Halep, Udrea şi satelitul de la Piatra Neamţ

A trecut campania, au trecut şi europarlamentarele. Motive suficiente să scriu numai la Mesagerul şi Ceahlăul - marcă înregistrată . Pe-aici, sigur m-ar fi mâncat degetele. În cele din urmă a fost clar pentru mulţi că am votat cu Mircea Diaconu. Măcar atât.
Şi, într-o zi, venea timpul să postez ceva din noua serie de comentarii, cele zilnice. Încep cu ultimul, nu întâmplător.

Pe lângă bucuria ce-a unit românii în jurul Simonei Halep, am avut şi mare noroc de ea. Dacă nu era finala de la Roland Garos, care să deconecteze ţara de la făcăturile poltice curente, e lesne de imaginat ce-ar fi ocupat programele televizuinilor. Primului congres al Partidului Mişcarea Populară, întărit de certificarea Elenei Udrea ca preşedinte, lua fără probleme dimensiunea unei consacrări. Latura degenerativă a acestei formalităţi promitea să tulbure încă o dată minimul nostru confort casnic. Dacă pe vremuri riscam ca, atunci când deschideam frigiderul, să scoată capul tot Ion Cristoiu sau Cristian Tudor Popescu, iar mai nou ne agresează un fel de predicator răspopit, sâmbătă şi dumincă ne cam venea condamnarea la întâlnirea cu versiunea refrigerată a bretonului blond naţional. Norocul, Bunul Dumnezeu şi fenomenala domnişoară Halep au făcut ca numai câteva sute de băsişti să exulte la numărarea voturilor pentru Nuţi în timp ce, la aceeaşi oră,  pulsul românilor-români atingea cote periculoase.

Duminică seară însă începea revenirea la anormal. Un figurant al tenisului de câmp, o jucătoare de baschet talentată la vremea ei, dar naufragiată în combinaţii dubioase dezvăluite de presă, alături de unica, de uriaşa campioană Gabriela Szabo, total neinspirată, s-au lipit de Halep, la întoarcerea în ţară, în cel mai mizerabil stil românesc. Ţipetele Şarapovei, tragerea de timp la serviciu, golănia cu retragerea la vestiar şi arbitrajul penibil al unuia cu rădăcini în fostele colonii franceze, subiecte serioase de altfel, tratate responsabil inclusiv de presa britanică ostilă românilor, toate păreau dintr-odată a păli în faţa amatorilor de prim-plan străni de performanţele frumoasei noastre cu ochi verzi.

La Piatra Neamţ, avea să se afle luni, de pe fluxurile naţionale de ştiri, despre Matei Bosîncianu, Cornel Ghineţ, Ştefan Arădăvoaicei, Claudiu Neculau, Alexandru Tudose, Andrei Gavrilă şi Claudiu Nohai, elevi ai Colegiului Naţional de Informatică. Numele lor public este echipa  „Ro-Sat One” şi, sub îndrumarea profesoarei Diana Bejan, au câştigat locul I la categoria avansaţi în cadrul concursului Cansat Europe. Aveau de proiectat un satelit de dimensiunile unei doze de suc din aluminiu şi le-a ieşit de minune. Concursul s-a ţinut în Norvegia, organizat fiind de Agenţia Spaţilă Europeană şi Centrul norvegian pentru educaţie în domeniul spaţiului cosmic. Că şmecherii din ţară nu-s în stare să scrie corect numele vedetelor pietrene (norvegienii n-au greşit, dovada e pe www.cansat.eu – n.a.) şi că au deschis ştirea cu nişte elevi din Eforie Sud, ocupanţi ai locului II, la altă categorie, nu are de ce să mire. De mirare cu adevărat ar fi ca autorităţile locale să le strângă mâna puştilor ăştia sclipitori. Ei ştiu deja ce să caute din satelit. Între Halep şi Udrea, e clar cine se vede mai bine.