Tun, punct și de la capăt... Invadatorii Europei, incluși

E ca în niște filme. A nu știu câta oară îmi luasem gândul de la blog.
Mai încerc, doar e al meu. De data asta, aduc poate o apucătură ușor îmbătrânită în actele de identitate, dar enervant de renăscută pe fondul delirului și derapajelor locale.
Să începem cu poza de mai jos:

Fără glumă, are valoare de simbol. E autentică, de la mama ei, din Malta, Și-i prinsă în timp real. Ținuta artileristului și tragerea fără obuz spun multe pe fondul invaziei musulmane de azi. Imaginea e surpinsă la o zi după „înregistrarea” a 450 de ani de la asediul Maltei cu otomani în larg.
M-am ferit cu eforturi să scriu ce mi-a trecut prin cap când alții așteptau instrucțiuni. Eu nu le așteptam, oricum nu le primesc, nu fac uz de ele, dar nici nu sunt de capul meu aici, înțelegeți, că altfel iar îmi dau derbedeii ăștia reuniți dispoziție de evacauare din Piatra pe motiv că nu sunt pe statul de plată al jupânilor. Plus că ei, jupânii, vin iarăși în recital cu cunoscuții pușcăriași și șantajiști din presă. Doar vin alegerile și e rost de prostit lumea și partidele. Clar, nu?... De data asta, pe bune, cred că am să mă ocup de ei. Nu am ce pierde, nu au ce-mi face. Cunoscătorii, desigur, înțeleg perfect ce spun.
Nu am de ales, în consecință, și încep prin a da un link pe analiza mea publicată joi, în Mesagerul de Neamț. Să vedeți belea și detalii când public interviul cu Cristian Diaconescu. Panarama desăvârșită ar fi sa îl citiți mai întâi aici. Iarăși, cunoscătorii înțeleg.
Hai, bine că ne-am regăsit.