Gânduri de 17 mai

Sunt convins că sâmbăta trecută nu am fost singurul român oripilat de mârlănia şi apetenţa necondiţionată pentru umilirea, pentru înjosirea neamului nostru dovedită de televizuini precum Antena 1 şi PRO-TV. Au deschis ştirile de la ora 19, la sfidare, pe faţă, tot cu fraţii Nuţu şi Vasile Balint (zişi Cămătaru), de parcă subiectul zilei nu era câştigarea titlului de campioană europeană pe echipe de către naţionala noastră feminină de gimnastică. Într-o clipă mi-am amintit de oribila şcoală de presă PRO-TV, consacrată de la debut prin reportajul în care un tâmpit a bătut la uşa soţiei unui pilot de avion, a întrebat ce face domnul, i s-a răspuns că zboară spre Baia Mare, iar „puiul” protevist a anunţat-o pe biata femeie că s-a prăbuşit avionul. Dar, despre această dramă, ca şi despre dominaţia subproduselor „născute vii” pe piaţa presei de Ion Cristoiu, am mai scris. Important e să nu uităm. Mai ales în condiţiile în care multe asemenea „vietăţi” au trecut la butoane, iau decizii, fac jocuri.

Indiscutabil, „cultura valorilor” nu se face doar prin sport şi performanţele sportive. Drept dovadă stă tratamentul criminal aplicat, în goană după audienţă, de baby-face Cătăin Măruţă, de la aceeaşi sinistră televizuină PRO-TV, marelui actor Şerban Ionescu. Cioclii ştirilor n-au ezitat defel şi au multplicat drama preluând cumplitele imagini cu actorul suferind.

Pe alt plan de suferinţă, s-a clamat tulburător de ipocrit, încă o dată, că alegerile locale vor fi o competiţie pe voturi a valorilor. Când colo, în toată ţara, cu excepţia câtorva candidaţi puternici la primării şi şefii de judeţe, te apucă plânsul când vezi cine candidează. Excepţiile, precum cea de la Baia Mare, confirmă regula plânsului. Acolo, primarului în exerciţiu, Cătălin Cherecheş (USL), o autentică vedetă locală, care poate candida şi câştiga liniştit din partea inexistentei Asociaţii a crescătorilor de viţei cu 5 picioare, îi suflă în ceafă Mihai Pătraşcu (PDL), un personaj valoros, de certă anvergură europeană. Confruntarea lor, într-o ţară normală, ar fi subiect naţional de televiziune. Televizuinile se ocupă însă de pliciul lui Silviu Prigoană. Născut cu fix 26 de ani înainte de răsturnarea lui Ceauşescu, gunoierul de referinţă al ţării a reuşit să treacă bacalaureatul abia în 1990. Iar despre asta n-am văzut să-l întrebe cineva. E bine să nu uităm.

Luna mai, pe meleagurile de la poale de Munte Sfânt, s-ar cuveni să ne amintească de mari valori, de campioni şi performeri a căror cultivare e o datorie de onoare. Sunt nu mai puţin de 10 ani de când, la Piatra Neamţ, pe-o stradă defilau voleibalistile campioane naţionale, iar pe alta handbaliştii campioni naţionali. S-a uitat. Cât despre 17 mai, ce să mai spun? Ar fi ceva în genul Ziua Everestului la români. Sau Ziua Ticu Lăcătuşu. Numai că ne-am obişnuit a uita de 17 mai 1995 şi tricolorul dus pe Everest de magnificul nostru cuceritor. La întoarcerea în ţară, la Otopeni, a fost primit „oficial” de un fost coleg de facultate, atât. Între timp am progresat. Fetele de aur, antrenate de Belu şi Bitang, au fost aşteptate de televizuini, s-au făcut transmisiuni în direct de la aeroport, ba am avut şi aşa-zise exclusivităţi de prime-time. Normal, ştirile serii s-au deschis tot cu fraţii Cămătaru. E bine să nu uităm. Anii şi campaniile electorale trec, valorile rămân. Dar le uităm...

Cu Alexandru Mironov, după 12 ani

Alexandru Mironov revine la Piatra Neamț după 12 ani, fiind invitat de onoare la Ziua Colegiului Național Petru Rareș, organizată vineri, 25 noiembrie. În noiembrie 1999, participase la prezentarea expediției alpinistului Ticu Lăcătușu pe vîrful Dhaulagiri, în Himalaya.
De luna noiembrie, din alt an, se leagă una dintre amintirile sale de referință. Fusese invitat la o acțiune a cenaclului pietrean de science-fiction „Sigma”, condus de inginerul Dan Popescu. Seara, am fost invitați acasă la Adrian Dobrin, unul dintre promotorii locali ai SF-ului și am ascultat – în direct – la Radio Europa Liberă… căderea Zidului Berlinului. Era 9 noiembrie 1989.

Mai mult, aici , în Mesagerul de Neamţ. O viaţă pentru o idee: Alexandru Mironov, traducătorul viitorului se numeşte pagina dedicată unui "cetăţean planetar" care a fost un simbol pentru generaţia mea.
Domnul Mironov se întîlneşte astăzi, de la ora 10:00, cu mai tinerii membri ai Partidului Petru Rareş, după care urmează o mai puţin obişnuită întîlnire cu presa.

Turnaţi aici!...

Da, mai avem resurse, e bine. Şi relaxant.
Concursul Let's Do It, Neamţ  lansat de Mesagerul îmi aminteşte de o fază făcută cu mulţi ani în urmă lui Vasile Arhire, mare stăpîn la TVR Iaşi.
Prestam pe atunci - zi de zi, adică dimineaţă de dimineaţă - la un post local de radio şi făceam cu bună credinţă radio-alfabetizare europeană. Scos din sărite de aerele şi şmecheriile neicuşorului, am lansat un concurs: cine putea dovedi că Arhire (mare combinator de interese şi beneficii personale din sport) a achitat vreodată o notă de plată la o crîşmă din Piatra Neamţ, era invitatul meu la o cină privată. Vă daţi seama, n-a sunat nimeni. Pentru concurs. Căci de sunat au sunat Arhire să mă întrebe aproape bocind ce am cu el şi soţia lui Ticu Lăcătuşu să mă roage să-l las în pace pe ciubucar, că deja vorbea singur prin televizuină. Am şi eu sensibilităţile mele, nu puteam trece peste rugămintea Irinei Păcurariu - am închis concursul.
Acuma, după povestea asta, mă gîndesc să ofer o cină cui trimite o poză cu un cavaler de Malta în acţiune...