Ghercă și AluiGheorghe - picați la evaluarea anuală. Urmează Timuș?

După cum se știe în principal din Mesagerul de Neamț, fiindcă alții s-au sfiit să dezvolte subiectul, a început evaluarea anuală a directorilor generali/managerilor instituțiilor culturale din subordinea CJ Neamț. Pronosticul dat de Vali Bălănescu răsună și acum în mintea unora: de evaluare va trece unul dintre cei patru directori, poate doi.

Primul programat la evaluare, Iulian Ghercă de la Complexul Muzeal Județean, a fost și primul picat, cu nota 6,47. Suficient pentru a-i fi reziliat contractul de management. Detalii despre necazul lui, tot în Mesagerul. Nota o aflase ieri și, într-o discuție cu un om important din cultură, afirma că nu face contestație și își pregătește bagajul. Foarte interesant, în condițiile în care el era dat drept „al doilea”.

Adrian Alui Gheorghe a fost, ieri, protagonistul unei audieri-maraton, de circa 2h30min. Era ferm convins, după desfășurarea interviului, că va fi picat și așa s-a întâmplat. Nota comunicată astăzi: 6,80 6,89. Sigur depune contestație. Deja a scris-o din câte știu.

Azi a venit rândul lui Liviu Timuș la evaluare, începând cu ora 9:30. La 11 era liber. Nu-și face nicio iluzie. E pregătit să conteste absolut tot. Sigur va beneficia de consiliere de specialitate din partea lui Ioan Onisei, dar să vedem până unde.

Așadar, prezicerea lui Vali Bălănescu e foarte aproape să se împlinească.

P.S. Lucrând unde lucrez, nu prea aveam cum să intervin cu scrisul pe această temă înainte de „audierea” directorului meu, cred că e de înțeles.. Sunt curios dacă vreunul dintre cei trei va dori să împărtășească (și publicului) amintiri de la așa-zisa susținere a raportului de activitate pe anul precedent.

UPDATE, 29 aprilie:
A picat la evaluare și Liviu Timuș. Nota: 6,90.
Dintr-o scăpare ușor de explicat, la Adrian am trecut 6,80 în loc de 6,89.

Oamenii sunt Lumina!...

În august 2011, Părintele Iustin spunea Catedrala Neamului este Omul în interviul acordat pentru săptămânalul Mesagerul de Neamţ. Astăzi, la "România, te iubesc!", Alex Dima ne-a adus aminte că "Oamenii sunt Lumina".
Aici găsiţi înregistrarea unei emisiunii cutremurătoare şi înălţătoare.
Mai bine mai târziu, decât prea târziu, mulţi români l-au descoperit abia în această seară pe Părintele Valerian (foto), nimeni altul decât fostul actor Dragoş Pâslaru, cel atât de iubit la Piatra Neamţ..

sursă foto: cuvantul-ortodox.ro

Pentru un păcătos, nu e uşor să se dezmeticească după o asemenea întâmplare...

Lecturi de lucru despre un teatru pentru Sevil Shhaideh

Pe seama vizitei politice de lucru a ministrului Sevil Shhaideh, anunţate pentru astăzi în judeţul Neamţ, am "agăţat" deja un mic comentariu la textul din Mesagerul de Neamţ. Era imposibil să nu mă mănânce degetele şi să nu prestez clasica amintire a operaţiunilor de distrugere săvârşite împotriva Teatrului Tineretului sub steagul Regio.
Acuma, dacă tot nu am aflat despre vreo contramandare a vizitei, mă gândesc să dau un pic de lucru echipei personale de consilieri care cască ochii la ce se scrie pe aici cu acest prilej. Iată, mai jos, doar o selecţie de link-uri spre materiale de presă de referinţă, binecunoscute la vremea lor atât publicului, cât şi autorităţilor:

Mesagerul de Neamţ

http://mesagerulneamt.ro/2011/12/misterul-fatadei-teatrului-tineretului/

http://mesagerulneamt.ro/2011/12/liviu-timus-pune-n-fund-figurantii-consiliului-judetean/ 

http://mesagerulneamt.ro/2013/09/primaria-pietreana-gireaza-teapa-de-la-tt/

http://mesagerulneamt.ro/2014/07/rasarit-de-soare-la-teatrul-tineretului/

http://mesagerulneamt.ro/2015/01/comentariul-zilei-o-noua-lectie-de-complicitate-nevinovata/

http://mesagerulneamt.ro/2015/02/teatrul-si-pompierii-ramane-cum-am-spus-noi/

Ceahlăul

http://zch.ro/batjocorirea-teatrului-tineretului-ia-proportii/

http://zch.ro/marti-13-la-teatrul-tineretului-scaunele-erau-pe-drum-dar-nu-s-plecate-din-china/

