Rătăciţi în tradiţie: Ţara lui Daniel

Puterea legislativă nu m-a impresionat, după 1990, decît o singură dată, cînd Ion Raţiu – cu o fantastică stăpînire de sine - a pus stavilă hoardelor de mineri. În rest, prin complicitate cu „sora” executivă, ne-a blestemat cu legi şi reglementări nefuncţionale, stufoase pe care nu le mai descîlcesc nici autorii.

Puterea executivă aş acuza-o de sabotaj şi trădare, că degeaba le probezi incompetenţa. Nu, ţinta nu e trupa micuţului Boc – ei sînt ultimii dintr-un şir sinistru în care nu aş include Cabinetul Petre Roman constituit, culmea, după alegerile din 20 mai 1990.

Despre puterea judecătorească ce să mai zic? Magistraţii noştri sînt neîntrecuţi în arta de a face scăpaţi criminalii şi jefuitorii, timp în care simplul român a început să înţeleagă că, odată ajuns să-şi caute dreptatea prin Tribunale, nu apucă în timpul vieţii pămîntene.

Povestea cu presa – a 4-a putere în stat nu am crezut-o niciodată. Sînt tentat să nu cred nici povestea cu Traian Băsescu şef al celor trei puteri. Îmi dă fiori, aşa este, dar fiori şi mai mari îmi dă o altă putere care-i efectiv de capul ei soboricesc şi patriarhal. Biserica Ortodoxă Românî se numeşte.

De la brevetarea Mitropoliei SRL, la Iaşi, în foamea ei nestăvilită de măreţie, opulenţă şi privilegii, BOR a devenit Daniel Ciobotea şi Daniel Ciobotea a devenit BOR. Bani, bani şi iar bani. Păduri, păduri şi iar păduri. Nu-i mai satură nimeni. De fapt pe unul, căci despre setea lui de putere este vorba. Fie că a fost la Iaşi, fie că se instalase deja la Patriarhie, conducătorii României nu au mişcat în faţa lui. Uneori mă mir că nu a cerut mai multe. Oare Delta Dunării sau Roşia Montană nu i s-ar fi potrivit?

Călare pe procentele de credincioşi bisericoşi, BOR nu se va îndupleca şi va desăvîrşi opera de mărire a Patriarhului. Nici nu ştii ce cuvinte să mai foloseşti cînd ţie ţi se cere solidaritate, ţi se impun sacrificii, însă biserica este de neatins. Toţi îşi realochează resursele, îşi redefinesc priorităţile – BOR şi Patriarhul sug bani cu nemiluita de la Buget pentru catedrala care nu ştiu pe cine mîntuieşte.

Nu e prima dată cînd Daniel Ciobotea şi opera lui mă scot din sărite. Doar că acuma am senzaţia că şi românii au început să realizeze că nu Băsescu, ci Patriarhul face în România absolut orice-i trece prin cap. Şi vor mai fi destui preşedinţi cu Daniel în fruntea BOR.