Cândva, demult, pe vremea când agenda guvernului se făcea
verde-n față la Marius Tucă Show, nu știu câți își închipuiau ziua în care
nenăscutele televizuini de știri vor fi cotropit viața și mintea românului. Cum
buricul pământului și originalitatea fără margini sunt definitorii pentru
neamul nostru, era perfect normal să compromitem nobilele idealuri profesionale
ale unei televiziuni de știri. Interesul pentru aceste „oaze” toxice a fost precum
pofta: a venit mâncând. Indiferent de care parte a ecranului te afli. Preluarea
butoanelor și reconfigurarea lor în registru politic a durat chiar prea mult,
incredibil de mult. Când mă gândesc la naivitățile lui Silviu Prigoană, din
epoca sa de păstor la Realitatea TV, mai că-mi devine simpatic fiul Gherlei...
Repetând rețetele nenorocite de implementare a
telenovelelor și manelelor, televizuinile de știri dau la tot poporul breaking
news și reprezentații cu invitați în platou (nu le zic talk-show, că ăla-i
altceva) de abia mai fac loc pentru închipuitele buletine de știri.
Înșelăciunea este perfectă – exact știrile lipsesc. Informațiile difuzate nu
sunt știri și nu au nimic comun cu jurnalismul, gazetăria, ziaristica sau cum
vreți să mai numiți această meserie măsluită de mogulii cu televizuini
naționale. Actul „profesional” săvârșit în numele unei meserii frumoase și
onorabile e gata confiscat prin așa-zișii responsabili de editorial și
realizatorii de emisiuni. Întorc subiectele pe toate părțile și le răstălmăcesc
în așa hal că uiți de unde au plecat. Adevărul devine nesemnificativ prin
comparație cu concluziile, cu verdictele ce trebuie impuse. Telespectatorul
ajunge, în final, dependent de rația de agresivitate și aberație. Simte că ar
fi ceva în neregulă, dar e prea târziu – discernământul, cât o mai fi rămas, e
gata anesteziat. Simpla și naturala îndoială din firea omului au apus și ele
fiindcă artizanii diversiunii și manipulării au știut să strecoare, în timp, mici
doze necesare de credibilitate pe care s-a clădit iluzia de necesitate. Astfel
se închide cercul, iar eliberarea de dependență e tot mai grea. Pe nesimțite,
românul trece la următorul nivel de întunecare și devine captiv al acestor
televizuini. Ele dau ora exactă, ele spun când să te bucuri și când să bocești,
ele au drept de viață și de moarte. Ele anunță când să votezi, cu cine și de
ce. Când să ieși în stradă și când nu. Te inventează, te ridică, te coboară, te
desființează, te îngroapă. Te țin sau nu la guvernare. Prestatorii angajați sau
afiliați, la braț cu musafirii navetiști arondați, se transformă în veritabili
mutanți care nu se abat de la linia prestabilită în jocul de și pentru putere
din care fac parte. După modelul lui Traian Băsescu, sunt jucători, antrenori
și arbitri în același timp. Firește, schimbă regulile jocului în timpul
jocului. Instantaneu decretează că așa e bine, sănătos. În acest ritm, nu e
departe ziua când vom fi apelați nu pe nume, ci după CNP. Dreptul de-a avea
nume, de-a purta cât de cât o identitate reală îl vor da tot televizuinile de
știri. Iar asta e valabil și pentru politicienii care parcă n-au alt țel în
viață decât să pupe microfoanele și să lustruiască scaunele din platouri. Le-au
dat nas până s-au urcat pe divan. Unde nici telecomanda televizorului nu-i mai
atinge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu