De fiecare dată cînd vorbesc cu cîte unii despre ce-au fost cîndva talk-show-urile de televiziune, îl amintesc cu nostalgie pe Marius Tucă. Pe fond, nu mi-a plăcut caracaleanul, dar nu pot uita că începuse să facă agenda politică într-o țară fără agendă politică. Va rămîne pentru multă vreme și un etalon nefericit pentru cum e să ți se urce puterea și influența la cap, însă a făcut mai multe emisiuni memorabile decît toți ceilalți competitori la un loc.
Astăzi, meseria de gazdă de dezbatere rătăcește prin mocirlele politicii, țățăismul, agresivitatea și incompetența ajungînd la mare trecere și onorarii invers proporționale cu calitatea. Sînt evidențe pe care le înțelegem de nevoie, trăim cu ele și nu avem puterea să le eradicăm. Ce refuz în continuare să înțeleg este altceva: ce caută oamenii deștepți în compania panaramelor de analiști? Că papagalii, bandiții și ticăloșii de largă notorietate au veritabile abonamente la execuții publice în fața moderatorilor reuniți, mă rog, ține de generozitatea rației de circ național. Dar, să te duci tu, Daniel Dăianu, economist rațional și respectat, să-ți închidă gura – în direct – alde Chireac, Dragotescu și Cartianu, aduce a film de groază. S-a întîmplat zilele trecute, la unul dintre posturile de televizuină rezultate din „splitarea” Realitatea TV. Tema era criza din Zona Euro și Dăianu vorbea dumnezeiește, să priceapă orice român cu o pregătire medie. De priceput nu pricepeau analiștii cum e să țină invitatul microfonul mai mult ca ei! O făcea coerent, la subiect, fără efort. Drept pentru care, Chireac, Drăgotescu și Cartianu se întreceau în a-l întrerupe sub pretextul că traduc ei în limba română spusele economistului. Traduceau pe dracu’…
Dacă publicul larg poate să se uite sau să nu se uite la asemenea show-uri, ăștia care facem presă nu prea avem de ales. Pe de o parte, sînt chestiunile pe care le afli în timp real. Pentru a decupa partea utilă, trebuie să suporți toată mizeria. Altfel, devine complicat să cauți ce au spus, de exemplu, Liviu Voinea, Ionel Blănculescu sau Dinu Patriciu în momente fierbinți, de cumpănă, de decizie. Pe de altă parte, deși pare incredibil, fără cooperativa acestor analiști e practic imposibil să dai anvergură națională unor subiecte grave din provincie. Este unul dintre cele mai oribile compromisuri tacite.
Două dezvăluiri uluitoare din acest an – una din Bistrița-Năsăud, alta din Neamț – demonstrează dependența de pomenita cooperativă. Mai întîi a fost ziarista Cristiana Sabău, de la Bistrița, ale cărei dezvăluiri, în primăvară, au dus la divorțul Guvernului de ministrul Nelu Botiș, stăpîn peste muncă, familie și protecție socială. Zile întregi, datele afacerilor doamnei Botiș cu fonduri aprobate de ministerul condus de soț fuseseră disponibile și într-un ziar on-line, dar liniște era desăvîrșită. Dacă nu se apucau televizuinile naționale să toace vîrtos acele combinații sfidătoare, probabil că Botiș era și-acum la post. Iar „deontologii” naționali, sper să nu mă înșel, au pomenit cu greu, o singură dată originea subiectului. Al doilea caz, binecunoscut publicului nemțean, este al președintelui Vasile Pruteanu. Abia după luni de zile de dezvăluiri și probe grele scoase la iveală de săptămînalul nostru (absolut toate fiind postate și în ediția on-line!), a apărut ceva pe o televizuină națională, la ceas de după-amiază și week-end. Cu o indicare mai curînd neclară a sursei. La butoane, nimeni altul decît Bogdan Chireac, cel dezavuat mai sus, dar și în alte ocazii.
Și-atunci, ce să mai înțelegi, cum să judeci?… Răspunsul nefericit e tot în text: înțelegi de nevoie, nu judeci, trăiești cu asta. Ca să fiu mai limpede, schimbarea unui guvern se configurează ca o operațiune categoric mai simplă prin comparație cu demolarea acestei cooperative.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu