Lustraţia a îngropat Proclamaţia

În forma de acum, Legea lustrației nu mai rezolvă nimic fundamental pentru sănătatea națiunii noastre. Timp de 22 de ani lustrabilii români și-au văzut netulburați de interesele lor personale și de grup. Spiritul Proclamației de la Tmișoara a murit demult, la fel ca și entuziasmul care marca proiectul inițial al Legii “Ticu Dumitrescu”, lege care viza deconspirarea Securității și a agenților acesteia. Mai mult, de fapt un pdv redacţional, găsiţi aici.

Ce-i drept, eu nu mi-am făcut vreo clipă iluzii, aşa că suferinţa-i ca şi inexistentă. Ce-a fost în martie 1990 şi o vreme după aceea, gata, e istorie. Puţină lume îşi aminteşte astăzi de George Şerban sau de faptul că Primăria Timişoara a susţinut celebra proclamaţie în 13 puncte. Din februarie 1990, cînd a fost adoptată de Societatea Timişoara, proclamaţia s-a identificat cu punctul 8, cel care susţinea îndepărtarea securiştilor şi activiştilor din viaţa publică.
Astăzi mă amuză cîte unul ca Marius Oprea, care declară tranşant că ţara-i condusă de fosta nomenclatură UTC. Greşit, istoric isteţ ce eşti! Ne conduc, ne mînă şi ne zdrobesc foarte mulţi agenţi de mîna a treia şi-a patra ai Securităţii, dimpreună cu tîmpiţi care nici măcar nu ajungeau în rezerva de cadre a UTC şi PCR. Oricum, în urmă cu 22 de ani am semnat pentru susţinerea Proclamaţie şi am ieşit în stradă. Nu-mi făceam iluzii, doar visam...