De prea mulți ani încoace sîntem agresați prin intermediul televizuinelor de cafteala Oanei cu Mărioara Zăvoranu pentru o presupusă avere. Că e de la tata adoptiv (Zăvoranu) sau de la cel biologic (Bănicioiu) are tot atîta relevanță ca și compasiunea noastră pentru grecii prăbușiți în rîpele crizei, dar care au un PIB pe cap de suferind de vreo trei mai mare decît românul bleg și mîndru de curbele de sacrificiu. Nelu Bănicioiu ne-a fost comercializat constant, prin vocalizele Mărioarei, drept o victimă de prestigiu a regimului ceaușist. Cînd colo, ce să vezi, individul era un mare meșter în speculă și delapidare. Vad bun avea și în centrul Capitalei, și pe Litoral, iar victima veșnic moralistă de Mărioara naviga cu modestie între COMTURIST și Gospodăria de partid de la Neptun. Treburile astea se știu de ani de zile, dar televizuinile continuă s-o cultive cu îndîrjire pe mama Oanei (și) în rol de spălătoare de portret a unuia condamnat la 25 de ani de pîrnaie pentru o delapidare de 16 milioane lei. În banii anilor ’80! Că milițienii au găsit la o percheziție și librete CEC la purtător în valoare de 1,2 milioane lei strămoșești, n-ar fi decît o altă înduioșătoare contribuție a lui Bănicioiu la sabotarea lui Ceaușescu. Despre lege nu se vorbește. Cultul unui bandit se vinde de minune sub marca de telenovelă în reality-show. Prin comparație cu Mărioara și Bănicioiu al ei, povestea Elodiei capătă contur de dramă decentă. Iar contribuțiile Monicăi Tatoiu la îndobitocirea românilor izvorăsc parcă dintr-un spațiu academic…
Despre lipsa de discernămînt a televizuinelor, despre lupta nebună pentru audiență și mîntuirea prin telecomandă am scris și recent. În mare, nimic n-ar fi nimic nou. Numai că în cazul Mărioarei Zăvoranu, destinul nu umblă cu ocaua mică. În urmă cu cîteva zile, a ieșit la interval Tribunul Vadim – din simplă membră PRM a uns-o Secretar executiv și i-a dat ca misiune relația cu presa și comunicarea. Vorba unui prieten, jucător de Bridge, deci se poate! Abia aștept s-o văd cuvîntînd în fața ziariștilor de București despre valorile pe care le apără și promovează, conform statutului și programului politic, Partidul România Mare.
Dacă tot e sezon de transferuri și achiziții politice, poate se-apucă Vadim și extinde temelia mizeriei naționale cu măcar vreo două „zicătoare” de prestigiu. Pe-una am pomenit-o, e Monica Tatoiu, bună-bunuță să conferențieze despre cum e să faci sex în tren în drum spre culmile spiritualității. A doua ar fi Loredana Groza, vampa națională și vedeta-vedetelor neobosite, sensibilă „zig-zaga-laga-zaga” cunoscătoare a limbii române. Cînd vorbește ea despre „dexteritate vocală”, instantaneu regreți că n-ai descoperit „agilitatea neuronală” la timp.
Departe acuma gîndul de-a merge mai departe, propunînd construirea unui „trio formidabil” din Mărioara, Monica și Loredana. Nu de alta, dar mă tem că mă ia în serios colonelul Mitică Badea (șeful PRM Neamț, dacă nu l-ați uitat) și le-aduce în pelerinaj, la o cură de agheasmă pe la mănăstiri. Mă mulțumesc doar să semnalez că tîmpenia slobozită de Lory este una eminamente (sic!) sclipitoare și are certe valențe de diagnostic. Da, „dexteritatea vocală” caracterizează de minune din ce în ce mai mulți politicieni! Mă tem să nu fie deja criteriu de selecție și promovare. Ce ziceți? Nu-i nevoie de cine știe ce „agilitate neuronală” să vă dați cu părerea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu