vineri, 24 iunie 2011

Sindromul Borşa la Marea Neagră


Urmăream într-o vineri, înainte de Rusalii, pe viteaza stand-up-istă Ilknur Pintilie. E jenant de umilitor să îi spun corespondentă de presă - asta-i meserie onorabilă după standardele ştiute de mine, cele confirmate afară, desigur. Tipa e din specia fătucă, subspecia PRO-TV, arealul Constanţa.
Întîmplător, eram pe Litoral şi ea glăsuia la ştiri că „mirajul”arăta altfel decît la faţa locului. Vorbea despre minunata apă a mării şi mie îmi săreau nările de la duhorea algelor putrezite. Anunţa caravane de mii şi mii de turisti care, cu maşinuţele lor pe patru roţi, vor ocupa Litoralul – nu i-am văzut.
Sîmbătă dimineaţa, aceeaşi stand-up-istă - cu glas mieros şi pisicos, de-ţi tremura telecomanda televizorului în mînă - invoca o vreme minunată de plajă. Eu nu ştiam pe unde să mă ascund, să mimez vizionarea cumpărăturilor alături de soţie. Îmi era frig şi nu aveam umbrelă.
Aşa se face că mă simt moral obligat să invoc o poveste autentică de la munte. Din Maramureş. Am şi martori.
Într-o iarnă recentă dispăruse orice urmă de zăpadă de prin staţiunile noastre de schi consacrate. Mai putin una: Borşa. Zi de zi, timp de o săptămînă, în buletinul meteo-sportiv de specialitate, un post naţional de... televizuină anunţa că la Borşa e zăpadă buluc. În rest, pauză . Se duc românii şi ocupă Borşa să schieze. Acolo, tot bolovani în loc de pîrtie, dar coteţele turistice gemeau de musafiri. Explicaţia e simplă: cîţiva băieţi orientaţi au pus mînă de la mînă, au adunat fix 7.000 de euro şi au mituit responsabilul cu buletinul meteo.
Marea Neagră vă aşteaptă. Bulgaria e aproape...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu