Usca-li-s-ar mâna de plăcere!

Comentariul de mai jos, din seria Rătăciţi în tradiţie, a apărut în ediţia de azi a Mesagerului. Va fi şi pe site în curând, că abia l-am refăcut.

Indignarea înflăcărată a pus iarăși stăpânire pe suficiente minți din județ. Se înghesuie optimiștii, naivii, prostălanii desăvârșiți, fraierii cinstiți și alte categorii vulnerabile, ca de fiecare dată când s-au dat miliarde „fără număr, fără număr” pentru fotbal. Combinațiile din jurul echipei care, cândva demult, a jucat din greșeală cu Juventus Torino sunt arhicunoscute, multitolerate și polijecmănitoare. De mirare ar fi fost, după alegerile locale de anul trecut, să apucăm ziua când miliarde de lei publici nu vor mai lua drumul unui sport abuziv categorisit drept comandă socială. Oare câți dintre pietrenii și nemțenii onești știu pe de rost cum se cheamă ONG-ul de pe lângă SA-ul care cuprinde echipa de fotbal și aspiră netulburată bănuții noștri? A văzut cineva un raport de activitate despre cum s-au cheltuit banii în asocierile cu consiliul local și cel județean? Ați auzit ca teribila Curte de Conturi să întrebe cele două consilii pe ce-au aruncat miliardele? Cât privește atingerea criteriilor de performanță, nu are rost să ne batem gura. Pesemne că penibila Ligă a lui Mitică o fi vreo Olimpiadă vopsită, unde hazul e să păcălești boborul că importantă-i participarea.

Ce drăgălaşi erau ei doi...

Este știut că performanțele nemțene s-au înregistrat și se înregistrează în alte sporturi. Unele, cu o componentă educativă puternică, dublată de titluri europene și mondiale, ajung să se susțină din cerșit. E cazul artelor marțiale. Altele, categoric mai cinstite și mai frumoase decât împuțitul fotbal românesc, dacă ar beneficia de miliardele irosite, ne-ar plasa garantat în lupta pentru supremație națională, plus c-ar aduce publicul entuziast la Sala din Deal. E vorba despre handbalul și voleiul de ambe sexe. După cum se vede treaba, nimic nu se schimbă. Gălăgia se va stinge. Stăpânul cel din cale-afară de onorabil jubilează. Ne-a făcut încă o dată.

La fel ca și la alte poturi publice, de prea mulți ani de zile, ne face cu mâna altora. Consilieri locali, cunoscuți perfect după nume și partid, votează în cel mai ticălos și iresponsabil mod orice li se comandă. Așa a ajuns Piatra Neamț dator vândut la bănci, așa se face că nu mai știi ce-a rămas din domeniul public al orașului. Prin extensie, în ciuda unor tentative timide de a curma dezmățul, consilierii județeni s-au aliniat și ei înaltului comandament. „Totul pentru fotbal” se împlinește pe față, prin vot, sfidând culisele campaniilor „Bani pentru partid”. Cum se tocmește ridicarea favorabilă a mâinilor se știe, e greu de probat, dar se poate investiga. Nu-i greu de calculat nici câți bani ne-a mâncat forbalul din 2004 încoace. Cumplit este altceva, anume că, odată luat în colimator de cooperativa pietreană, riști să fii deființat, lăsat pe drumuri. Abia în cazuri fericite scapi cu plecarea din oraș sau peste hotare.

Indignarea înflăcărată de-acum are și o tușă particulară pentru cei care nu uită. Unul dintre susținătorii vioi ai jecmănirii amărâtului de buget județean e consilierul Neculai Pușcașu de la PSD, șeful Comisiei buget-finanțe. În loc de motivație pertinentă, responsabilă pentru acordarea a încă un miliard de lei vechi fotbalului, a dat un răspuns pentru care și de la PCR era dat afară în șuturi, nu înainte de-a fi pus să-și mănânce dosarul de cadre: „Este plăcerea noastră!” Actualul domn Pușcașu e nimeni altul decât vajnicul tovarăș activist Pușcașu, recuperat de la PCR prin socialiști post-ceaușiști, șlefuit apoi până a căpătat chip și formă moderne la încăpătorul PSD. Are școală politică-n el, nu glumă, de te miri că n-a apărut într-o teză de bacalaureat ca model în viață. Și are plăceri costisitoare. Măcar pe el l-a luat gura pe dinainte, a recunoscut. Știe că nu i se va întâmpla absolut, dar absolut nimic. Rețeta e verificată.

P.S. Acest comentariu este rezultatul unei vădite tulburări emoționale matinale. Declararea ca pamflet se impune din lipsă de timp de pierdut prin tribunale.