De un timp bun încoace, de fiecare dată cînd mă agresează manifestările delirului turistic pietrean şi nemţean, îmi aduc aminte de un banc nostim, cu tîlc despre cel mai tare superspion trimis vreodată de americani în Rusia. Cînta în draci la balalaică, topea vodca la foc automat şi vorbea ruseşte impecabil, cu acel accent rafinat al lui Viaceslav Tihonov. O singură problemă avea: era negru (mă rog, afro-american cum le zice mai nou).
Anul trecut, oripilat de ideea românească de a rescrie dezvoltarea regională europeană prin plantarea la bază a resurselor din turism, semnalam în comentariul „Turism, prostie, fudulie” (publicat de un cotidian local în aprilie) că: „Trăim vremuri în care autorităţile şi instituţiile publice se întrec cu frenezie în a-şi face de lucru cu turismul. Te-ai aştepta să fie populate de personaje de bună credinţă, responsabile. Cînd colo, descoperi nişte jalnici activişti zeloşi, dotaţi – în cel mai fericit caz - cu multe şi felurite diplome din cele care se cumpără azi la kilogram.” Şi nu uitam să adaug, spre final: „Dramatic, pentru oricine are mintea acasă, este că realitatea bate cartea şi promovarea turismului pe bani publici tinde să devină exclusiv un scop în sine. Ceea ce bătaie de joc s-ar chema. Mai grav, cînd se reduce doar la un pretext, cum se cheamă?... Aţi ghicit, e deturnare de fonduri pe faţă! Dacă şi costurile sînt exagerate faţă de concurenţă, jaful e cel ce ne rînjeşte superior.”
Comentariul de azi se poate încheia şi aici. Gata, ce-am scris anul trecut e valabil şi acum. Ar fi suficient un comentariu pe sezon să le amintim stăpînilor Pietrei şi judeţului că nu ne pot prosti la nesfîrşit cu acest turism care lipseşte cu desăvîrşire. Ştiu, nu-i opreşte nimeni, nu ai ce le face. (Dacă, de exemplu, le demonstrezi că bazarurile mobile de cîrpe şi papuci nu sînt tîrguri naţionale şi nu aduc turişti în veci vecilor, cred că ştiţi ce urmează. Îşi tocmesc un cor de lăudători, cumpără pagini de publicitate, invadează televiziunile şi ne jignesc educaţia şi inteligenţa.)
Numai că recent mi s-a limpezit încă o dovadă sinistră că Perla Moldovei şi împrejurimile sînt un pretext pentru afaceri turistice mereu mai îndrăzneţe şi inutile. Dovada are nume şi prenume: Negelschi Liviu. Individul e jurist şi consilier municipal din partea PNL. Ştiam că-şi bagă nasul în afacerile publice, dar n-am avut timp de el. Pînă l-am vazut alături de aşa-zisul investitor Moshe Shimon, de la Kyriat Malachi (Israel), în proiectul despre revoluţia turistică din staţiunea care nu există. Da, da, staţiunea Neguleşti nu a existat niciodată!... Pălitura neaşteptată a venit din partea primarului Ştefan. Într-un interviu, acordat recent unui ziar local on-line, acesta afirmă clar că în toată aventura cu licitaţiile pentru administrarea Perla Invest prin căsuţe poştale a strălucit acelaşi penelist Negelschi. Pe româneşte, primarul l-a dat în gît! Ce îl recomandă, totuşi, ce îl califică pe nenea juristul să facă slalom printre conflictele de interes? În afară de prietenia cu Lică Vişan (secretarul oraşului), nu cunosc. Cu vrăjile alea de „corporate affairs” de pe la Fibrex n-are decît să stea în poartă la PNL sau pe unde l-o mai distribui „sistemul”. Apoi, să nu uităm că omul providenţial de astăzi e acelaşi Negelschi care nu a dat explicaţii coerente şi plauzibile despre demolarea echipei de handbal feminin Fibrex. Profesorul Dan Valentin, Valică Ouatu şi Dan Popa ştiu tare multe, dar ceva îmi spune că nu au voie să-l tulbure pe juristul-minune. Iar cînd Perla Moldovei va avea inflexiuni ireversibile de tinichea, mă tem că va fi prea tîrziu. Măcar de n-ar dărîma între timp Turnul lui Ştefan cel Mare...
PS Lipsesc cîteva zile din peisajul local. Ceva care face legătura între Borşa şi Marea Neagră. Veţi vedea cît de repede. Comentariul a apărut deja în Mesagerul de Neamţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu