Doctorul Dorel Cosma s-a născut la Iaşi Oneşti, pe 9 martie 1967. A terminat rezidenţiatul în radiologie şi imagistică în 2004, la Iaşi, unde absolvise şi Universitatea de Medicină şi Farmacie. În Piatra Neamţ s-a angajat la MICROMEDICA şi îi va purta toată viaţa o sinceră recunoştinţă şi prietenie lui Dorel Botez, pe care îl consideră un pionier şi un vizionar în domeniul clinicilor medicale private integrate. Se consideră bogat doar sufleteşte. L-ar reciti pe Caragiale pentru că este de actualitate. Nu se consideră un ctitor în domeniul lui, ci un dezvoltator pasionat. Numele său se identifică de ceva vreme cu dezvoltarea Proiectului ANTARES.
Ce-ţi trebuie ca alegi să faci specializarea în radiologie? Asta ţi-ai dorit?
Eu asta mi-am dorit. E la limita între tehnic şi medical. 90% dintre băieţi, cînd sînt în facultate, visează chirurgia, iar 10% - cardiologie, ortopedie, ceva pe-acolo. Pe măsură ce avansezi în cei şase ani de facultate, descoperi că eşti atras de alte specializări.
Într-o discuţie purtată anul trecut îmi mărturiseai că deţi toate specializările şi competenţele disponibile pe „piaţa” de profil.
Pe radiologie, da. Anul trecut ar mai fi fost o specializare, dar au scos-o, nu mai poţi s-o faci nici dacă vrei. Era radiologia intervenţională.
Care e, pînă la urmă, diferenţa între specializare şi competenţele ce ţin de radiologie? Ajută-mă să înţeleg.
La origine, specialitatea asta de radiologie şi imagistică era doar radiologie. Au început să vadă că radiologia, de fapt, nu mai este radiologie tradiţională – înseamă şi ecografie, şi imagistica sînului, şi computer tomografie, şi rezonanţă magnetică, şi osteodensitometrie, şi aia, şi aia... A fost o perioadă de tranzit, în care competenţe cum am eu în mamografie, de exemplu, nu se făceau în rezidenţiat. Trebuia s-o faci după ce erai medic specialist, să mergi la cursuri suplimentare. Chiar şi ecografia se făcea după rezidenţiat – eu am fost ultima generaţie care am dat competenţa de ecografie. Acuma, medicii radiologi nu o mai dau.
E implicită?
Da, e implicită, e inclusă în specialitate.
Şi, cu tot acest palmares de specializări, ce cauţi la Piatra Neamţ?
Consoarta m-a adus.
Dar lumea ştie că eşti burlac.
Sînt, acuma sînt.
Cum suporţi condiţia de unul dintre cei mai doriţi burlaci?
Ei, nu-s chiar burlac, nu-s de unul singur. Sînt într-o relaţie de ani buni şi sper s-o... definitivăm.
Nu te-a tentat, de exemplu, Marea Britanie? Era altă viaţă profesională.
La fel ca şi mulţi colegi am fost pus, din cauza condiţiilor româneşti, în situaţia de a mă gîndi, de-a alege, de-a vedea orizontul în două mari direcţii: fie faci ceva foarte bine în România, cu riscurile de rigoare, fie te orientezi spre o ţară străină, dacă poţi. Aici intervin foarte mulţi factori, cum sînt cei familiali. A fost cazul meu, eu sînt singur la părinţi, ei sînt în vîrstă şi te gîndeşti cui îi laşi. Şi a fost şi ideea că eu pot să reuşesc şi în România.
Cum trăieşti cu notorietatea asta pe care o ai?
Nu ştiu, nu cred că e notorietate. Mie îmi place să îmi fac meseria bine - că dacă mi-am făcut-o bine şi am căpătat o stimă din partea pacienţilor, e OK.
Pentru partea de diagnostic, publicul larg are şi imaginea construită în filmele seriale pe care le vizionează. Acolo intervine şi partea de dramatizare, dar realitatea întrece filmul?
De multe ori mi-am dorit ca realitatea mea să întreacă filmul. Dar, în realitatea reală, sînt momente cînd există rutină, şi sînt şi momente cînd ai nevoie de sprijinul colegilor care au alte specialităţi. Fiecare specialitate are frumuseţea ei şi fiecare te ajută pe tine, ca radio-imagist, să ajungi la o concluzie.
Continuarea interviului, aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu