Sunt convins că sâmbăta trecută nu am fost singurul român
oripilat de mârlănia şi apetenţa necondiţionată pentru umilirea, pentru
înjosirea neamului nostru dovedită de televizuini precum Antena 1 şi PRO-TV. Au
deschis ştirile de la ora 19, la sfidare, pe faţă, tot cu fraţii Nuţu şi Vasile
Balint (zişi Cămătaru), de parcă subiectul zilei nu era câştigarea titlului de
campioană europeană pe echipe de către naţionala noastră feminină de
gimnastică. Într-o clipă mi-am amintit de oribila şcoală de presă PRO-TV,
consacrată de la debut prin reportajul în care un tâmpit a bătut la uşa soţiei
unui pilot de avion, a întrebat ce face domnul, i s-a răspuns că zboară spre
Baia Mare, iar „puiul” protevist a anunţat-o pe biata femeie că s-a prăbuşit
avionul. Dar, despre această dramă, ca şi despre dominaţia subproduselor
„născute vii” pe piaţa presei de Ion Cristoiu, am mai scris. Important e să nu
uităm. Mai ales în condiţiile în care multe asemenea „vietăţi” au trecut la
butoane, iau decizii, fac jocuri.
Indiscutabil, „cultura valorilor” nu se face doar prin
sport şi performanţele sportive. Drept dovadă stă tratamentul criminal aplicat,
în goană după audienţă, de baby-face Cătăin Măruţă, de la aceeaşi sinistră
televizuină PRO-TV, marelui actor Şerban Ionescu. Cioclii ştirilor n-au ezitat
defel şi au multplicat drama preluând cumplitele imagini cu actorul suferind.
Pe alt plan de suferinţă, s-a clamat tulburător de
ipocrit, încă o dată, că alegerile locale vor fi o competiţie pe voturi a
valorilor. Când colo, în toată ţara, cu excepţia câtorva candidaţi puternici la
primării şi şefii de judeţe, te apucă plânsul când vezi cine candidează. Excepţiile,
precum cea de la Baia Mare, confirmă regula plânsului. Acolo, primarului în
exerciţiu, Cătălin Cherecheş (USL), o autentică vedetă locală, care poate
candida şi câştiga liniştit din partea inexistentei Asociaţii a crescătorilor
de viţei cu 5 picioare, îi suflă în ceafă Mihai Pătraşcu (PDL), un personaj
valoros, de certă anvergură europeană. Confruntarea lor, într-o ţară normală,
ar fi subiect naţional de televiziune. Televizuinile se ocupă însă de pliciul
lui Silviu Prigoană. Născut cu fix 26 de ani înainte de răsturnarea lui
Ceauşescu, gunoierul de referinţă al ţării a reuşit să treacă bacalaureatul
abia în 1990. Iar despre asta n-am văzut să-l întrebe cineva. E bine să nu
uităm.
Luna mai, pe meleagurile de la poale de Munte Sfânt, s-ar
cuveni să ne amintească de mari valori, de campioni şi performeri a căror
cultivare e o datorie de onoare. Sunt nu mai puţin de 10 ani de când, la Piatra
Neamţ, pe-o stradă defilau voleibalistile campioane naţionale, iar pe alta
handbaliştii campioni naţionali. S-a uitat. Cât despre 17 mai, ce să mai spun?
Ar fi ceva în genul Ziua Everestului la români. Sau Ziua Ticu Lăcătuşu. Numai
că ne-am obişnuit a uita de 17 mai 1995 şi tricolorul dus pe Everest de magnificul
nostru cuceritor. La întoarcerea în ţară, la Otopeni, a fost primit „oficial”
de un fost coleg de facultate, atât. Între timp am progresat. Fetele de aur,
antrenate de Belu şi Bitang, au fost aşteptate de televizuini, s-au făcut
transmisiuni în direct de la aeroport, ba am avut şi aşa-zise exclusivităţi de
prime-time. Normal, ştirile serii s-au deschis tot cu fraţii Cămătaru. E bine
să nu uităm. Anii şi campaniile electorale trec, valorile rămân. Dar le uităm...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu