Iată-l şi aici, plin de emoţia Crăciunului:
Rătăciţi în tradiţie
Mierlici
Din peisajul acestui decemrbie de Piatra Neamţ, poate n-aţi obervat şi aş fi tare dezamăgit, lipsesc colegii mei revoluţionari. N-au avut curaj să protesteze împotriva umilirii şi pedepsirii prin suspendarea unor drepturi perfect legale de către sinsitrul regim Boc în strîns parteneriat cu acoliţii din Parlament şi nu mă miră. Parte dintre ei, cei din aşa-zisul „lot Trapiel”, au fost potoliţi şi au încheiat conturile cu resursa de nesupunere de prin 2010. Evaluarea lor nu s-a făcut în arginţi, ci în palme. Pentru două palme de pămînt, aranjate trapieliştilor pe blat şi în bătaie de joc, cu sprijinul a doi vestiţi comici ai aplicării legilor din primăria pietreană, nimeni alţii decît secretarul Vasile Vişan şi şefa de birou Carmen Căpitanu, s-a făcut linişte. Cu puţină atenţie, n-ar fi ocolit dezbaterea despre solidaritate, corectitudine şi reducerea unor costuri sociale, ba ar fi fost poate cei mai în măsură să susţină nu suspendarea, ci eliminarea definitivă a „indemnizaţiilor reparatorii” primite de parlamentari pentru mandatele „comise” sub pulpana imunităţii. Dacă tot e să vorbim despre impostură, hai să mergem pînă la capăt, nu? În alţi ani, măcar de sufletul lui decembrie 1989 şi de dragul sincerităţii celor ce crezuseră în Revoluţia Română, se mai vorbea despre adevăr, despre onoare - se pare însă că mulţi regretă şi le e ruşine că au avut curaj.
Despre onoare am primit toţi o lecţie din partea colonelui (r) Ion Mierlici. Îi pierdusem urma, credeam că s-a retras în Oltenia, pînă a ni-l (re)prezenta Victor Ciutacu pe blogul său şi la Antena 3. Ultimul comandant al Regimentului de la Piatra Neamţ, unitate desfiinţată pe fondul reformelor cerute de agenda aderării la NATO, trăieşte uitat de opinia publică, uitat şi batjocorit de statul a cărui haină militară a purtat-o cu demnitate. Singurele sale certitudini care decurg din viaţa pusă pe altarul carierei militare sînt pensia măcelărită, programul de dializă şi orarul administrării insulinei.
Colonelul Mierlici rămîne un reper de eleganţă şi profesionalism în armată, un autentic senior străin de maleficul spirit APV. Ar fi vrut, după cum mărturiseşte, să ajungă general, dar n-a mai avut unde. La 51 de ani, în 2005, a fost trimis acasă. Astăzi, cu un curaj şi o demnitate specifice oamenilor puternici, vorbeşte şi scrie despre responsabilitate, despre adevăr şi onoare.
Într-o seară, după ce îi telefonasem şi îi lăsasem mesaje, am fost sunat de domnul colonel. Prima mea reacţie a fost să mă ridic în picioare. Nu vrea favoruri, nu vrea atenţie sau asistenţă medicală specială. Vrea linişte, vrea înapoi drepturile de care a fost jefuit. Cum de la Oprea, Boc şi Băsescu sînt slabe speranţe să primească o veste bună, îl informez eu – în Ajunul Sfintelor Sărbători – pe domnul Mierlici că în inima şi mintea mea e un adevărat general al României. Şi nu de azi, de ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu