Suflu de primăvară

Era să zic "back in business", dar mi se pare că am mai folosit expresia după o altă perioadă de vacanţă de blog. De ce n-am scris câte unele, de ce n-am preluat altele de prin cele două publicaţii? Cred că n-am avut chef, n-am avut pornire, deşi subiecte şi ocazii au tot fost. Important, cred eu, e că n-am renunţat. Faza e că unele subiecte merg reluate, nefiind rupte defel de actualitatea zilei. O dovadă e mai jos, într-un comentariu de la finele lui ianuarie, publicat unde altundeva decât în Mesagerul de Neamţ.

Rătăciţi în tradiţie

Măsuri încurcate, măsuri defecte

Nu se întâmplă în fiecare zi să intre pentru a doua oară la puşcărie un fost prim-ministru, să-ţi tulbure agenda publică naţională un emisar al Unchiului Sam sau echipajul şi pasagerii unui avion să supravieţuiască prăbuşirii şi să nu-i găseşti. În termeni de probabilităţi e hazardant cu totul să te-apuci să vezi care eveniment ar fi mai rar. Nici nu se merită pentru că nu din unicitate a venit interesul şi efectiva masacrare a acestor subiecte, unul după altul. Au propriile lor dimensiuni şi impun unităţi de măsură şi măsurări diferite. Ceea ce n-a fost cazul în România. E semn rău prevestitor, poate mai cu seamă în acest an abia început.

Încrâncenarea şi apucăturile unora care au evoluat exclusiv şi excesiv pe tarlaua politică, în Cazul Adrian Năstase, nu au frizat, ci au cotropit absurdul. Este evident că a avut parte de un dosar politic. La fel era şi cu Traian Băsescu, în 2004, dacă pesedeii încuviinţau aprofundarea cercetării acestuia în Dosarul Flota. Din exercţiul de forţă al funcţiilor politice s-au născut cele reţinute în sarcina ambilor, nu din lipit afişe sau dus bătrânii la urne. Important, de fapt aproape vital este să nu se ajungă la o condamnare politică, iar în cazul lui Bombonel n-a fost. Ce i s-a administrat lui, păstrând proporţiile, s-ar potrivi bine şi altor lideri politici binecunoscuţi şi bine dovediţi. Altfel spus, e păcat să fie lăsat fără colegi, să sufere de singurătate. Iar unicitatea cazului abia de aici încolo se poate construi. Numai că, pentru aşa ceva, îţi trebuie discernământ şi, mai ales, măsură. Curajul, aproape ca o poftă, vine din mers.

Victoria Nuland a fost şi parcă n-a fost. Ce atâta tărăboi pentru un funcţionar de la Departamentul de Stat? Nu e politician de sistem, nu e diplomat şi din aceste motive întâlnirea cu ministrul de externe a fost un mare gest de bunăvoinţă, o onoare pentru ea. Ca dovadă că se ştia precis ce rolişor joacă, ce mandat restrâns are, nimeni din partea română n-a scos un cuvinţel despre problema vizelor. Cum lipsa de competenţă şi măsură produce ravagii, am avut parte de nişte zile fierbinţi aiuritoare.

Şi a venit tragedia din Apuseni. Este uluitor cum se trece peste amănuntul tehnic că Armata avea date cumva de acurateţe, prin comparaţie cu STS, despre localizarea avionului prăbuşit. Şi nu amănuntul dramatic în sine contează, cât alte conexiuni decât cele prezentate până acum. Dacă ROMATSA sau diverse comandamente guvernamentale trebuiau şi ele să ştie ce ştia apărarea antiaeriană, se va lămuri, probabil. De nelămurit este ce-au păzit doi prefecţi, de Alba şi Cluj. Cel de Alba nu trebuia să ştie că are două radare importante în judeţ? Nu mai sunt scret de stat de multă vreme. Apoi, cel de Cluj nu ştia ce brigadă de antiaeriană era la Floreşti, în marginea oraşului? N-aveau oare pe nimeni prin preajmă să-i întrebe, măcar de curiozitate, cum zboară şi cum cad avioanele mai înainte de-a trimite salvatorii aiurea prin munţi? Sigur, se vor găsi destui să replice imediat că nu aveau proceduri. Da, dar, în vara lui 1991, la inundaţii, când fostul prefect de Neamţ, Alexandru Ţibulcă, a preluat comanda operaţiunilor din judeţ, el avea proceduri? Avea autoritate şi avea măsură, asta-i diferenţa, că legile abia se năşteau.

Dincolo de responsabilitate, competenţă şi autoritate, măsura – de fapt lipsa ei - e factorul de legătură al celor trei episoade. Prea au venit unul după altul, prea au cutremurat mai mult prin prezentare. Urmează un an greu şi aruncarea televizorului pe geam devine din nou o opţiune demnă de luat în seamă.

Franța și frații „second-hand” din Neamț

Avertisment:

Acest text va fi publicat mâine în cotidianul Ceahlăul, cel cu marca în regulă, desigur.

Ziua Națională a Franței, 14 iulie, se celebrează anul acesta, în România, în prezența prim-miniștrilor Victor Ponta și Jean-Marc Ayrault. În mod excepțional însă se ține pe 12 iulie, la Reședința Franței (a ambasadorului – n.red.) din București, scrie în comunicatul postat pe site-ul oficial al ambasadei din data de 1 iulie. Asta pentru că vizita premierului francez e de joi până vineri, după care datoria îl cheamă la Paris. Din același comunicat aflăm că sărbătorim ”120 de ani de prietenie nedezmințită între Franța și România”. În programul vizitei este cuprinsă și inaugurarea noului liceu francez „Anna de Noailles”.

La o acțiune de asemenea amploare, potrivit regulilor și rangurilor, te aștepți să participe invitați români de seamă, inclusiv șefi în exercițiu ai autorităților care au marcat pozitiv relațiile franco-române după Revoluția din decembrie 1989. Piatra Neamț și județul Neamț au avut un cuvânt greu de spus. Recenta vizită a ambasadorului Philippe Gustin părea a nu fi întâmplătoare dacă ținem seama de o frântură din declarația consemnată în Ceahlăul: „Putem spune că dezvoltarea relațiilor economice între cele două țări și în particular cu acest județ este extrem de importantă”.

Adevărul despre vizita ambasadorului Gustin

De fapt, periplul ambasadorului în Moldova (26-28 iunie 2013) a acoperit județele Vaslui, Iași, Neamț și Suceava. La Vaslui, de pildă, a vizitat Liceul „Emil Racoviță”, unde s-a întâlnit cu profesorii și elevii. La Iași, în cadrul unei ceremonii derulate la Institutul Francez, a acordat însemnele de Cavaler al ordinului Palmes Académiques și Cavaler al ordinului Arts et Lettres unui număr de cinci personalități ale vieții universitare cu puternice conexiuni spre Franța și Institutul Francez. Printre acestea, prof. dr. Florin Cîntic de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, director al Arhivelor Naționale din Iași, coordonator al echipei care se ocupă de candidatura Iașilor pentru Capitală culturală europeană în 2021 și conf. dr. Matei Bejenaru de la Universitatea de Arte „George Enescu”, șef de departament, artist recunoscut ale cărui legături cu vechiul Lectorat francez din anii ’80, student fiind la Facultatea de Electrotehnică, contează și azi. Amănunte, pentru eventualii amatori, se găsesc în comunicatul de presă disponibil de pe 5 iunie. De-acolo se află cât de importantă a fost vizita de vineri, 28 iunie, în județul Suceava. Excelența Sa s-a deplasat la sediul Fabricii de lactate Floreni, componentă a Grupului Lactalis România. Lactalis este unul dintre cei mai mari producători din industria lactatelor din lume, cu prezență în peste 150 de țări. Ca exemplu, celebra Parmalat e una dintre mărcile lor. În România, în 2008, au achiziționat Compania LaDORNA.

