miercuri, 30 octombrie 2013

Rătăciţi în tradiţie: România lui Frank Herbert



Sunt unii extrem de naturali când vorbesc sau scriu în pilde, când fac uz de aforisme, citate clasice sau alte vorbe consacrate. Dincolo sau alături de naturaleţe, poate fi şi o tehnică dobândită prin studiu. Cazul lui Corneliu Vadim Tudor este cel mai la îndemână. La fel de natural este să fii sensibil la auzul, la citirea lor. O primă problemă vine de la exces, ca pe la noi. Adică, la două vorbe, trei citate şi-un aforism, eventual prost tradus. O a doua problemă, nu neapărat ultima, ţine de otrăvirea tâlcului. Mai clar, e vorba de cuvinte care, la origine, sunt legate de un context, dar sunt făţiş exploatate în altul. Prin această falsă devenire, se croieşte un soi mutant de vorbe de duh la kilogram. Până la a–ţi fi teamă să exploatezi cu bună intenţie nişte cuvinte înţelepte nu-i decât un pas, sau o respiraţie. Cuvântul scris, în general, e sortit astăzi unei răstălmăciri ce-a devenit şi ea naturală, deşi-i cu desăvârşire incorectă şi nesănătoasă pe fond. Acţiunea descrisă sau gândul exprimat, cu sau fără susţinere din cuvintele altora, pălesc în faţa „interpreţilor” şi „translatorilor”.
Am zis, totuşi, să risc.
Pentru că aud pe câte unii, din ce în ce mai agresivi, cum ne fericesc din toate colţurile lumii pentru cât de bine merg treburile-n ţară, cu toate că nici românul statistic n-a observat încă.
Pentru că m-am imunizat la statistici aiuritoare, deşi nu asta-i soluţia.
Pentru că mă scandalizează imunitatea medicilor, incomparabil mai periculoasă decât a magistraţilor din moment ce moartea omului nu are parte de graţiere.
Cum-necum, mi-am amintit de un uriaş scriitor american care a împins hotarele prozelor SF în teritorii de neimaginat până la el. Frank Herbert se numeşte. La un moment dat, în capodopera „Dune”, zicea aşa: „O lume se sprijină pe patru lucruri: învăţătura celor înţelepţi, dreptatea celor mari, rugăciunile celor credincioşi şi dârzenia celor bravi. Dar toate astea nu înseamnă nimic fără un conducător care cunoaşte arta guvernării.” Ăsta nu mai e SF. Fără să-şi dea seama, a anticipat perfect România.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu