţi cu o avertizare, cu un cod colorat (n.a. – ce ironie, ba e galben, ba portocaliu!), în cazul manipulărilor încă nu s-a inventat nici un avertisment public. Depinde de fiecare cum îşi va duce osînda acestei veri, una cum n-a mai fost. Sădirea confuziei este o armă teribilă împoriva unui electorat care semnalizează că are opţiuni. Puterea s-a prins şi acţionează.

Notă: Comentariul a fost publicat în ediţia de joi, 30 iunie 2011 a săptămînalului "Mesagerul de Neamţ".