http://zch.ro/teatrul-tineretului-a-primit-niste-scaune/

http://zch.ro/reabilitarea-tt-din-nou-in-lumina-reflectoarelor/

http://zch.ro/averse-de-prostie-la-tt/

http://zch.ro/tt-noi-dovezi-ale-dezastrului/

http://zch.ro/ca-la-piatra-neamt-primaria-minte-si-ne-ia-de-prosti/

http://zch.ro/scaune-de-gradinita-pentru-tt/

http://zch.ro/masonul-de-la-eurodidactica-ne-ataca-spinarea-si-articulatiile/

http://zch.ro/teatrul-tineretului-glaciatiuni-pe-aceeasi-tema/

http://zch.ro/dimensiunea-jafului-public-proiect-european-minciuni-romanesti/

La nevoie, mai am/ avem. Păcat că fostul administrator public al judeţului, Vlad Angheluţă, tocmai s-a retras la Târgu Neamţ. Pe vremea când era prefect, primise exact această listă de texte ca susţinere suplimentară pentru un material pe care intenţiona să-l trimită fostului ministru Liviu Dragnea.   

Primăria minte și ne ia de proști

Pe 7 noiembrie, când unii încă aniversează Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, primăria pietreană a scos pe piață precizări „în urma informațiilor incomplete vehiculate în presă în ultima perioadă referitoare la numărul de locuri pentru spectatori rezultate în urma restaurării clădirii Teatrului Tineretului”. Suportul este un comunicat de presă asumat de Biroul comunicare și management integrat. Precizările sunt mincinoase cu desăvârșire.

Se spune că furnizorul de scaune a respectat caietul de sarcini întocmit în baza proiectului. Cotidianul „Ceahlăul”-  marcă înregistrată și săptămânalul „Mesagerul de Neamț” au demonstrat cu vârf și îndesat defecțiunile și prostiile din caiet. A te conforma tâmpeniilor nu e subiect de laudă. Chiar și așa nu au reușit să le potrivească. Pentru stal proiectul prevedea 154 de locuri. În comunicat scrie 174, în realitate sunt 156 (renumărate astăzi de directorul Liviu Timuș) și se pot monta încă 6, mai greu 8, din cauza gurilor de ventilație, în spațiul cunoscut ca loja actorilor. Deci, maxim 164 locuri. În caietul de sarcini era vorba de 140 montate plus 16 bucăți de rezervă. În același caiet figurau 96 scaune pentru loje și 82 la balcon. În loje nu încap mai mult de 64, număr reținut în comunicat. Bine reținut e și numărul scaunelor de la balcon (48) fiindcă-s deja montate și altele nu mai încap. Ușor de înțeles cine și ce a respectat. Că unii nu pricep diferența între 96 și 64, respectiv 82 și 48, e problema lor. Greu e și cu adunările. Primăria raportează 286, cu două mai mult ca înainte, în realitate sunt 268. Cu încă maxim 8 ajungem la 276. De unde au scos gogonata cu 284 locuri înainte de renovare? Mister. De fapt și de drept, Teatrul Tineretului a avut 346 locuri: 252 în stal, 62 la lojă și 32 la balcon. Dacă tăiem balconul, nefuncțional de la o vreme, tot rămân 314 locuri. De unde rezultă că numărul de locuri a crescut prin scădere!

La fel s-au încucat cei din primărie cu dimensiunile scaunelor. Lățimea suplimentară de 10 cm nu se referă la scaunele vechi, ci la cele similare cu ale Teatrului „Odeon”, propuse ca model la un moment dat. Oricine poate verificarea la fața locului. Mai mult, se pot viziona „capodoperele” pentru loje. Până la noi, nimeni nu văzut asemenea scaune (vezi foto) cu... înălțător sub șezut. Nici până azi nu le-au nimerit la repararea dimensiunilor, dovadă stând corespondența dintre arh. Smărăndița Gâlea (șefa de proiect) și compartimentul tehnic de la SC Eurodidactica SRL. Pe 6 octombrie le semnala că scaunele din al doilea rând al lojelor sunt mai scurte cu 5 centimentri, la orizont apărând o soluție de „încălțare” a scaunelor. Dar, asupra acestor detalii primăria nu se apleacă absolut deloc.

Neoficial, ni s-a comunicat că minciunile au fost livrate comunicatorilor de ing. Florin Bălușescu, managerul de proiect. E așteptat în continuare să se documenteze la fața locului și e rugat să seama de un amănunt: la teatru se stă cu fața la scenă. Ruletă de măsurat este la secretariat.

Rătăciţi în tradiţie: Să nu jignim pompierii

În frumoasa şi bogata noastră limbă, cuvântul pompieristic nu mai ţine demult cu pompierii. Sensul de bombastic sau pompos predomină până aproape de acaparare, dar lăsă loc unei nuanţe demne de consacrarea incapacităţii. Suntem agasaţi şi agresaţi de valuri de manifestări publice, care mai de care cu titluri colorate, cu parteneri fuduli, pe urma cărora rămânem cu poze, diplome, dedicaţii şi comentarii pseudoboeme. Se întâmplă curent la Piatra Neamţ, ba chiar se permanentizează. Ultimul târg de carte o dovedeşte.

Degeaba iese în prim-plan, la bătaie, un inimos demn de toată lauda precum Cristian Livescu. Degeaba ţine spatele de influenţă un „fabricant” de poezie ca Mihai Hanganu, consilier personal al prezidentului de judeţ.

Totul se duce de râpă sau, în funcţie de percepţie, sare în aer prin implicarea unui abuziv neica-nimeni aflat pe statul de plată al Camerei de Comerţ şi Industrie, organizaţie cu rol de partener neabătut unde are şi n-are ce căuta peste nivelul de închiriere al ţarcurilor penibile. La târgul de carte, neica-nimeni ăsta, ţinut în braţe la nesfârşit de preşedintele Mihai Apopii, a răspuns şi de gestionarea participării lui Horaţiu Mălăele. Iniţial a fost vorba de joi, unii ştiau că vine sâmbătă, de fapt era vineri. Prins într-un program infernal, iubitul fost actor al Teatrului Tineretului a ajuns cu o întârziere nepermisă faţă de ora anunţată şi asumată de organizatori. Se ştia precis că programul e înghesuit, publicul cinstit putea fi prevenit, dar neicuşorul protejat de Apopii, care ţinea legătura cu invitatul, avea alte preocupări bombastice şi pompoase. Mai era cunoscut că Mălăele, cu inima sa mare şi sensibilă, salutase de la Chicago proiecţia filmului „Funeralii fericite” la Piatra Neamţ şi era loc de dezvoltarea subiectului. Se ştia și că pleacă repede, dovadă că n-a avut timp să discute cu un cunoscut om de afaceri, bun şi vechi prieten din tinereţile comune, cumătru pe deasupra. Atunci, de ce l-ai mai adus? Pentru palmares? Să te dai şmecher? Pentru o poză în raportul de activitate? Lumea aştepta să stea cu el de vorbă, să-l atingă, să se bucure, să depene amintiri. Ba şi Teatrul Tineretului îl aştepta, cu personalizarea de rigoare, pentru o fotografie pe scena regăsită.

Într-un perfect stil pompieristic, personajul nostru a îmbârligat întrega manifestare pe tot parcursul ei. Că a emanat şi păreri cu preţ de judecată de valoare la adresa cui n-are dreptul să-i treacă prin faţă decât în pas defilare, ţine deja de aroganţa şmecherilor locali care „se implică” mereu unde nu le fierbe oala. Compromit orice lucrare publică. Nu-i recomandă absolut nimic în afara unei susțineri durabile. Nu pricep, nu se uită la vecini, nu acceptă sfaturi. Regulile unei acţiuni serioase, demne de a consolida un prestigiu, le sunt perfect străine.

La cât de puţini bani se strâng pentru acţiuni importante, e de-a dreptul dureros să evoci vremurile când la Piatra Neamţ se întâmpla ce nu se întâmpla în România. Împletirea evenimentelor era firească, naturală. Aşa s-a întâmplat, ca de-un exemplu defel întâmplător, pe la începutul lui 1992. Horaţiu Mălăele fusese invitat de doi tineri oameni de afaceri (Liviu Tudor şi Iulian Ţocu), asociaţi pe atunci, să susţină un recital şi să facă parte din juriul unui concurs de Miss organizat de ei. Era-ntr-o sâmbătă ca de poveste. La Teatrul Tineretului se juca „O scrisoare pierdută”, în regia lui Niki Scarlat, cu o distribuţie iatorică. E suficient de amintit că Liviu Timuş era Tipătescu, Cornel Nicoară un minunat Nae Caţavencu, iar regretatul Ion Muscă îl juca pe Ghiţă Pristanda. Aflând de spectacol, Mălăele s-a dus pur şi simplu la teatru în vizită neanunţată. Actorii şi publicul s-au trezit cu el pe scenă. Vocifera acolo, ca figurant, ca reprezentant al poporului. Mare noroc că implementarea descinderii lui n-a căzut în sarcina vreunui de-ăsta de la Camera de Comerţ şi Industrie - nu mai aveam ce povesti cu inimă bună. Numele individului? N-are importanţă din moment ce caravana pompieristică le merge, netulburată, mai departe.

