Probabil că despre Iuri Klimov nu-şi aduce aminte nici
inamovibilul Cristian Gaţu. Făcea parte din reprezentativa de handbal masculin
a URSS care i-a învins pe-ai noştri, în 1976, în finala de la Montreal. Ediţia canadiană
a olimpiadei de vară tocmai ce-a fost evocată în contul zilei de 17 iulie
(deschiderea jocurilor) şi al întâlnirii cu perfecţiunea Nadiei Comăneci. Acele
zile (după ora noastră, nopţi) fierbinţi de iulie sunt vii şi astăzi. Pe 19, în
componenţa Nadia Comăneci, Mariana Constantin, Georgeta Gabor, Anca Grigoraş,
Gabriela Truşcă şi Teodora Ungureanu, echipa României câştiga medaliile de argint.
Două zile mai târziu, Nadia triumfa la individual compus, iar pe 22 iulie în
finalele de la bârnă şi paralele inegale. Întâmplător, 22 iulie este ziua de naştere
a lui Klimov. Apare pe diverse site-uri specializate în inventarierea aniversărilor,
deceselor, sărbătorilor şi evenimentelor importante din toate timpurile. Montrealul
figurează, de regulă, doar cu deschiderea celei de-a 21-a ediţii a Jocurilor
Olimpice moderne de vară.
Dacă-i să ne ţinem de alte jocuri, ziua de 22 iulie e
plină de resurse. Călugării augustini şi geneticienii îl sărbătoresc pe Gregor
Mendel, alături de legile eredităţii. Creatorii de modă reuniţi se închină la
Oscar de la Renta, în timp ce în SUA, în funcţie de orientări politice, respect
sau pasiuni, e pe alese. Sunt evocate figuri ca Rose Kennedy, mama celebrilor
fraţi politicieni, senatorul republican Bob Dole, actorul Willem Dafoe sau boxerul
Michael Spinks. Ultimul e medaliat cu aur – ce coincidenţă - la Montreal, unde
a trecut în semifinală, la categoria mijlocie, de românul Alec Năstac.
Sărind peste decese, evenimente mai mult sau mai puţin
impresionante, diverse alte întâmplări sau Ziua Eliberării în Polonia, ce credeţi
că a avut anvergură de zi naţională în România pe 22 iulie? Un indiciu ar fi că
s-a lăsat cu închinăciuni. Al doilea-i că sărbătoritul împlinea 25 de ani când
Nadia marca încă două note de 10 la Montreal. Pentru cine n-a fost luni pe
fază, e vorba despre Preafericitul Daniel. În comunicatul de presă aferent
„popasului aniversar”, document remis agenţiilor de ştiri, scria printre
altele: „De la ora
11.00, la Catedrala patriarhală va fi oficiată slujba de Te Deum, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru
binefacerile revărsate asupra Bisericii Ortodoxe Române, poporului român şi
Preafericirii Sale, precum şi pentru ajutorul dăruit Patriarhului României
în promovarea credinţei şi misiunii creştin-ortodoxe”. Cuvintele subliniate şi
întregul enunţ ar trebui, dacă nu să dea fiori, cel puţin să producă
îngrijorare. Și nu neapărat în perspectiva „întronizării” rolului bisericii în
litera Constituţiei. Menţionarea BOR înaintea poporului riscă să treacă
neobservată şi nu e bine. Reconfirmarea deşănţatului cult dual al personalităţii,
BOR – Patriarh, va fi şi de această dată înghiţită de grosul poporului,
probabil pe negândite, indiferent de măsura credinţei. Cât priveşte majoritatea
covârşitoare a vieţuitorilor de pe diverse paliere ale vieţii publice, nu se
poate uita, funcţionează frica retragerii binecuvântării, obicei altfel familiar
Patriarhului din vremea convertirii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei la
Mitropolia S.R.L. Mulţumirile aduse lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate
asupra lui Daniel ajung astfel o expresie a recunoştinţei pentru sfidătoarea
bunăstare economică, conturile niciodată la vedere, başca pădurile luate cu
japca sub înaltul şi acum prefericitul patronaj al sărbătoritului.
† Pavle (11 Septembrie 1914 – 15 Noiembrie
2009)
Arhiepiscop de Pecs, Mitropolit de Belgrad-Karlovci şi Patriarh al Serbiei (după 1 decembrie 1990) |
Curios sau
nu, la coada-cozii e menţionat „ajutorul dăruit Patriarhului României în
promovarea credinţei şi misiunii creştin-ortodoxe”. (Ecumenismul, atât de drag Preafericitului,
rămâne cu siguranţă pe altă dată.) Departe gândul eretic de-a cerceta lucrarea
lui Dumnezeu, însă aici cam avem de-a face cu oarece minciună prin omisiune.
Sfântă sau nu, tot minciună se cheamă. După cum îşi dă seama şi ultimul
păcătos, lipsesc mulţumirile cuvenite bugetelor publice de toate orginile. Știm
al cui ochi este banul, ştim că BOR e ahtiată după bani. Mult-puţin, important
e să primească. În curtea noastră, în Neamţ, cea mai recentă dovadă vine din
solicitarea a 50.000 de lei de la Consiliul Judeţean pentru o tabără de vară
destinată dezvoltării performanţei la copiii din medii social defavorizate. E organizată,
în perioada 16 august – 10 septembrie, de Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Veniamin
Costachi” de la Mănăstirea Neamţ, preconizându-se participarea a 100 de copii,
repartizaţi pe serii. Asta înseamnă fix 500 de lei de copil. Să fim serioşi, în
aceşti bani stă una dintre cele mai bogate mănăstiri din România, peste care
cad miile de hectare de pădure? Se promit activităţi creative, poate ceva
instrucţie în pictură şi resocializare, după caz. Mare e Dumnezeu şi mare
minunea că nu au trecut în program ateliere de lucru despre cum să nu furi şi
să respecţi şcoala. Opera părintelelui jurist Constantin Grigore al Mitropoliei
(consacrat prin falsurile făcute pe altarul retrocedărilor ilegale) şi cea a părintelelui
profesor Ioan Mihoc (director cel puţin controversat al seminarului) erau la
îndemână.
Am pornit
de la un handbalist rus şi vedeţi unde am ajuns. Morala-i că nu este nicio
morală. E un exerciţiu care demonstrează că totdeauna există resurse de a găsi
ceva de sărbătorit la modul serios, fără impuneri, fără manipulări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu