Oradea, Învierea României

O țară întreagă se închide în felurite chipuri și manifestări inegale sub amenițarea morții. Ordinele administrative haotice, zămislite de minți și caractere ostile Neamului, Vieții și Credinței, pun românii la grea încercare. Lăcașurile de rugăciune, supuse la mare cumpănă, rămân la locul lor, vor dăinui urgiei. O singură catedrală nu se închide. Fiindcă, așa cum spunea Părintele Iustin Pîrvu în august 2011, la Sfânta Mănăstire Petru Vodă, adevărata Catedrală a Neamului este Omul. Iar la această Înviere, amintindu-ne că Oamenii sunt Lumina, Dumnezeu a deschis o biserică în fiecare casă.

Într-o casă mare și luminoasă cum alta nu-i în România, la Oradea cea personificată de oameni generoși, mândri și devotați, Mântuirea se clădește pe Pământ, prin fapte de oameni. De zile și săptămâni, nu obosesc să răspândesc exemplul lor. E o modestă continuare a rolului public interpretat cu condeiul și vorbele, în special după 2011. Altfel, am pierdut șirul navetelor cel puțin o dată pe an de când sunt martorul creșterii lor.

Singuri s-au organizat, singuri s-au pregătit de apărare în fața molimei. Conducătorii țării, toți deopotrivă de neputincioși și rău intenționați, demonstrează fără urmă de îndoială că de neînțeles le este înțelesul acțiunilor coerente conduse de două simboluri naționale, primarul Ilie Bolojan și doctorul Gheorghe Carp, instalat fără instrucțiuni superioare la coordonarea operativă a tuturor spitalelor din Bihor. Pomposul comandant al acțiunii centrale, Raed Arafat, și escadronul de călăreți ai Apocalipsei românești n-au reușit să încurce o comunitate destoinică și bravă. Mobilizarea lor se traduce prin veritabile fapte de arme pe timp de pace. O cruce mare cât Postul Paștelui și-au făcut românii la aflarea veștilor despre cum se face științific testarea extinsă a oamenilor sau când vedeau la teleștiri avioanele cu materiale și echipamente aduse direct din China.

Ce se întâmplă la Oradea conține o învățătură dură și profundă, esență de temelie a semnalului de Înviere a României. Nimic nu a izbucnit peste noapte. Administrația, mediul de afaceri, Educația, Sănătatea, Cultura și Bisericile, societatea civilă în ansamblul ei, cu o contribuție discretă și seniorală din partea diverselor cluburi, asociații și organizații discrete de felul lor, plus factorii politici, vibrează sincron. Pentru progres. Cu frică de Dumnezeu, în respectul oamenilor și al legilor. Nu sunt perfecți. Nici nu și-au propus. Contează ce domină. Confortul și mulțumirea localnicilor sunt certificate de sondajele de opinie. Sunt campioni neîntrecuți la atragerea și valorificarea superioară a finanțărilor europene, nasc invidii, generează respect. Amprenta inginerului Bolojan, primar din 2008, prefect între 2005 și 2007, este o pecete autentică.

Totul, absolut totul, s-a dezvoltat cu oameni, prin oameni. Prietenia orădenilor nu ține cont de ranguri, de mărimea portofelului. Exemplul personal a devenit o valoare esențială a comunității. Una dintre cele mai frumoase întâmplări, neînțeleasă într-o urbe săracă, fudulă și fără minte ca Piatra-Neamț, datează din decembrie 2015. Tineri frumoși și inimoși, membri ai unui anume club, copii de minunați părinți inspiratori, făceau ture în frig la un cort instalat în pietonalul Republicii și vindeau vin fiert, ceai, ciocolată caldă sau cafea, dulciuri și mici podoabe de pus în Pomul de Crăciun. Proiectul „O cană de fericire” - atunci la a șasea ediție, între timp ajuns la unsprezecea – strângea banii necesari unei camere de terapie pentru stimulare și integrare senzorială destinată câtorva sute de copii cu diferite dizabilități, asociate sau nu cu alte deficiențe. Tinerii voluntari au crescut, calcă pe urmele părinților care au sărit toți ca unul pentru Oradea. Dovadă că Oamenii sunt Lumina. Iar Învierea României va veni de la Oradea, așa simt.