Regretele prezentului ne cotropesc din toate vânturile şi-mbătrânim nefericiţi sub povara necăutărilor, a nedevenirii.
Bine cad azi câteva cuvinte-cuvinte din minunata Oraţie de nuntă cântată de Augustin Frăţilă: "Iar eu strig şi nu se-aude, mările din nou sunt ude. Iar ţărmurile, ca şi depărtările".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu