Fidèle a fost la Piatra Neamţ

Update 1: Până să dau link pe ce n-a apărut încă pe site în Mesagerul, am o poză primită de la Montreal, de la un om drag şi preţuit (dreapta jos). E Claudiu Dumitraşcu, cine altul?

 
Update 2: Gata, am şi interviul postat pe Mesagerul, despre artele marţiale care nu se măsoară în grade. Pun si o poză veche, din Ajun de Paşte (1995), la Durău (stânga sus). 


Când inima şi ocupaţia bat pe aceeaşi frecvenţă, ajungi să faci câte-o nefăcută de-aia rară. Să-i zicem exclusivitate. Am avut emoţii, recunosc. A sta de vorbă cu Fidèle, după 29 de ani, şi cu inima pe masă, şi pentru public via presă, înseamnă emoţii multiplicate. Fără nicio legătură c-o celebră replică de film, am şi eu sensibilităţile mele.

Aici, imediat după ce ne-am întâlnit la Bacău, am scris despre africanul care a inspirat o generaţie de români în artele marţiale. Am confirmat apoi venirea la Piatra Neamţ, este acolo şi un salut cu autograf pe care am să-l înrămez, iar pentru luni am scris câteva rânduri despre Cupa României la Karate Tradiţional, unde a fost invitat de Paul Pintilie, elevul lui Claudiu Dumitraşcu de la Montreal, care-a fost elev-de-elev al lui Fidèle, cu electro-sânge în el. Interviul propriu-zis apare joi, în Mesagerul de Neamţ, alături de un fotoalbum gazetăresc. Bag up-date, nicio grijă.

Cu Fidèle, refugiat sau nerefugiat după lovitura de stat din Republica Centrafricană, istoria născută la Iaşi merge mai departe. O pagină personală din secţiunea sensibilă a fost întâlnirea, după 30 de ani, cu pietreanul Ioan Roşca. Nimic nu-i întâmplător în acest registru de acorduri şi prietenii. Presaţi de martori, au vorbit într-o franceză inaccesibilă ascultătorilor obişnuiţi. Nepresat de nimeni, la Bacău, în clipa în care am pornit reportofonul, Fidèle a închis telefonul mobil.