Primul dintre Ioni a fost un om de echilibru al tranziţiei, avantajat de propriile resurse de adaptare la cerinţele progresului. Al doilea Ion, în ciuda patimilor şi controverselor ce-l urmăresc şi azi, a avut deschidere pentru tineri, plus o viziune enervant de aplicată, independentă de informaţiile pe care le-a gestionat. Puţini i-au apreciat sinceritatea şi omenia. Costică rămîne boierul veşnic tînăr, hîtru şi plin de pasiune – mai rar ca el. Mihai este cu certitudine definiţia intelectualului profund.. Eleganţa şi bunele maniere îi erau naturale. Celălalt Mihai, ajuns pe meleaguri nemţene într-un context complicat şi bine inflamat, s-a dovedit un om civilizat, poate prea la locul lui. Prea modern şi deschis comunităţii şi comunicării a fost Aurel, cel enervant de jovial şi ferm în acelaşi timp. Ei sînt doar cîţiva. Au deţinut funcţii de comandă în Poliţia nemţeană şi pietreană după 1989. Alături de ei, atîţia şi-atîţia şefi de compartimente, poliţişti onorabili, profesionişti. Ei, nu mutanţii neo-miliţieni - pe care ieri i-aş fi trimis să sape la canalul Mureş – Siret, pe sub Carpaţi -, au construit o instituţie, au clădit o reputaţie împreună cu anonimii poliţişti de bună-credinţă.
Astăzi nu mă sperie restructurările din Poliţie. Nimeni nu e mai presus de costurile crizei. Înainte de 1990, toţi ne doream să vedem un miliţian stînd la coadă la indiferent ce. Nu-i vedeam nici la chioşcurile Intreprinderii Judeţene pentru Recuperarea şi Valorificarea Materialelor Refolosibile, să ducă sticle şi borcane goale! Înţelegem acum că poliţiştilor nu le-ajung banii, că li s-a tăiat alocaţia de hrană şi e mare zurbă. Care-i problema? Cui nu-i convine să pună mîna pe carte, să se facă profesor sau medic, să vadă cum e! (Aş fi fost încîntat să asist mai întîi la „decimarea” armatei de birocraţi din Guvern şi ministere, ca semn al respectului conducătorilor faţă de popor, dar asta e dincolo de orice speranţă rezonabilă.)
Mă sperie însă că aşa-zisa restructurare din Poliţie ar putea să îi vizeze pe lucrătorii independenţi politic şi dependenţi de profesionalism. Stă în natura activiştilor din politică să întocmească – de la mic la mare şi tot mai mare - liste de protejaţi, de obligaţii. După cum şi liste negre, de poliţişti care, făcîndu-şi datoria, tulbură interese. Aceştia din urmă trebuie apăraţi. Personaje cu funcţii de comandă, precum cei din galeria cu doi Ioni, Costică, doi de Mihai şi Aurel, reprezentau o garanţie. Totuşi, e bine că restructurarea nu i-a prins în funcţie pe Noni sau Vasea. Ceea ce înseamnă că poliţiştii-poliţişti au o speranţă.
PS Comentariul a fost publicat joi - 16 iunie, în Mesagerul de Neamţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu