Rătăciți în tradiție: Imprudentul Ungureanu

Mă amuză sincer, în lipsă de resurse și cadru pentru altă reacție, vocalizele celor care se recomandă politicieni de opoziție și reprezentanți ai societății civile, acompaniați de comentatorii cu normă la televizuini, pe seama desemnării unui șef de serviciu secret pentru a conduce, cu numele, un guvern. Nu vor cu nici un chip să se resemneze și să învețe că trăim în România, iar președinte e Traian Băsescu! Încă o ”nefăcută” e perfect naturală, adică se înscrie de minune în (i)logica deținerii controlului total asupra țării și neamului. Fără a ține cont de costurile și consecințele denunțate de cei cu vocalizele.
Cîndva, umbla vorba că șefilor de servicii secrete li se va interzice prin lege să revină în politică, să dețină funcții publice. Acum, se confirmă că planul îl viza direct pe răposatul Radu Timofte (fost director SRI), Gheorghe Fulga (SIE) nefiind decît o victimă colaterală.
Mihai Răzvan Ungureanu, acceptînd oferta președintelui, devine – fără doar și poate – părtaș la o dezvăluire de proporții. Care a scăpat celor cu… S-a ridicat public vălul de pe ascunsele și adevăratele filiere de identificare, creștere, promovare și consacrare a cadrelor care ajung să conducă. Indiferent de partid, indiferent de votul poporului. CV-ul lui Ungureanu spunea multe și pînă acum. Unii au comentat de-a lungul anilor, alții nu, mulți au fost indiferenți. Firesc, cunoscătorii și-au văzut de treabă. Absolut nici un pas din drumul devenirii sale nu a fost întîmplător. Diferența vine din expunerea în noul context creat de președinte. Să fie acesta punctul de inflexiune decisiv din destinul ”fabricat” pentru Ungureanu? Probabil că nici Traian Băsescu nu știe. Dar a jucat. Cu sînge rece.
Pînă se va desluși pe deplin ce valoare de întrebuințare poate avea Cabinetul Ungureanu, două detalii – tulburătoare și, în egală măsură, semnificative – sînt imposibil de ocolit. S-au ivit, nu din mapa personală, ci din dosarul public al premierului desemnat. Țin de imprudență, în aparență, însă pe fond arată că structurilor reale de putere ale sistemului românesc nu le pasă decît de gestionarea puterii reale. Primul detaliu este leafa de șef al spionilor români, conform cu declarația de avere: e ridicolă, comparabilă cu a unui directoraș dintr-un consiliu județean. Fără normă de hrană și alocații pentru costume, pantofi și sosete!… Al doilea ține de soția sa. În contul ei apar sute de mii de lei cîștigați anual din ”servicii de consultanță medicală” prestate pentru OMV AG, Viena. Daniela Ungureanu, soție de șef de serviciu secret, lucrează la Insitutul Clinic Fundeni, ceea ce impresionează. Numai că specialitatea ei este – țineți-vă bine! – Anestezie și Terapie Intensivă. Detaliile devin pe dată semne certe că structurilor nici de aparențe nu le pasă, iar cuvîntul imprudență e unul generos. Asta nu mai e amuzant deloc.

P.S. Vă invit să citiţi cu maximă atenţie şi comentariul semnat de Dana Ostahie, în pagina 3 a Mesagerului. Nimic nu e întîmplător...