Philippe Gustin

Cu o asemenea agendă, te miri că diplomatul, cândva important funcționar la Institutul Francez din Budapesta, a nimerit Piatra Neamț. Sau nu te miri, iei în serios frântura de declarație consemnată și încerci să afli cine dintre ai noștri e invitat de seamă la ambasadă de Ziua Franței sărbătorită în avans.

Neamuri mari și neamuri mititele

Înfrățirea dintre Piatra Neamț și Roanne, parafată în 1992, e pagină serioasă de istorie, una inaugurată de fostul primar Gheorghe Ocneanu parcă în ciuda regimului Iliescu. Peste ani, acordul a fost întărit prin alăturarea localităților Villerest, Marbly și Riorges din Comunitatea Grand Roanne. Documentele oficiale consemnează că Piatra Neamț mai rar a avut un prieten și un susținător ca Jean Auroux, primar de Roanne în perioada 1977-2001. Acestui personaj politic greu și influent i-au urmat la primărie Yves Nicolin (2001-2008) și Laure Déroche (după 2008). Oficial, cum s-a întâmplat de Zilele Orașului din acest sezon, se raportează vizite. Ca probă a neseriozității conducătorilor locali, după ce ani și ani de zile parteneriatul a fost ținut în viață de relația privilegiată dintre spitalul nostru județean și centrul spitalicesc din Roanne, medicii veterani ai frăției sunt ignorați până la limita disprețului.

Nici județul nu e mai prejos. De anul 1991 și fostul prefect Alexandru Țibulcă se leagă oficializarea relațiilor cu Regiunea Champagne-Ardenne. Omologul său, Yves Bonnet, știa multe despre România și efectiv ne iubea la vedere. Condusese DST-ul francez, adică Securitatea sau Siguranța lor internă. Ulterior, relația a trecut la Consiliul Județean Neamț, care are un acord oficial de cooperare cu Departamentul Marne, unul din cele 4 departamente ale regiunii. Documentului original i s-a cam pierdut urma, dovada indirectă venind dinspre purtătorul de cuvânt Dan Ailincăi – miercuri dimineață vorbea despre un acord încheiat abia în 2006, dar nici pe-acesta nu-l găsea. Nu este exclus să fi dispărut și dovezile vizitei istorice efectuate la Châlons-en-Champagne, cu peste 10 ani în urmă, de o delegație condusă de regretatul președinte de județ Raul Constantin Bobeanu.

În aceste condiții, nu este de mirare că primarul Ștefan, prefectul Lazăr și președintele Tărâță (gazdă pasionată de ambasadori de pe toate meridianele) au primit invitații de mâna a doua, pentru data de 13 iulie, ora19, la Institutul Francez din Iași, unde se organizează o aniversare de „20 de ani de activitate”. Cum primarul e plecat în Franța, nimeni nu a îndrăznit să deschidă plicul cu invitația personalizată înainte de-a cere noi relații. Până la închiderea ediției, purtătorul de cuvânt Vlad Tudor nu a confirmat desemnarea unui înlocuitor de primar, dar cineva se va duce cu siguranță. A promis că revine cu un telefon lămuritor și Dan Ailincăi, dar se pare că nominalizarea unui trimis e la fel de dificilă ca găsirea acordului pomenit mai sus. Fermitate și claritate au venit doar dinspre Instituția Prefectului. Andreea Govna, purtător de cuvânt, a precizat limpede și în ordine: s-a luat act de invitație, prefectul nu participă și nu trimite pe altcineva.