Misterul fațadei Teatrului Tineretului - minunea de culoare se numește „Maro Ocru 04” (sau „03”)

Culoarea aleasă pentru fațada Teatrului Tineretului a revenit în prim-plan, odată cu punerea în valoare a calității jalnice a lucrării prin iluminatul ambiental al clădirii. Probabil nu trebuie reamintit la această oră că „Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale Curtea Domnească din municipiul Piatra Neamț”, cum se numește măreața lucrare în ansamblul ei, are un constructor pe măsură: Vasile Turcu și al său nu mai puțin vestit ROMCONSTRUCT HOLDING GRUP. (Sponsorizarea echipelor de fotbal și handbal cu numele Dinamo, pe urma sau în contrapartidă cu bănoase contracte publice, veșnic fie pomenită!) Părerile despre culoarea fațadei au mers în general spre oribilă, după cum a consemnat și presa locală, indiferent de suport. Unele personaje cu însărcinări culturale din politica județeană au apelat la figuri de stil dulci, făcînd trimiteri la fondante, în timp ce cîțiva șugubeți chiar au fost luați în serios după ce, la mișto, au lăudat culoarea aleasă. Cum încăpățînarea și perseverența în greșelile dovedite sînt definitorii pentru administrația pietreană aliată cu cea județeană, nu este lipsit de interes să afle și publicul cine sînt competenții care și-au bătut joc de Teatrul Tineretului.
Pentru început, faceți cunoștință cu… Comisia de avizare a culorilor! La acest obiectiv, desigur. Pe pariu, nu v-a trecut prin cap că există așa-ceva. Si, destul de probabil, e doar o formă penibilă pentru a se acoperi unii cu semnături. Altfel, e greu de închipuit că, la un asemenea proiect, de-o asemenea anvergură, nu figurau culoarea varului și a tencuielii în proiect înainte de fatidica zi de 25 august 2011. In acea zi, sub antetul firmei ieșene de proiectare GENESIS, s-a emis Dispoziția de șantier nr. 28, părtași – măcar în aparență – fiind următorii:
1. arhitect șef Dan Florea din partea Primăriei Piatra Neamț;
2. arhitect șef Nicolae E. (Nicolae Aurelia Elena, în realitate – n.a.) din partea CJ Neamț;
3. Primăria P. Neamț Uip (probabil Unitatea de Implementare a Proiectelor – n.a.) – Lucica Popârda;
4. arhitect Smaranda Gâlea – șef proiect;
5. ing. Teodor Mardiros – reprezentant SC EUROBUILDING IDEEA (firma care asigură partea de consultanță – n.a.);
6. ing. Dan Popa, consilier Consiliul Local Piatra Neamț;
7. ing. Dincă Gigi, Director Executiv ROMCONSTRUCT HOLDING.
Ei au decis (vezi facsimil), probabil majoritar, în privința nuanțelor de culori pentru fațade și profile. Cu semnăturile e o problemă vizibilă, dar pînă azi nu a deranjat pe nimeni. Semnătura arhitectului șef al municipiului lipsește cu desăvîrșire, a doamnei omolog de la județ e cu semne de întrebare, din partea trupei lui Turcu unul e în comisie (Dincă Gigi), altul semnează la final (Vacaru Ionuț), iar din partea Primăriei semnează Lucica Popârda, ca membră a comisiei, nu și Florin Bălușescu la final, în dreptul beneficiarului. O încropeală jalnică, fix pe măsura deciziei: „cîmpul se va finisa cu tencuială de tip Kober de granulație 2,5 mm, tip bob de orez, în culoarea Maro Ocru 04”. Ulterior din „04” se face un fel „03”, că tot e foarte vizibilă diferența între cîmp și „bunghi”, unde a rămas „04”. Firește, nu este exclus, la halul în care își fac de cap șmecherii din administrație, ca la final să fie scos vinovat… Aurel Kober, doar el a furnizat tencuiala. Că i-au comandat-o niște savanți ai culorilor, devine irelevant cîtă vreme trăim în Piatra Neamț și încă nu ne-au vopsit bisericile în portocaliu, deși cred că pe undeva se coace de încă o comisie de avizare…

Update fără... update - 18 ianuarie 2012
Am rătăcit facsimilul. Mai sap şi-l pun la locul lui...
Update cu update
Gata, l-am găsit: 

Mesager de colecţie

   Florin Piersic este de vis, Pruteanu răsplătește, Cavalerul de Baltă Valerică Frăţilă cîştigă, Pruteanu mai răsplăteşte o dată din bani publici, mafia cazinourilor şi construcţiilor umflă 4,5 milioane euro pe seama bolnavilor de cancer, Cristian Gaţu îşi bate joc de Piatra Neamţ, la fel face şi Festivalul de Teatru, o bibliotecă secretă, plus fotbal cu Ştefan şi Porumboiu. Merge? Eu zic că da. Hai, încă un pont: în pagina 3 găsiţi o dedicaţie de la Florin Piersic!