Rătăciți în tradiție: Firea, rangul, credința și îngerii

Mi-e greu să spun că, vinerea trecută, circulația rutieră de la Praid spre Târgu Mureș a fost deviată de la ruta standard via Bălăușeri pe un drum nenorocit, prin Miercurea Nirajului, din cauza pachetelor de mașini oficiale din Ungaria care goneau spre Băile Tușnad. Nu am nicio dovadă solidă că așa ar fi fost, deși nesimțirea ticăloșilor care nu pot respira aerul României la Universitatea de Vară „Balvanyos”, fără contaminarea produsă de premierul ungar Viktor Orban, nu are limite. Imaginea de coșmar cu președintele Băsescu la prezidiul de lucru, anul trecut, ascultând la el în țară traducerea la cască a intervenției susținute de popa Tokes în maghiară, pare o gingășie prin comparație cu noua teză a protectoratului ungar. Lipsa unei reacții dure și prompte a autorităților de la București nu face decât să alimenteze o altă teză și mai gravă, anume că nu au absolut nicio treabă cu România și interesul național. Pe scurt, ne-am luat încă o rație de abuz, de parcă guvernanții de pe Dâmbovița, indiferent de culoare, s-ar întrece în a pofti maghiarimea politică să-și facă de cap desființându-ne suveranitatea națională. Ședințele comune de guvern capătă astfel consistența complicității desăvârșite.

Fără a pune prea mult preț și patimă pe asemenea manifestări criminale, dar și fără a le ignora cu desăvârșire, am descoperit români liniștiți în Ardeal, în aceleași zile, care știu ca nimeni alții a-și ține firea, rangul și credința. Tradiția le e sfântă, doar că pe scara națională a valorilor stricate de azi ei par cumplit de rătăciți. Ba și anacronici, cum ar spune miticii pleșoizi de Capitală. Din fericire (acea fericire pe care ți-o dau românii frumoși), am văzut cum românismul poate (re)izbucni ca o fântână a vieții. S-a întâmplat la o nuntă de argint

Mirii de Argint

cum pe meleagurile nemțene mai rar spre deloc. Mirii au dat de veste prietenilor și familiei că echipamentul recomandat pentru a doua cununie religioasă și petrecere constă în straie populare. Fiecare cu ale lui, de unde vine sau cum le găsește. Faza e că invitații adunați într-un minunat oraș occidental al țării își au originea în diverse zone și regiuni. Așa au fost și straiele a vreo 40-50 dintre nuntași. Unitate în diversitate? Pe naiba, a fost cea mai pură manifestare de unitate în unitatea noastră de români. Iar crucea mare făcută de preotul de la o biserică veche greco-catolică, atunci când și-a văzut lăcașul ocupat de oameni în toată firea veniți parcă la o paradă a portului popular, n-a mai lăsat loc de cuvinte. Printre adulți, o mână de copii ca niște îngerași. A fost ziua când îngerii au purtat straie populare românești.