Au și francezii caraghioșii lor

La drept vorbind, nu este exclus ca la Iași să se pună de o mare șuetă regională, una unde, cum se zice, semnezi condica și te pierzi în peisaj. Ce frapează este lipsa de rigoare a sărbătoriților. Sub nicio formă nu poate fi vorba de 20 de ani de activitate a Institutului Francez. Acesta a fost creat la 1 ianuarie 2012 prin regruparea Centrelor culturale din Cluj, Iași și Timișoara cu Institutul din București. Pe teritoriul nostru, institutul este „operatorul educativ, universitar, științific, cultural și audiovizual din cadrul Ministerului francez al Afacerilor Externe și al Ambasadei Franței în România”. Practic, la Iași ființează o direcție regională, condusă de un director regional în persoana lui Alain Ramette. (În țară funcționează și Alianțe franceze la Braşov, Constanţa, Piteşti și Ploieşti. Sunt asociații de drept român, partenere ale ambasadei și Alianței franceze din Paris.) Distracția supremă, indiciu că avem multe asemănări cu francezii, vine din povestea de la ambasadă. Invocații ”120 de ani de prietenie nedezmințită între Franța și România” nu se pupă cu nici un reper istoric de notorietate. România şi Franţa au stabilit relaţii diplomatice la nivel de legaţie începând cu 8/20 februarie 1880. La 28 februarie/12 martie 1880, Aubert Ducros, primul trimis extraordinar şi plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti şi-a prezentat scrisorile de acreditare. În baza principiului reciprocităţii, la 24 iulie/5 august 1880, Mihail Kogălniceanu a fost acreditat la Paris, în aceeaşi calitate. Abia după 29 noiembrie 1938 relaţiile diplomatice româno-franceze au fost ridicate la nivel de ambasadă.

Pe-aproape de-o aniversare a fost Reședința Franței, aceasta datând 1889, la 100 de ani după Revoluția Franceză, cu 100 înaintea celei române. Și cu 102-103 ani înainte ca pe la Neamț să se angajeze niște vizionari în relații serioase franco-române, din nefericire distruse de urmași.

Personajul mitsterios: Yves Bonnet

Yves Bonnet

E născut în 1935, pe 20 noiembrie. La limită, e în aceeași zodie cu Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928), pe care de altfel l-a și cunoscut. A povestit acest episod în 1991, la Piatra Neamț, cu ocazia inaugurării Casei Franței în fosta reședință oficială a prim-secretarilor PCR de județ. S-au pus atunci bazele primului parteneriat oficial inter-regional franco-român modern. Bonnet, ca prefect, conducea delegația oficială a regiunii Champagne-Ardenne. Era în funcție din 1987, anterior marcând reprize importante ca subprefect (Cherbourg, Arles și Dunkerque) și prefect (Mayotte, Finistère și Guadelupa). Veteran al Războiului din Algeria, intrase în Corpul prefecților încă din 1958.

Perioada cea mai spectaculoasă din carieră rămâne 1982-1985, când a deținut funcția de director al DST (Direcția de Spraveghere a Teritoriului), numit fiind de președintele François Mitterand. Astfel, mărturisirea memorabilă despre Pacepa capătă altă încărcătură. Înregistrarea audio făcută atunci este păstrată într-o colecție privată.

Personajul de forță: Jean Auroux

Jean Auroux

Dacă istoria l-ar menționa ca primar de Roanne (1977-2001) și fondator, în 1988, al Federației Primăriilor Orașelor Mijlocii din Franța, tot ar fi suficient. Pe partea noastră, s-a străduit să ne deschidă drumul relațiilor directe cu multe comunități locale importante din lume. Dar Jean Auroux (n. 19 septembrie 1942) impune printr-o carieră politică mult mai complexă. A fost ministru și secretar de stat în cîteva rânduri, a fost deputat din partea socialiștilor. În timpul mandatelor de secretar de stat pentru Transporturi (iulie 1984 - septembrie 1985) și ministru al Urbanismului, Transporturilor și Locuinței (septembrie 1985 - martie 1986) s-au parafat înțelegerile finale dintre Marea Britanie și Franța pentru construirea tunelului pe sub Canalul Mânecii.

S-a retras cu totul din viața politică după 2008. În 2002 a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție (conflict de interese) în timpul cât a fost primar. Și-a recunoscut vinovăția, în 2011, și a fost scutit de pedeapsă de o instanță a Curții de Apel din Lyon.